Efectele targediei de la Maternitatea Giuleºti sunt contradictorii. Pe de o parte, la vârf, a fost tratatã ca un „incident” (preºedintele Bãsescu) sau ca o „întâmplare nefericitã” (premierul Boc). Apoi, încã din primele momente, cei responsabili – inclusiv directorul dr. Bogdan Marinescu – au pozat în martori nevinovaþi, fiind cât pe ce sã-ºi asume meritele intervenþiei rapide. Cel mai critic moment a fost acela când a trebuit sã se gãseascã un prim þap ispãºitor. Premierul a ridicat din umeri, declarând cã ministrul Cseke nu i-ar fi fãcut nici o aluzie în legãturã cu demisia sa. Tot Cseke a ridicat la rândul sãu din umeri, afirmând cã descentralizarea tocmai fiind definitivatã, spitalul nu se mai afla în parohia sa. Ca ºi bancul cu tabloul gol reprezentând o bãtãlie dintre români ºi turci (primii nu sosiserã, iar ceilalþi tocmai plecaserã). Oprescu, noul patron al spitalului, s-a debarasat în primã instanþã de orice rãspundere, pe motiv cã maternitatea abia fusese preluatã iar municipalitatea nici nu apucase sã se dezmeticeascã în legãturã cu aceastã schimbare. Abia într-un târziu primarul a acceptat, cu greu, sã-l suspende din funcþie pe colegul sãu, medic, ca sã mai închidã gura presei (gurã care urma sã fie închisã definitiv de reglementãrile pe drepturi de autor, câteva zile mai târziu ...)
Pânã la arestarea asistentei Florentina Cârstea – veritabilul acar Pãun al întregii afaceri se pare cã numai Dumnezeu din cer e responsabil de aceastã nenorocire. Un reputat medic de origine românã, ºef al unui prestigios institut din Limbourg, aflat pentru câteva zile prin Bucureºti, îmi mãrturisea contrariat cã dacã o astfel de întâmplare ar fi avut loc în Germania sau Franþa, ori altã þarã civilizatã din Europa, ea ar fi avut drept consecinþã demisia imediatã a ministrului Sãnãtãþii ºi – foarte probabil – chiar a primului ministru. Noi, însã, avem avantajul de a nu ne numãra printre þãrile civilizate ale Europei ºi ne putem permite sã aruncãm în cârca unei biete asistente toate relele care s-au îngrãmãdit în sistemul sanitar, de pe urma indiferenþei, neglijenþei ºi dispreþului cu care acesta a fost tratat sistematic.
ÃŽnsuºi refuzul lui Boc de a accepta completarea locurilor libere altfel decât pe baza pãgubosului sistem de „1 din 7” reprezintã o mostrã de incalificabilã obtuzitate. Zice acesta: Nu îmi permit sã dau oamenii afarã ºi în acelaºi timp sã angajez alþii. Logic. Dar ce vã împiedicã sã daþi afarã funcþionarii ºi bãgãtorii de seamã care iau banii degeaba ºi sã angajaþi asisrtente ºi medici în locurile în care absenþa lor începe sã creeze probleme insurmontabile? N-aº trece peste un aspect: ancheta cazului. Procurorul Iacob s-a remarct prin lunga ºi laborioasa anchetã a cãutãrii Elodie pe care a rezolvat-o ºtiþi cum. Acestuia i-au trebuit prea multe zile ca sã punã mâna pe asistenta neglijentã.
(un tip de neglijenþã curent în spitalele noastre) ºi foarte puþine ca sã ia o mãsurã stupefiantã: punerea sub sechestru a maternitãþii! Ca ºi cum nu ar fi o instituþie publicã, ci o banalã societate comercialã. De aici înainte drumul anchetei pare ºi el pavat cu incompetenþã ºi aberaþii. |