Dacã aº fi auzit-o pe doamna Merkel spunând, la întoarcerea de la Bruxelles: „Eu am propus un plan de salvare, acum e treaba Reichstag-ului sã-l aprobe dau nu” – mi-aº fi zis: OK! Traian Bãsescu a procedat în spiritul Licuricilor! Dar doamna Merkel nu procedeazã aºa. Mai mult: înainte de a se duce sã discute cu mai-marii Europei, dânsa solicitã cuviincios un mandat din partea aceluiaºi parlament ºi doar dacã-l primeºte, procedeazã în consecinþã. Acum nu cã aº crede cã doamna cancelar e o ºcolãriþã sfioasã care se îmbujoreazã în faþa forului legislativ atunci când solicitã mandatul. Domnia sa însã respectã o regulã de bazã: consensul deciziilor. Vã imaginaþi ce-ar însemna pentru o þarã ca Germania, educatã în spiritul disciplinei, ca doamna cancelar sã zicã una la Bruxelles ºi acasã sã fie luatã în focuri cã de ce a zis ce-a zis ºi cã de ce nu s-a consultat ºi cu cei care au alte pãreri.
România nu e însã ca Germania, ºi nici Traian Bãsescu ca Angela Merkel. Nici nu s-ar putea, pentru cã Traian Bãsescu este mai ceva decât Angela Merkel: este preºedinte. Dânsa nu este decât cancelar. Adicã un fel de Boc.
Dar, repet, România nu e ca Germania. ÃŽn Germania, preºedintelui Christian Wulff nici nu i-ar fi trecut prin cap sã-i ia faþa cancelarului ºi sã iasã la televizor spre a anunþa naþia germanã în legãturã cu restricþiile bugetare ce ar fi urmat sã fie luate. Nu vorbesc de faptul cã nemþii nu s-au repezit cu austeritatea pânã la a tãia lefuri ºi pensii – deºi cum sunt nemþii, disciplinaþi, ar fi înþeles acest lucru mai bine decât românii. Nu. Ei au preferat sã sprijine economia ºi s-o revigoreze în plinã crizã.
Dar, o mai spun odatã, România nu e ca Germania. La noi preºedintele a preluat pe cont propriu acest demers, chiar cu riscul de a deveni oarecum nepopular. Apoi i-a certat pe judecãtori cã nu þin cont de buget când dau hotãrâri ºi – finis coronat opus – a rãspuns cu entuziasm chemãrii de salvare a monedei unice a celorlalþi – indiferent de costurile pe care le-ar reprezenta acest lucru pentru o þarã non-euro, dovedind cã noi, românii, nu suntem egoiºti ca licuriciul britanic.
Cu alte cuvinte, democraþia românã îºi consolideazã cu fiecare prilej profunda sa originalitate! |