Data de 1 Septembrie reprezintã scadenþa guvernului „Boc IV”. N-a fost fixatã nici de Parlament, nici de Opoziþie. Ci chiar de cel care l-a numit, cu insistenþã, pe Boc, de patru ori în fruntea unui guvern a cãrui reputaþie o întrece pe cea a tuturor celor care l-au precedat.
Sãtul ºi el de bâlbâielile, ineficienþa ºi lipsa de performanþe demonstrate de echipa care s-a instalat la Victoria dupã realizarea - în modalitatea cunoscutã – a unei fragile majoritãþi parlamentare, Bãsescu a lansat acest termen. Cu precizarea cã la 1 Septembrie, cine nu reuºeºte sã facã reforme, trebuie sã plece. Pânã acum, reforma a fost înþeleasã într-un singur fel, de majoritatea deþinãtorilor de portofolii: sã se înscrie în limita fixatã de reducerea personalului. Dupã ce au fentat de câte ori au putut aceastã prevedere, acum ar avea de ales: ori taie în carne vie ºi dau afarã tot ce prisoseºte, ori pleacã chiar ei.

Din capul locului trebuie spus cã aceastã reformã este una pur „esteticã”, de ochii lumii. Ea nu izvorãºte dintr-un calcul precis, care sã indice care sunt parametrii de funcþionare corectã ºi eficientã a administraþiei în general. Fiecare ministru a redus dupã cum l-a tãiat capul, urmãrind doar sã ajungã la rezultatul final. O adevãratã restructurare ar fi pus, din capul locului, problema remodelãrii întregului ansamblu: este nevoie, în continuare, de 16 ministere? Este justificatã funcþionarea acestora? N-ar trebui ca aparatul administrativ – principala problemã în raporturile noastre cu FMI – sã fie mai adaptat noilor situaþii intervenite în timpul crizei?

Ce vom afla, deci, miercuri (dacã vom afla)? În primul rând cã miniºtrii ºi-au îndeplinit mãreaþa sarcinã de a-i da afarã pe cei fãrã pile ºi de a menþine, în continuare în funcþii cãlduþe, clientela de partid, pedelistã.

Importantã este însã remanierea Guvernului: ce miniºtri vor fi schimbaþi ºi cu cine? Cãci, fãrã a cãdea niºte „capete”, toatã miºcarea asta este lipsitã de rost. Un calcul simplu pe care-l face însãºi aripa parlamentarã a PDL-ului, cea care suportã în primul rând consecinþele erorilor ºi defecþiunilor aripii ministeriale, este cã cel puþin doi miniºtri trebuie sã disparã rapid: Vlãdescu ºi ªeitan sunt campionii inconsecvenþei, ai bâlbâielilor, ai contrazicerilor ºi ai incapacitãþii de a aborda în mod corect ºi eficient criza ºi efectele sale. Apoi, o remaniere care nu-i va cuprinde pe cei cãrora li s-a pus definitiv eticheta de profitori ºi aranjori ai resurselor bugetare – Berceanu – Videanu – Udrea – nu va fi credibilã pentru marele public, aceºtia fiind consideraþi de fapt cei care exercitã guvernarea, nu Boc, pe care toatã lumea îl percepe ca pe o marionetã fãrã pãreri proprii ºi fãrã autoritate.

Dar, aºa cum se întâmplã deobicei, aºteptãrilor mari le corespund realizãri minore. Cel mai probabil, datoritã presiunilor exercitate de aliaþi, care nu vor accepta sã renunþe la portofoliile pe care le deþin, nici modificãrile în cadrul entitãþii pedeliste nu vor putea fi mai categorice. Aºa cã, foarte probabil, vom asista la una sau douã schimbãri „cosmetice” pe un program care nu a funcþionat niciodatã.