'Satisfacerea nevoilor populaţiei' a fost unul dintre sloganurile de bază ale propagandei comuniste.  Dincolo de mesajul pe care dorea să-l transmită - marea grijă faţă de om a sistemului - el trăda o viziune mecanicistă, dacă nu chiar animalică: populaţia asupra căreia se exercita actul guvernării era văzută ca o turmă cu nevoi esenţiale: hrană, apă, adăpost.  Nevoile populaţiei nu includeau, de regulă, hrana spirituală, care era considerată ca un moft, adeseori periculos.  Pentru satisfacerea nevoilor funcţiona un complex economic preocupat de cantitate.  Comerţul socialist era mai degrabă un sistem de distribuire a unor produse asupra cărora arareori se acţiona din punct de vedere calitativ.  Iar producţia, în general, era privită ca un dar făcut poporului de către clasa guvernantă.  Poporul nu avea decât să mulţumească şi să fie recunoscător pentru grija care i se purta. Populaţia are nevoi şi în capitalism, numai că aici lucrurile sunt mai nuanţate.  Ea poate să opteze nu doar cantitativ, dar şi calitativ, într-un sistem economic firesc, care-i oferă şi instrumentele selecţiei.  Producţia nu mai este distribuită, raţionalizat, ci oferită!  Greul, în capitalism, cade pe comerciant, care trebuie să impună producătorilor acei parametri care să facă produsul vandabil. Din această diferenţă de mentalitate şi de apreciere vin şi multe dintre necazurile producătorilor şi comercianţilor noştri.  Ei constată că produsul în sine nu mai este relevant.  El trebuie să se adapteze permanent, la gusturi sau la reglementări legale.  Drumul nostru spre Europa, ca producători de bunuri, trece printr-un hăţiş legislativ căruia cu greu reuşim să-i facem faţă, mai ales din punct de vedere mental.  Românul află cu surprindere că nu mai poate să-şi taie porcul cum vrea el, că nu-şi mai poate hrăni vitele cu ce-o da Dumnezeu, că indiferent cât e de notoriu produsul, el trebuie să aibe menţionate indicaţii obligatorii, şi chiar dacă a vândut produsul, e obligat să-l primească înapoi dacă cumpărătorul se răzgândeşte sau constată că el nu corespunde cerinţelor lui.  Vor mai trece ani de coşmar pentru cei neputincioşi să se adapteze la tot ceea ce înseamnă o economie liberă, pentru a ajunge la concluzia că 'nevoile populaţiei' nu mai este un concept care să justifice şi lipsa de pricepere, şi lipsa de rigoare, şi lipsa de interes.  Şi multe alte lipsuri tradiţionale...