Că suntem o naţiune meteo-dependentă o demonstrează şi iniţiativa legislativă de la Senat care propune înlocuirea actualei date a Zilei Naţionale, cu una mai călduroasă, în Mai.
Într-un fel, iniţiatorii au dreptate: deobicei, în această perioadă este frig şi frigul descurajează participarea şi entuziasmul, aţâţând spiritele.

Aşa se explică faptul că în majoritatea cazurilor, în aceste două decenii, festivităţile au fost presărate cu mai mici sau mai mari scandaluri, cu boicotări din partea unor grupări politice, nemulţumite în general, ceea ce n-a făcut decât să umbrească – dacă mai era nevoie – evenimentul.

Spuneam că noi, românii, suntem meteodependenţi. Şi aşa este. Ziua de 23 August s-a bucurat – în ciuda ilegitimităţii ei - de o certă popularitate datorită vremii frumoase şi călduroase care scotea din casă mulţimi dornice nu doar de spectacol, dar şi de “chilipirurile” timpului – berea şi cremvurştii care nu se puteau procura tot timpul. Până şi Revoluţia, din 22 Decembrie 1989, mă îndoiesc că s-ar mai fi produs dacă era ger sau viforniţă. Într-o asemenea  eventualitate am mai fi pus o haină pe noi şi am fi aşteptat un alt prilej, mai suportabil. Mi-e gre să cred că în alte condiţii mulţimea ar fi ieşit şi rămas în stradă o noapte întreagă, cum s-a întâmplat atunci.

Aşa încât înclin să cred că propunerea Senatului – acceptată tacit din cauză că domnii de acolo aveau alte probleme de dezbătut decât legile – merită să fie luată în considerare la camera decizională. În fond, 10 Mai vorbeşte tot despre unitate naţională şi independentă, ca şi 24 Ianuarie dealtfel, doar că e poziţionată într-un interval mai favorabil activităţilor oficiale în aer liber. Putem lua exemplu de la fraţii noştri latini, care se bucură în fiecare an, de 14 Iulie, sau de “Marele Licurici” care tot în Iulie, dar pe 4, sărbătoreşte cu fast Ziua Naţională.

Cu 10 Mai vor fi mai fericiţi şi monarhiştii – câţi or mai fi -  şi pro-europeni – nu puţini şi, în general, cam toată lumea.