„Eu am intrat în Guvern dintr-un entuziasm de tehnocrat”
Invitat: MIŞU NEGRIŢOIU, consilier prezidenţial
Data: 27 MAI 1996

Octavian Andronic: Bună-seara, stimaţi telespectatori. Invitatul nostru din această seară este dl Mişu Negriţoiu. O persoană unanim cunoscută şi recunoscută. Domnia sa este în prezent consilier prezidenţial şi a scos o carte foarte recent care este pe masa noastră astăzi. Cartea se numeşte "Salt înainte". Are vreo legătură cu marele salt înainte al lui Mao sau este o simplă potrivire ?

Mişu Negriţoiu: Când am ales titlul cărţii am avut mai multe consultări, mie mi-a plăcut cel mai mult pentru că vroiam să semnifice un pas decisiv în dezvoltarea economică. Şi chiar fac o dezvoltare în post-faţa cărţii, de ce am ajuns la "salt înainte" si această schimbare va provoca si un salt înainte si să semnifice arderea unor etape şi să ajungem în modernitate. Efortul decisiv care poate fi făcut ca să modernizăm economia si societatea românească.

Octavian Andronic: De altfel subtitlul este "Dezoltarea si investiţiile străine directe". înainte de a intra în subiectul emisiunii am să- mi permit să fac o scurtă fişă biografică aşa cum se găseşte ea pe contracopert volumului: Mişu Negriţoiu, licenţiat în ştiinţe economice, Academia de Studii Economice - Bucureşti 1973 si Drept Universitatea Bucureşti'80, doctor în ştiinţe al Academiei de Studii Economice si Doctor Honoris Cauza al Universităţii ... Anglia, profesor asociat al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale - ASE Bucureşti, preşedinte al Consiliului de Administraţie al Fundaţiei Internaţionale de Management, al Şcolii Superioare de Management .... canadian, şi al Institutului de Comerţ International World Trade Institut, membru al Consiliul International Consultativ al Centrului pentru studierea politicilor europene SFBS Bruxelles si membru fondator al Societăţii Române de Economie ..., consilier prezidenţial cu probleme economice şi de reformă, şi cu o legătură la Grupul Consultativ pe problemele economico- sociale pentru că preşedintele României a îndeplinit funcţia de ministru de stat, preşedinte al Consiliului de Coordonare, Strategie şi Reformă în Guvernul României şi pe cea de preşedinte fondator al Agenţiei Române de Dezvoltare. Deci o carte de vizită impresionantă, este un profil foarte exact. DIe ministru, sejurul dv. la Palatul Victoria a fost destul de scurt, ce nu v-a priit acolo ?

Mişu Negriţoiu: Eu am spus cumva şi în această carte, însă e o sinteză a experienţei mele în calitatea mea de preşedinte al Agenţiei Române de Dezvoltare şi de ministru de stat. Am văzut recent o publicaţie despre România a Grupului de reviste EuroMoney Investiţii si Dezvoltare care analizează si această publicaţie perioada în care eu am fost în Guvern. Nu mă analizează pe mine ci guvernul Văcăroiu în 1992 şi face aprecierea că noi am redactat un program de reformă global care se vroia atotcuprinzător şi mai ales coerent. Eu aveam misiunea ca să coordonez acest program însă funcţia era extrem de nepotrivită pentru misiunea pe care o aveai şi după ce am făcut programul am simţit că, de fapt îmi lipsesc mecanismele efective ca să pot să influenţez şi să duc la îndeplinire toate prevederile pe care le aveam în program. Sigur funcţia mea de membru al Guvenului şi dacă puteam să mă rog din când în când de colegii mei din Guvern să meargă într-adevăr conform programului. Şi am avut mai multe situaţii nu neapărat problemele mari ale economiei care sunt privatizarea etc. deci la timpul respectiv am dat un scurt interviu şi am apreciat că diferenţele au început să apară între mine si membrii Guvernului cu privire la aria reformelor si viteza acestor reforme si ca aceste diferente să nu se transforme într-o situaţie conflictuală că este mai bine ca eu să mă retrag cu atât mai mult cu cât poziţia mea nu era de ministru, ci de ministru fără portofoliu. Practic tot ce proiectam trebuiau făcute de toate ministerele, de toţi miniştrii, practic bagheta este la primul-ministru.

Octavian Andronic: Palatul Cotrocenilor se pare că este ceva mai bun, se pare că el v-a dat posibilitatea scrierii acestei cărţi, să participaţi la numeroase întâlniri internaţionale de profil, aveţi o respiraţie mai adâncă acolo?

Mişu Negriţoiu: Pentru mine Cotroceni-ul a fost şi este o perioadă extrem de importantă. Eu am intrat în Guvern dintr-un entuziasm de tehnocrat. Condusesem mai mult de doi ani de zile o instituţie care era Agenţia Română de Dezvoltare si am pus bazele politicii de atragere de investiţii străine în România şi am fost sprijinit de guvernele respective, am fost înţeles şi mi-au dat aproape mână liberă. Când am venit în Guvern eu am crezut că se poate continua în acelaşi fel. M-am lovit însă de inexperienţa mea politică care în mediul politic românesc prinde şi o altă dimensiune chiar a unui compromis dăunător câteodată deci este un fel de politic, funcţiile de miniştri trebuie să fie prin excelenţă funcţii politice, mai ales când de fapt reprezinţi pe cineva şi când eşti partizanul unor transformări fundamentale în societate. Asta era una din disconforturile mele că de fapt nu reprezentam pe nimeni, făceam cum credeam eu, eram apreciat de multă lume, dar nu ştiam dacă are legitimitatea celor care suportau aceste măsuri. Era un fel de responsabilitate politică pe care nu o aveam în sensul omului politic. Trecând la Cotroceni, sigur că multă lume m-a acuzat, da, este o schimbare, preşedinţia este mult mai aerisită aş putea să spun, dar puteam să fac acelaşi lucru ca şi la Palatul Victoria respectiv să concep reţete, să fac propuneri şi nu mai aveam responsabilitatea guvernamentală. Şi atunci mi-a folosit extrem de mult Cotroceni-ul dar mi-a dat posibilitatea să absorb un simţ politic. Preşedintele este un mare politician, mi-a dat un simt al echilibrului, funcţia fundamentală a preşedintelui tării ca să menţină acest echilibru între forţele din societate, eu cred că toate aceste ingrediente care le-am primit îmi vor folosi în viaţă foarte mult. Şi toate au un numitor comun: un echilibru si o măsură.

Octavian Andronic: Dle consilier, problema investiţiilor străine a ajuns la fel de obsedantă ca celebra imagine a României. Ce credeţi că se întâmplă, de ce nu dau buzna investitorii străini în România?

Mişu Negriţoiu: Eu am un capitol în carte unde evidenţiez câteva cauze ale stadiilor reduse. De fapt, spiritul cărţii este că din toată această experienţă eu am vrut să transmit o filozofie economică, o cultură, un spirit. Mie mi-e teamă şi câteodată am sentimentul că ne-am obişnuit mult cu propaganda şi că folosim cuvintele şi noţiunile pentru că sunt la modă şi mi-este teamă că investiţia străină este luată ca atare, că asa este la modă. Eu am explicat de ce sunt necesare investiţiile străine, care este impactul lor, cum poţi să te dezvolţi mai mult cu o resursă care altfel rămâne nefolosită. Eu cred că în spiritul de ansamblu lipseşte tocmai această filozofie generalizată. Eu cred că se foloseşte abuziv necesitatea investiţiilor străine şi se face apel fără ca pe fond să-ţi propui obiective şi astea sunt resursele pentru investiţii străine. Pentru că ăsta este şi obiectivul unui program de guvernare. Eu am văzut situaţii : o tară care are un deficit bugetar si-a propus ca în anul 1995 să aducă 10 miliarde de dolari investiţie străină. Ăsta este un obiectiv economic. Noi lucrăm în general da, avem investiţii străine bine, dacă nu vin, ştiţi aşa s-a întâmplat. Astfel că în 1995 au scăzut aproape la jumătate faţă de 1994 ca eu să aud stupefiat afirmaţia că de fapt ele au scăzut pentru că în 1994 au venit forţat, s-au grăbit să beneficieze de facilităţile fiscale. Eu cred că interesul pentru România a crescut. Dar capacitatea noastră de absorţie a scăzut: atitudini, răspunsuri, operativitate, asta face parte dintr-un spirit comercial pe care trebuie să-l aibă naţiunea, dintr-un spirit economic pentru că a anula la infinit investiţii străine, sunt proiecte care se pot negocia un an de zile. Am arătat acolo că evoluţia curbei investiţiilor străine este legată de exemplu de politica monetară, de capacitatea de a obţine valută sau de a transfera valuta, deci instituţii care fac ca o economie să funcţioneze pe regulile economiei de piaţă. Fenomenul ca atare este legat de evoluţia reformelor economice din România. Nu se poate decât într-un mediu economic lucrativ sănătos, deci am arătat acolo că evoluţia curbei investiţiilor străine este legată de politica monetară, de capacitatea de a obţine valuta sau a transfera valută, de credibilitatea inflaţiei, a preţurilor care fac ca o economie să funcţioneze. Cam acestea sunt direcţiile care au împiedicat sau au favorizat investiţiilor. Un lucru este clar că nu sunt suficiente numai resursele interne, că efortul propriu este prioritar dacă există resurse în economie care pot fi mobilizate prin capitalul străin care, de fapt e mai mult decât capitalul străin în cazul investiţiilor străine directe care presupune atât capital cât şi capacitate managerială, experienţă, cultură, educaţie, transfer de tehnologie ca să poţi să transformi, să valorifici nişte resurse interne în valoare adăugată care, de fapt este baza bunăstării unui popor. Eu am fost şocat să aud într-o emisiune la televiziunea română discutându-se despre preţuri şi despre oameni îmbogăţiţi sau întreprinzători privaţi, făcându-se afirmaţia că da, este o realitate ce se întâmplă în economia României că unii se îmbogăţesc pe buzunarele altora. Este o judecată economică absolut falsă. îmbogăţirea nu se face pe buzunarele altora , ci se face din crearea pe valoarea adăugată prin folosirea superioară a unor resurse care altfel ar rămâne acolo. Uitaţi- vă la blocurile din Bucureşti care stau, nu produc nimic, generează numai cheltuieli. Dacă vine un investitor străin şi le pune în valoare, aceste blocuri vor produce mult mai mult, vor crea valoarea adăugată, el îşi va acoperi cheltuielile şi poate să facă si bani, nu este asta o condiţie dar beneficiază si cetăţenii, beneficiază de produse, de servicii.

Octavian Andronic: Dle consilier, s-a vorbit mult despre importanţa deciziilor politice, de la nivel înalt, de dirijarea fluxului de investiţii, s-a găsit de exemplu ca o scuză faptul că America mulţi ani de zile nu a dat lumină verde investitorilor ei spre Rmânia din cauza regimului neo-cripto-comunist. Există o bază în această afirmaţie şi ce pregnanţă are ea ?

Mişu Negriţoiu: Da, există o bază, dintre condiţiile determinante ale fluxului de capital ale unei anumite ţări există o percepţie a ţării respective către direcţia ei de dezvoltare, despre stabilitatea politică, despre funcţionarea economiei. Această percepţie poate fi obţinută pe mai multe căi, poate fi prin presă, prin cunoştinţe dar şi un mesaj politic. Dacă un stat nu încurajează cetăţenii, ca şi călătorii care merg într-o zonă de risc ridicată şi Departamentul de Stat din Statele Unite le spune vă duceţi dar pe riscul dvs. Deci la fel ca şi în cazul investiţiilor străine, da, vă duceţi, dar vedeţi că într-o anumită tară riscul economic este ăsta s.a.m.d. Asta este valabil atâta timp cât acest mesaj este evident, dar nu este determinant, determinant este - şi acesta este şi mesajul cărţii mele - determinant este mediul economic şi politic intern. Determinante sunt direcţiile de funcţionare a economiei si a pieţei, inclusiv în schimbarea imaginii. Şi atunci dacă în primii ani investiţiile străine au putut fi influenţate mai mult de perceţia externă şi de factorul politic în ultimii ani n-am putea să ne mai plângem pentru că România are acum toate uşile deschise, pentru că România are acelaşi tratament, ca şi zonele vecine si recent am obţinut si această evaluare a riscului de ţară, care este o evaluare economică, ea se exprimă şi în termeni de bani, este un pas înainte pe care l-am făcut faţă de Bulgaria, ei bine investiţiile străine faţă de 1995 au scăzut. în aceste condiţii eu trag un semnal de alarmă căci dacă vom continua asa cu 300 milioane de dolari investiţi într- un an într-o economie care are nevoie de miliarde ca să se dezvolte, spre exemplu preşedintele Poloniei vorbea de cifre de 4 miliarde - 5 miliarde, eu am fost mai ponderat şi în cartea mea preiau de fapt o prognoză pe care am făcut-o în programul de guvernare că România poate liniştit să aducă un miliard de dolari pe an. Contează foarte mult cum sunt cheltuiţi aceşti bani. Trebuie să ştii cum să-i ridici si cum să-i investeşti. Investiţiile străine îti oferă această alternativă si un pachet complex ca să foloseşti eficient banii şi din care să beneficieze tara mai mult ca din orice altceva.

Octavian Andronic: Dle consilier, cât de bune sau cât de proaste au fost prevederile iniţiale din verile din 90 în legătură cu investiţiile străine pentru că am asistat la o adevărată invazie de investitori de 100 dolari care după un an au plecat cu geamantanele pline de milioane. Nu credeţi că şi acesta este un motiv care nu i-a mai atras pe cei cu adevărat serioşi ?

Mişu Negriţoiu: Nu neapărat. Eu fac o istorie în carte prezentând evoluţia investitorilor străini pe diverse etape. Există un echilibru în ceea ce priveşte facilităţile care le acorzi investitorilor si în ceea ce obţii din aceste investiţii. în primul an, e adevărat noi am avut investitori mici, dar am discutat mai devreme de percepţia politică, nu pentru că au fost mai întâi investitorii mici si de aceea nu au venit investitorii mari, ci pentru că percepţia şi gradul de risc în 90-91 erau de aşa natură încât unui conglomerat care face o analiză serioasă când pătrunde într-o ţară pentru 20 - 30 de ani, ei nu pot să vină aşa numai după miros. Or, în 90-91 ei au venit după miros. Vedeţi si la afacerile românilor că cele care au fost construite în 90-91 mai artificial au început să cadă şi rămâne ce a fost construit mai solid. Asa a fost si cu investiţiile străine, pachetul de facilităţi pe care noi l-am acordat l-am dat într-o perioadă în care România era disperată că vroia să aibă ceva. Or eu zic că în 1992 s-a terminat primul val de investitori mici, din 1992 au început investitorii strategici. Pe de altă parte, autorităţile trebuie să echilibreze aceste facilităţi, pentru că atunci nu aveam o economie care să poată funcţiona cum funcţionează astăzi. Si atunci astăzi eu pot să- mi permit pentru că am o situaţie macroeconomică mult mai bună să reduc pachetul de facilităţi. Eu însă, fundamental n- am fost niciodată împotriva investiţiilor mici aşa cum n-am fost împotriva întreprinderilor mici şi mijlocii pentru că indiferent că pui 10 sau 100 sau 10000 dolari să pui să faci afaceri, că, de fapt au fost totul felul de şmecherii de comerţ, de evaziune fiscală, vamală asta este, de fapt a fost efectul negativ nu neapărat al investitorilor străini ci asupra publicului, asupra economiei româneşti. Este alt echilibru de forte si când stau pe altceva. Atunci când am văzut şi eu că am ajuns la un miliard de dolari, că există un interes, atunci poţi să mai sistematizezi facilităţile.

Octavian Andronic: A fost destul de des acuzată de către investitori străini imposibilitatea de a achiziţiona teren în România. Credeţi că a fost o chestiune hotărâtoare ? Spun acest lucru pentru că am avut o discuţie cu câteva zile în urmă cu preşedintele Poloniei, dânsul spunea că pregătesc acum o lege prin care să permită achiziţionarea de terenuri pentru străini, deşi Polonia nu ar avea de ce să se plângă din punctul de vedere al investiţiilor. La noi credeţi că este ....

Mişu Negriţoiu: La noi problema pământului este o problemă sensibilă şi eu am simţit asta pentru că am fost printre promotorii legalizării acestui drept, numai însă pentru societăţile comerciale. Polonia ia aceste măsuri si noi suntem obligaţi să luăm aceste măsuri pentru că a intrat în Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică şi pentru că asta este un fel de preetapă a intrării în Uniunea Europeană. Noi vorbim puţin despre asta dar probabil că o să vorbim din ce în ce mai mult. Acolo este un anumit regim în ceea ce priveşte investiţia străină si eşti membru al acestei organizaţii dacă te aliniezi la cerinţele care sunt în Cod dintre care achiziţionarea de terenuri este unul din puncte. Eu zic că la noi este o problemă sensibilă din două motive: 1. noi suntem veniţi dintr-o societate în care nu am avut nimic si că de fapt pământul este poate cea mai sigură bogăţie a noastră şi sigur că românul simte că ar fi îndreptăţit să-l aibă. Dar pământul poate fi transformat în aur. Nu ţi-l ia nimeni de aici. El rămâne aici. Spre deosebire de aur care pleacă peste graniţe.

Octavian Andronic: Menţionaţi în analiza dvs si o chestiune care este în mod particular sensibilă pentru breasla din care fac eu parte. Este vorba de cheltuielile de fiscalitate şi de publicitate. Dl Florin Georgescu care este şi recenzend recomandă cartea cu unele rezerve, citesc aici. Nu era de această părere, m-a contrazis a spus că era ultrasuficient un procent de 3% pentru cheltuieli de publicitate. Eu cred că se uită un lucru că publicitatea nu se face de dragul artei.

Mişu Negriţoiu: În materie de politică fiscală eu nu am neapărat aceleaşi păreri cu Florin Georgescu. Acesta face politică fiscală sub aspectul echilibrului bugetar. A reuşit să ţină un buget în mână şi nu este uşor să faci acest lucru. însă eu cred că trebuie să depăşim faza de politică bugetară şi să facem din fiscalitate o politică economică. Care, de fapt să stimuleze dezvoltarea. Acum se dezbate mult nivelul fiscalităţii. Acesta luat ca un raport între produsul intern brut şi veniturile bugetare nu este mare dar este multă activitate care scapă fiscalităţii. Se vorbeşte de economie paralelă şi legislaţia fiscală nu cuprinde toate veniturile. Deci nu este aplicat principiul echităţii fiscalităţii. Şi atunci sigur că asta diminuează resursele. Vedeţi este o diferenţă între concepţia noastră şi a lor. Coca-cola de exemplu nu este un produs, se investeşte în nume si publicitate. De asta orice sat din România are o ladă cu Coca-cola, de ce nu are cu Borsec ? în materie de fiscalitate avem multe corecturi de făcut si mai ales de interpretare, pentru că, repet noi trebuie să trecem de la politică fiscală la cea economică. Politica economică nu se face decât aproape din fiscalitate, din Ministerul de Finanţe ...

Octavian Andronic: Dle consilier, spuneaţi că sunteţi îngrijorat de curba viitoare a investiţiilor străine în România, lată unele semne care par să vă contrazică şi m-aş referi la recentul contract făcut între Fiat si Uzina Semănătoarea. Un contract de 200 milioane dolari, dl ambasador Grigore de la Roma, care a stat pe acelaşi scaun cu vreo două săptămâni în urmă era foarte optimist. Spunea că se pregătesc şi alte grupuri mari industriale italiene să vină în România. Am putea asista la o avalanşă ?

Mişu Negriţoiu: Eu aş fi primul care m-aş bucura şi asta spuneam mai devreme. Că interesul pentru România a crescut şi că suntem la acelaşi nivel de interes si din afară asa se vede si ambasadorul are dreptate. Eu ceea ce semnalez este capacitatea de absorbţie şi în afară de acest proiect cu Semănătoarea în anul 1996 când noi suntem în mai acum puteam să avem chiar un miliard acum faţă de interesul care există. Deci noi avem o deschidere spre piaţă, şi de fapt trebuie să ne întărim aceste capacităţi şi de a urmări o politică de promovare pe obiective. Suntem chiar în stadiul în care putem să ne şi alegem cei mai serioşi parteneri.

Octavian Andronic: Care credeţi că sunt cele mai importante corecturi care trebuiesc făcute în sistemul nostru pentru a asigura acest flux ?

Mişu Negriţoiu: Din sondajele pe care le-am citat în carte rezultă că principala condiţie la care se uită investitorii străini este funcţionarea economiei în ansamblu. Dacă este un mediu aerisit, dvs menţionaţi o problemă de fiscalitate am putea liberalizarea exporturilor, am făcut mai multe sugestii pe care le-am împărţit în două etape: eliminarea unor obstacole inutile în economia României, începând de la înregistrarea unor societăţi care ia un timp asa de mare si este o birocraţie asa de mare; am văzut acum si măsuri de ordin tarifar s.a.m.d. Şi al doilea sunt obstacolele de ordin promoţional, noi am făcut paşi enormi dar sunt situaţii în care atât reprezentanţii oficiali cât si privaţi, conferinţe, si în sfârşit atitudinea aceasta funcţionărească, practici guvernamentale...

Octavian Andronic: Pentru a ne referi la genericul emisiunii noastre, ştiţi probabil care este cel mai frecvent reproş al unor investitori străini. Faptul că pentru a face o afacere în România trebuie să dea ceva şi aici ne referim la banii negri şi aici nenorocirea este că oamenii sunt dispuşi să ia în calcul treaba asta, dar îi înnebuneşte faptul că nu ştiu cât şi cui !

Mişu Negriţoiu: Eu aş împărţi această chestiune în două: eu cred că marea majoritate se împiedică în acest lanţ administrativo- funcţionăresc. Ori pentru asta nu există decât un singur remediu: simplificarea economiei, liberalizarea în sensul bun şi constructiv, ca să fie interpuşi cât mai puţini funcţionari. Recent am avut o situaţie aproape incredibilă: pentru ciupercile care cresc după ploaie în pădure se stabilesc preţuri de referinţă în dolari şi se dau autorizaţii de export şi sunt pe aceeaşi listă cu ţiţeiul si două ministere serioase mobilizează comisii de 15 oameni ca să analizeze proiectul dacă ciuperca respectivă poate fi exportată sau nu şi la ce preţ ... Asta este o parte din ceea ce noi numim corupţia ... este încărcătura administrativă care generează influenţa ... Dacă vorbim la general despre corupţie nu mai vedem niciodată cui şi ce trebuie să dea, trebuie luat din aproape în aproape. Eu însă cred că întreprinderile serioase nici nu apelează la aşa ceva şi nu încurajează acest fenomen.

Octavian Andronic: Dle Negriţoiu vă mulţumesc pentru această discuţie, a fost foarte interesantă, v-aş solicita un ultim răspuns: care este după aprecierea dvs anul care vă aduce cu adevărat un reviriment în fluxul investiţiilor străine în România. Unde îl situaţi ?

Mişu Negriţoiu: Eu ar trebui acum să nu fiu consecvent cu mine însumi pentru că eu am crezut că anul revirimentului va fi 1995-1996. Adică eu am situat anul 1996 la un miliard si eram foarte aproape de asta. Depinde foarte mult cum se organizează sistemul economiei româneşti după alegeri. Depinde de echipa de guvernare, de şefii instituţiilor responsabili cu atragerea investiţiilor străine, dar şi de deschiderea economiei. Cred că 1998 va fi anul de vârf, să ne situeze pe o orbită încât putem să ne proiectăm şi noi câteva miliarde la investiţii străine la orizontul anului 2000 pe an.

Octavian Andronic: Vă mulţumesc si mulţumesc de asemenea telespectatorilor care ne-au urmărit.