Prezent la reuniunea exportatorilor, preºedintele Traian Bãsescu spune cã e optimist în ceea ce priveºte situaþia României în 2012. Nu se bazeazã pe ceva concret – poate în afarã de reorientarea exporturilor spre China – dar are, ca ºi premierul Boc, sentimentul cã la anul nu va fi nevoie sã apelãm din nou la banii FMI ºi – în materie de pensii ºi salarii – nu se va mai tãia nimic. Din toate aceste încurajãri am încredere doar în una: în chestia cu tãiatul salariilor ºi pensiilor. ÃŽn 2010, Guvernul României, prin vocea preºedintelui, anunþã aceastã grozãvie: tãierea salariilor bugetarilor cu 25% ºi a pensiilor cu 15%. De ultima am scãpat prin intervenþia miraculoasã a Curþii Constituþionale (face ºi aceasta ceva bine, din când în când). Prima, însã, rãmâne în analele europene ca cea mai brutalã intervenþie a statului în nivelul de trai al oamenilor. Repet: atunci statul condus de cei doi “salvatori” ai naþiei, a preferat sã ia de la cei mulþi ceea ce ar fi putut lua de la mai puþini – printr-o drasticã reducere a bugetelor unor instituþii parazitare, care existã doar pentru a pune sinecuri la dispoziþia clientelei de partid. Rezultatul s-a vãzut aproape imediat: coroboratã cu o la fel de brutalã creºtere a TVA, de la 19 la 25%, austeritatea a amplificat efectele tãierilor pânã la un nivel greu de tolerat.
Economiile în serie, fãcute pe întreaga orizontalã, au aruncat în faliment zeci de mii de mici business-uri, scãderea veniturilor acþionând pe principiul domino-ului. Iar România nu numai cã nu a devenit mai rezistentã în faþa crizei, dar s-a plasat în calea tãvãlugului de austeritate din þãrile dezvoltate care a anulat orice speranþã de redresare. Peste toate a mai intervenit ºi criza euro, pentru a cãrui salvare au fost necesare eforturi din partea economiilor non-euro, cu atît mai mari cu cât deciziile necesare ale liderilor europeni întârzie mai mult.
Cu alte cuvinte, situaþia României nu e mai roz, acum la finele celui de-al treilea an (plin) al crizei. Dar, ca ºi la finalurile celorlalþi, se aud din nou vocile optimiste care ne-au asigurat de fiecare datã, ori cã a trecut criza, ori cã am depãºit recesiunea, ori cã, pur ºi simplu am început sã ne redresãm. Enunþuri contrazise de fiecare datã de evoluþia generalã.
N-aº face o vinã doar celor doi atleþi ai anticrizei pentru declaraþiile lor optimiste. Ce-am vrea sã ne spunã? Cã vine un an mai greu decât toþi cei care au trecut? Cã în 2012 va fi vârful crizei (financiarã + economicã + administrativã) ºi cã trebuie sã ne aºteptãm la noi sacrificii? Cine i-ar crede? Oamenilor nu le plac veºtile proaste ºi de multe ori preferã sã fie minþiþi, dar frumos. Cum, de pildã, sunt minþiþi cã împotriva crizei se poate lupta cu instrumentele doamnei Udrea: locuinþe pentru specialiºti la þarã, telecabine spre vârfuri de munte fãrã cabane ºi fãrã zãpadã, bazine de înot în localitãþi fãrã apã, stadioane de fotbal pentru un campionat copleºit de blaturi ºi cu o naþionalã fãrã speranþe ºi cu alte bazaconii de acelaºi fel, calificate ca atare chiar de deþinãtoarea celui mai mare buget de crizã…
|
|
| Accesari:
7626
|
Adauga o opinie