Semne bune anul n-are!
Prezent la reuniunea exportatorilor, preÂsedintele Traian Bãsescu spune cã e optimist în ceea ce priveÂste situaþia României în 2012. Nu se bazeazã pe ceva concret - poate în afarã de reorientarea exporturilor spre China - dar are, ca Âsi premierul Boc, sentimentul cã la anul nu va fi nevoie sã apelãm din nou la banii FMI Âsi - în materie de pensii Âsi salarii - nu se va mai tãia nimic. Din toate aceste încurajãri am încredere doar în una: în chestia cu tãiatul salariilor Âsi pensiilor. ÃŽn 2010, Guvernul României, prin vocea preÂsedintelui, anunþã aceastã grozãvie: tãierea salariilor bugetarilor cu 25% Âsi a pensiilor cu 15%. De ultima am scãpat prin intervenþia miraculoasã a Curþii Constituþionale (face Âsi aceasta ceva bine, din când în când). Prima, însã, rãmâne în analele europene ca cea mai brutalã intervenþie a statului în nivelul de trai al oamenilor. Repet: atunci statul condus de cei doi “salvatori” ai naþiei, a preferat sã ia de la cei mulþi ceea ce ar fi putut lua de la mai puþini - printr-o drasticã reducere a bugetelor unor instituþii parazitare, care existã doar pentru a pune sinecuri la dispoziþia clientelei de partid. Rezultatul s-a vãzut aproape imediat: coroboratã cu o la fel de brutalã creÂstere a TVA, de la 19 la 25%, austeritatea a amplificat efectele tãierilor pânã la un nivel greu de tolerat. Economiile în serie, fãcute pe întreaga orizontalã, au aruncat în faliment zeci de mii de mici business-uri, scãderea veniturilor acþionând pe principiul domino-ului. Iar România nu numai cã nu a devenit mai rezistentã în faþa crizei, dar s-a plasat în calea tãvãlugului de austeritate din þãrile dezvoltate care a anulat orice speranþã de redresare. Peste toate a mai intervenit Âsi criza euro, pentru a cãrui salvare au fost necesare eforturi din partea economiilor non-euro, cu atît mai mari cu cât deciziile necesare ale liderilor europeni întârzie mai mult. Cu alte cuvinte, situaþia României nu e mai roz, acum la finele celui de-al treilea an (plin) al crizei. Dar, ca Âsi la finalurile celorlalþi, se aud din nou vocile optimiste care ne-au asigurat de fiecare datã, ori cã a trecut criza, ori cã am depãÂsit recesiunea, ori cã, pur Âsi simplu am început sã ne redresãm. Enunþuri contrazise de fiecare datã de evoluþia generalã. N-aÂs face o vinã doar celor doi atleþi ai anticrizei pentru declaraþiile lor optimiste. Ce-am vrea sã ne spunã? Cã vine un an mai greu decât toþi cei care au trecut? Cã în 2012 va fi vârful crizei (financiarã + economicã + administrativã) Âsi cã trebuie sã ne aÂsteptãm la noi sacrificii? Cine i-ar crede? Oamenilor nu le plac veÂstile proaste Âsi de multe ori preferã sã fie minþiþi, dar frumos. Cum, de pildã, sunt minþiþi cã împotriva crizei se poate lupta cu instrumentele doamnei Udrea: locuinþe pentru specialiÂsti la þarã, telecabine spre vârfuri de munte fãrã cabane Âsi fãrã zãpadã, bazine de înot în localitãþi fãrã apã, stadioane de fotbal pentru un campionat copleÂsit de blaturi Âsi cu o naþionalã fãrã speranþe Âsi cu alte bazaconii de acelaÂsi fel, calificate ca atare chiar de deþinãtoarea celui mai mare buget de crizã… |