Introducere

De când s-au deschis graniÞele ºi pentru români, literatura de cãlãtorie, reportajul 'extern' nu mai au cãutarea pe care au avut-o altãdatã, când reprezentau unica posibilitate de a trage cu ochiul dincolo de cortina informaÞionalã.

Mi-amintesc cu cât interes am citit prima carte despre America scrisã de un fost membru al Comitetului Olimpic, sau revelaÞia pe care mi-a produs-o 'America ogarului cenuºiu' a lui Romulus Rusan, ca sã nu mai vorbesc despre reportajele Feliciei Antip din desele sale voiaje aeriene Într-o Americã interzisã.

De 15 ani de când cãlãtoresc ºi eu, ºi de când nevoile gazetãreºti m-au purtat prin vreo 70 de Þãri, nu am simÞit niciodatã imboldul pe care-l simt acum de a aºterne pe hârtie amintirile unui voiaj relaxat, fãrã obligaÞii de serviciu ºi fugãrealã oficialã. Probabil cã de vinã este faptul cã a fost unul diferit de celelalte, mai nemijlocit ºi mai surprinzãtor. Iatã de ce m-am hotãrât sã scriu acest 'Spre Est, prin Nord-Vest', ca o parafrazã la un film celebru a cãrui acÞiune se petrece, În bunã parte, În trenul de cursã lungã În care m-am Îmbarcat ºi eu la Los Angeles, luându-mi inima În dinÞi pentru o traversare a Americii de la Vest la Est, de-a lungul a 4.000 km prin 12 state, timp de trei zile ºi trei nopÞi.

Spre Est, prin Sud-Vest

AMERICA 'MÃGARULUI ARGINTIU' - AMTRAK

Trenul pleacã cu întârziere din Los Angeles. Face câteva manevre ºi, înainte de a porni în lunga traversare a Americii suntem invitaþi la masã prin staþia de amplificare, în vagonul restaurant, unde chelneri iuþi ºi atenþi ne înghesuie câte patru la fiecare masã. Mâncarea e bunã, sãþioasã, dar dacã vrei o bere e extra - o plãteºti cash. Însoþitoarea de vagon e o mulatrã tânãrã ºi amabilã, Veronika o cheamã, dupã cum se vede pe ecuson, care aflând cã n-am mai cãlãtorit cu AMTRAK-ul ne face un scurt instructaj. Apoi ne spune cã va veni sã aranjeze paturile când vom dori sã ne culcãm, ceea ce se întâmplã destul de curând. Afarã se întunecã ºi, dupã ce trecem de San Bernardino, nu prea mai este nimic de vãzut. Pânã acolo însã au defilat înºiruiri de case, antrepozite ºi aºezãri de case paralelipipedice din lemn, înghesuite unele în altele. Din când în când, câte o zonã rezidenþialã, cu viliºoare cochete. California îºi îndreptãþeºte renumele de stat suprapopulat, nearãtându-ne nimic de genul a ceea ce pe vremuri noi numeam palmã de pãmânt nelucratã sau neocupatã.

Debutul cĂŁlĂŁtoriei noastre de-a latul Americii a avut loc, ĂŽnsĂŁ, cu câteva zile mai devreme, ĂŽnainte de a ne urca ĂŽn SOUTHWEST CHIEF, sau ‚cĂŁpetenia indianĂŁ din sud-vest’, cum se numeÂşte garnitura la bordul cĂŁreia ne aflĂŁm. Mai precis, a ĂŽnceput la uriaÂşa CONVENTION CENTER din Los Angeles, unde avea loc Târgul anual al turismului american - POW WOW 2004 (destul de greu am desluÂşit semnificaĂžia termenului de POW WOW: este zgomotul pe care ĂŽl face pufĂŁirea fumului tras din ‚pipa pĂŁcii’ indianĂŁ). O secĂžiune a Târgului (Media Merket) i-a pus faÞã ĂŽn faÞã pe operatorii de turism Âşi pe ziariÂşti. AÂşa s-a ĂŽntâmplat cĂŁ am ajuns la standul AMTRAK, la care trona o negresĂŁ ‚in her 40-ies’, semeaÞã Âşi binevoitoare ĂŽn acelaÂşi timp. Aflând de interesul nostru pentru cĂŁlĂŁtoriile cu trenul (ĂŽntr-o ĂžarĂŁ ĂŽn care se cĂŁlĂŁtoreÂşte preponderent cu avionul sau cu maÂşina), ceea ce trebuie sĂŁ i se fi pĂŁrut cam bizar, a avut o iniĂžiativĂŁ care dovedea cĂŁ era o persoanĂŁ importantĂŁ la headquarterul AMTRAK din Oakland. Verne Graeme - aÂşa o cheamĂŁ - ne-a oferit aceastĂŁ cĂŁlĂŁtorie, de la Los Angeles la News York, ca un ‚gift’ din partea companiei, ĂŽn semn de preĂžuire faÞã de interesul nostru. A pus mâna pe telefon Âşi i-a trasat lui Sybol Evans, din Oakland, sarcina de a ne face rezervĂŁrile Âşi de a ne elibera biletele. Ne-a avertizat ĂŽnsĂŁ cĂŁ traversarea Americii cu Amtrak-ul dureazĂŁ nu 4 ore, cât faci cu avionul, ci trei zile Âşi trei nopĂži ĂŽn cap! ÂŞi cĂŁ va trebui sĂŁ schimbĂŁm la Chicago, neexistând legĂŁturĂŁ directĂŁ. Ne stĂŁteau ĂŽn faÞã 4.000 de kilometri, cât distanĂža BucureÂşti-Paris dus-ĂŽntors! Pentru europeanul care, de regulĂŁ, cĂŁlĂŁtoreÂşte prin America doar cu avionul - sau cu maÂşina, pe distanĂže scurte, o astfel de cĂŁlĂŁtorie reprezintĂŁ singura ÂşansĂŁ de a vedea America, de a o ĂŽnĂželege cât de cât, atât cât ĂŽĂži oferĂŁ fereastra vagonului Âşi traseul, dincolo de tradiĂžionala aglomerare urbanĂŁ a marilor metropole, precum LA sau NY.

O AmericĂŁ ‚mai profundĂŁ’, vĂŁzutĂŁ ĂŽn acele secĂžiuni ale sale pe care Ăži le oferĂŁ traseul Âşi lumina zilei. Pentru cĂŁ doar jumĂŁtate din timpul cĂŁlĂŁtoriei se petrece la lumina zilei.

Sybil ºi-a fãcut datoria ºi a doua zi ne-a comunicat datele rezervãrii, biletele urmând sã le luãm Înaintea plecãrii, din Gara Centralã - Union Station.

Cu grija clasicĂŁ a cĂŁlĂŁtorului cu trenul de a nu i se ĂŽntâmpla ceva neprevĂŁzut, am sosit ĂŽn garĂŁ cu vreo patru ore mai devreme. Numai bine pentru ceea ce avea sĂŁ se ĂŽntâmple. La ‚bilete’ nimerim peste o negresĂŁ imensĂŁ Âşi lentĂŁ care, dupĂŁ ce gĂŁseÂşte rezervĂŁrile ne anunÞã sec cĂŁ avem de plĂŁtit 600 de dolari! Moment de stupoare: unde este gift-ul oferit de Verne? FaÞã de nedumerirea noastrĂŁ evidentĂŁ, mai ciocĂŁneÂşte ceva pe clapele calculatorului Âşi conchide: Yes! Sunt plĂŁtite, dar nu ĂŽntreaga sumĂŁ! Mai rĂŁmânea ceva despre care nu era prea sigurĂŁ cĂŁ intrĂŁ ĂŽn ‚promoĂžie’. Se consultĂŁ mai ĂŽntâi cu un coleg chinez Âşi neajungând la vreo concluzie ne informezĂŁ cĂŁ trebuie sĂŁ se intereseze mai ĂŽn amĂŁnunt. PleacĂŁ Âşi revine dupĂŁ vreo jumĂŁtate de orĂŁ, seninĂŁ, spunându-ne: OK! DaĂži bagajele! Când sĂŁ dĂŁm bagajele, una dintre valize ne face figura: cântĂŁreÂşte 53 de uncii (parcĂŁ!). AdicĂŁ cu vreun kilogram mai mult decât convenĂžia cu hamalii americani care refuzĂŁ sĂŁ manipuleze bagaje mai grele de 20 kg. SentinĂža casierei este fĂŁrĂŁ recurs: trebuie sĂŁ scoateĂži surplusul, altfel nu vi-o primesc! Ne oferĂŁ o cutie de carton ĂŽn care am putea pune diferenĂža, dar care va fi taxatĂŁ suplimentar. Deschiderea Âşi uÂşurarea valizei constituie un coÂşmar, dupĂŁ chinul de a ĂŽndesa ĂŽn ea toate lucrurile strânse pânĂŁ atunci. N-avem ĂŽncotro Âşi trecem diferenĂža ĂŽn bagajele de mânĂŁ, fĂŁrĂŁ nici o problemĂŁ. DĂŁm bagajele, ne eliberĂŁm de marea grijĂŁ Âşi cu biletele ĂŽn buzunar ĂŽncercĂŁm sĂŁ folosim cât mai creator timpul rĂŁmas pânĂŁ la plecare. Alegem mai ĂŽntâi sĂŁ bem o cafea Âşi un chilli ‚home made’ (ca la mama acasĂŁ) la un mic bufet din garĂŁ Ăžinut de un mexican. Cafeaua e lungĂŁ Âşi fĂŁrĂŁ gust, iar chilli foarte condimentat. Apoi ne mutĂŁm ĂŽntr-un mic pĂŁrculeĂž spre care dĂŁ sala de aÂşteptare. Gara e construitĂŁ ĂŽn stil mexican, cu patio, e curatĂŁ Âşi elegantĂŁ Âşi nu seamĂŁnĂŁ cu locurile prin care, tradiĂžional, trec puhoaiele de cĂŁlĂŁtori. PĂŁrculeĂžul e cochet, are un gazon perfect Âşi din tufiÂşuri se aude muzicĂŁ de jazz. CâÞiva tineri s-au ĂŽntins pe bĂŁnci Âşi dorm. AlĂžii traverseazĂŁ parcul târând literalmente incredibil de multe bagaje, incredibil de voluminoase. Timpul trece greu Âşi hotĂŁrâm sĂŁ dĂŁm o raitĂŁ prin ĂŽmprejurimi. Nimerim ĂŽntr-un spaĂžiu ĂŽn care funcĂžioneazĂŁ un pitoresc bazar mexican. De-o parte Âşi de alta a celor douĂŁ strĂŁduĂže se aflĂŁ clĂŁdiri de epocĂŁ, ĂŽntre care Âşi cea mai veche casĂŁ din L.A, construitĂŁ pe la 1810 Âşi devenitĂŁ, evident, moment istoric. Numeroase restaurante cu terasĂŁ, cu denumiri tipice - Cielito Lindo, El Sombrero, Taco - servesc mâncĂŁruri mexicane. De la tarabele de pe mijloc turiÂştii cumpĂŁrĂŁ poncho-uri, sombrero-uri, castagnete Âşi alte mici nimicuri, ĂŽntr-o paletĂŁ multicolorĂŁ excepĂžionalĂŁ. Aici timpul trece mai repede Âşi cum ora plecĂŁrii se apropie ne grĂŁbim spre peron...

Prima dimineaÞã ne gĂŁseÂşte ĂŽn New Mexico. Aici, peisajul arid al deÂşertului alterneazĂŁ cu munĂži roÂşii, cu vegetaĂžie abundentĂŁ. Am parcurs ĂŽn timpul nopĂžii statul California, trecând prin Barstow, ne-am aflat la doar câteva sute de kilometri de Las Vegas, ĂŽn Nevada Âşi am traversat graniĂža cu Arizona pe la Needles, la o altĂŁ aruncĂŁturĂŁ de bĂŁĂž (american!) de Palm Springs. Am trecut - fĂŁrĂŁ sĂŁ-l vedem - pe lângĂŁ Marele Canion Âşi prin Flagstaff, localitate cu adânci rezonanĂže ĂŽn istoria cuceririi Vestului. Din Arizona ĂŽn New Mexico am trecut prin Gallup, poposind ĂŽn capitala austerĂŁ a unui stat la fel de auster - Albuquerque. Veritabila capitalĂŁ a nativilor americani - indienii, oraÂşul are ceva din ĂŽnfĂŁĂžiÂşarea forturilor de odinioarĂŁ. Las Vegas - un altul, nu cel faimos - ne ĂŽntâmpinĂŁ cu un covor subĂžire de zĂŁpadĂŁ, neobiÂşnuitĂŁ Âşi ÂşocantĂŁ pentru noi, cei veniĂži din atmosfera estivalĂŁ a L.A.-ului. StaĂžia de amplificare anunÞã seriile mesei de searĂŁ. Sunt patru, de câte 45 de minute, Âşi trebuie sĂŁ te ĂŽnscrii. În vagonul ‚Lounge’ ruleazĂŁ douĂŁ filme urmĂŁrite cu indiferenÞã de pasagerii ieÂşiĂži din cuÂşete ca sĂŁ se mai dezmorĂžeascĂŁ. Vagonul se goleÂşte la fiecare staĂžie, ĂŽn timp ce trenul aleargĂŁ ĂŽn ĂŽntâmpinarea celei de-a doua nopĂži pe care o va regĂŁsi ĂŽn Kansas. Am schimbat deja douĂŁ fuse orare Âşi ne mai rĂŁmân douĂŁ pânĂŁ la New York, diferenĂža dintre coasta de Est Âşi cea de Vest fiind de 4 ore. Între Raton Âşi Trinidad traversĂŁm din nou graniĂža Âşi intrĂŁm ĂŽn Colorado. Este punctul cel mai ĂŽnalt al traseului pe care-l parcurge ‚ÂŞeful’ Âşi partea cea mai scurtĂŁ de pe teritoriul unui stat de pe traseu. UrmeazĂŁ La Junta, Lama Âşi pĂŁrĂŁsim centrul ĂŽnalt Âşi arid al Americii ĂŽndreptându-ne spre imensele preerii ale centrului continentului...

În dimineaĂža urmĂŁtoare - ziua a treia deja - suntem ĂŽn Kansas, la Topeka. E altceva. PĂŁmântul roÂşu Âşi stâncile Vestului au fĂŁcut loc unui covor verde ce acoperĂŁ totul. Fiecare ‚palmĂŁ’ de pĂŁmânt e lucratĂŁ Âşi produce. DefileazĂŁ prin faĂža noastrĂŁ ferme, cu hambare Âşi utilaje agricole. Trenul merge acum parcĂŁ mai uÂşor, dupĂŁ ce asearĂŁ, la traversarea dintre Raton Âşi Trinidat, a fost nevoie de nu mai puĂžin de patru locomotive, ĂŽnaintând prudent, parcĂŁ testând terenul, pentru a depĂŁÂşi platoul cel mai ĂŽnalt al traseului.

Kansas City. Peisaj tipic de metropolĂŁ americanĂŁ. Downtown-ul, cu turnurile clasice Âşi ĂŽntinse suburbii, cu cĂŁsuĂže din lemn. DupĂŁ el se ĂŽnmulĂžesc aÂşezĂŁrile rurale. Rulote, case neĂŽngrijite, resturi aruncate vraiÂşte Âşi un numĂŁr indefinit de carcase de maÂşini vechi se succed unele dupĂŁ altele.

Grupul de old-boys care s-a ĂŽmbarcat ĂŽn vagonul nostru ĂŽncĂŁ de la L.A. merge pânĂŁ la Chicago de unde se va ĂŽndrepta, la bordul unui vas cu zbaturi, pe Missouri pânĂŁ la St. Louis. Se salutĂŁ jovial la fiecare reĂŽntâlnire la masĂŁ. Masa este, dealtfel, cel mai minuĂžios organizat capitol al cĂŁlĂŁtoriei. Eddie anunÞã la radio non-stop iminenĂža mesei urmĂŁtoare, chemându-i pe cei programaĂži Âşi avertizându-i pe ĂŽntârziaĂži. Pentru cei care nu cĂŁlĂŁtoresc la ‚sleepy’ - unde totul este inclus ĂŽn bilet - anunÞã Âşi preĂžurile Âşi felurile de mâncare. Serviciul e atent, iar mâncarea bunĂŁ, Regulamentul de cĂŁlĂŁtorie spune cĂŁ bacÂşiÂşul nu e obligatoriu, dar e binevenit. Nimerim, la fiecare masĂŁ, cu alĂži membri ai grupului. Sunt amabili Âşi comunicativi, iar unii dintre ei Âştiu chiar pe unde vine România. Nu-i mirĂŁ faptul cĂŁ am venit de atât de departe ca sĂŁ cĂŁlĂŁtorim cu trenul. E o ĂžarĂŁ liberĂŁ Âşi fiecare face ce vrea. Steve, un tip masiv, roÂşcat, ne ĂŽntreabĂŁ ce-am vizitat ĂŽn L.A. ÂŞtie tot itinerariul: Teatrul Chinezesc, Studiourile Universal, Beverly Hills. Când aude de Schwarzenegger, guvernatorul, strâmbĂŁ din nas: ‚Eu nu l-am votat! E un screwball... Ca Âşi Reagan!’ Veronica, ĂŽnsoĂžitoarea de vagon, tânĂŁrĂŁ, brunetĂŁ, amabilĂŁ, DupĂŁ instructajul din prima searĂŁ e mulĂžumitĂŁ cĂŁ am ĂŽnvĂŁĂžat sĂŁ ne facem patul, dar tot vine sĂŁ vadĂŁ dacĂŁ lucrurile sunt ĂŽn ordine. La Kansas City a ajutat sĂŁ coboare o negresĂŁ foarte ĂŽn vârstĂŁ cu un geamantan enorm dupĂŁ ea. I-a spus sĂŁ o aÂştepte pe peron Âşi s-a dus ĂŽn garĂŁ, ĂŽntorcându-se cu un angajat Âşi cu un cĂŁrucior cu rotile, dându-i-o ĂŽn grijĂŁ pe bĂŁtrânĂŁ. În America, handicapaĂžii, persoanele care au nevoie de ajutor, sunt la mare respect Âşi se fac pentru ei lucruri care nouĂŁ ni s-ar pĂŁrea exagerate. Peste tot sunt rampe speciale, servicii Âşi spaĂžii rezervate Âşi toatĂŁ lumea este extrem de atentĂŁ.

În Kansas aveam deja o ĂŽntârziere de douĂŁ ore Âşi jumĂŁtate. Pare ceva obiÂşnuit. Amtrak-ul nu este cel mai potrivit pentru a-Ăži regla ceasul dupĂŁ el. Pe un alt vecin de masĂŁ ĂŽl bufneÂşte râsul când ĂŽi povestesc cĂŁ Âşeful trenurilor japoneze Âşi-a cerut public scuze pentru ĂŽntârzierile de câteva secunde dintr-un an ĂŽntreg, promiÞând cĂŁ acest lucru nu se va mai repeta. Suntem ĂŽn mijlocul Þãrii, ĂŽntr-o zonĂŁ preponderent agricolĂŁ. În jurul nostru roiesc interminabile trenuri de marfĂŁ, ĂŽncĂŁrcate cu containere sau remorci de camioane. Acestea sunt adevĂŁrata faÞã a cĂŁilor ferate americane: transportul de marfĂŁ. Amtrak-ul este doar o amintire, o nostalgie a vremurilor ĂŽn care Vestul a fost cucerit cu locomotivele companiei Santa Fe. Este, probabil, Âşi motivul pentru care guvernul american subvenĂžioneazĂŁ aceastĂŁ activitate. PrimeazĂŁ aici considerentul uman: pentru importante categorii de public - ĂŽn special tinerii Âşi pensionarii - acesta este mijlocul ideal nu numai de transport, dar Âşi de cunoaÂştere. Amtrak-ul ĂŽi apropie pe oameni, ĂŽi socializeazĂŁ, le permite sĂŁ comunice Âşi sĂŁ schimbe impresii, sĂŁ lege prietenii. Ceea ce nu se ĂŽntâmplĂŁ ĂŽn avion sau pe autostradĂŁ. Cu toate ‚pĂŁcatele’ sale, legate de eficienÞã Âşi de punctualitate, Amtrak a ĂŽnregistrat anul trecut o performanÞã, transportând nu mai puĂžin de 24 milioane de pasageri - record pentru toate timpurile. În cuvântul sĂŁu de salut din ‚Mersul trenurilor’, David L. Gunn, preÂşedintele - director general al Companiei AMTRAK spune cĂŁ revitalizarea Âşi modernizarea transportului pe calea feratĂŁ reprezintĂŁ obiectivul principal al companiei Âşi, practic, un nou ĂŽnceput. ‚Þelul nostru este simplu: sĂŁ vĂŁ servim mai bine, de fiecare datĂŁ când sunteĂži cu noi!’

Amtrak le aratã oamenilor ºi o altã faÞã a Americii, pe care n-ar avea cum sã o cunoascã altfel. Iar mulÞi dintre cei care Îl frecventeazã asta κi ºi doresc. Dupã ce-au muncit Îndârjit o viaÞã Întreagã, privându-se nu de puÞine lucruri pentru a-ºi asigura o bãtrâneÞe liniºtitã, la adãpost de lipsuri ºi neajunsuri, pensionarii Americii Încearcã acum sã compenseze ºi sã recupereze. ªi Amtrak Îi ajutã.

Dupã prânz, intrãm În statul Indiana, trecem prin Fortul Madison ºi Începem traversarea fluviului Mississippi. Acesta are o mãreÞie unicã ºi, În ciuda aspectului sãu calm ºi blând, este poate singurul lucru pe care americanii nu reuºesc sã-l stãpâneascã. InundaÞiile pe care le produce sunt antologice ºi de neevitat.

La Galesburg urcĂŁ ĂŽn tren câÞiva membri ai comunitĂŁĂžii Amish. Îi recunoÂşti uÂşor dupĂŁ hainele Ăžesute Âşi croite ĂŽn casĂŁ, dupĂŁ pĂŁlĂŁrii, dupĂŁ bĂŁrbile Âşi perciunii lungi. Sunt o comunitate mare, importantĂŁ, care se ĂŽncĂŁpãÞâneazĂŁ - Âşi reuÂşeÂşte - sĂŁ trĂŁiascĂŁ ĂŽn ritmul secolelor trecute, refuzând tehnica Âşi tehnologia modernĂŁ. Au reguli morale stricte Âşi se bazeazĂŁ pe forĂža colectivitĂŁĂžii. I-am cunoscut mai ĂŽntâi, ĂŽn filmul lui Peter Weir, ‚Martorul’, cu Harrison Ford ĂŽn rolul principal. Peisajul din jur e cel din film: ferme ĂŽngrijite, cu hambare ĂŽnalte Âşi rezervoare de cereale. Suntem ĂŽn inima grânarului Americii. Galesburg e un oraÂş ĂŽnstĂŁrit, cu un colegiu impunĂŁtor Âşi câteva biserici de piatrĂŁ, ceea ce demonstreazĂŁ cĂŁ cerealele sunt o afacere bunĂŁ Âşi azi, ĂŽn epoca hibridizĂŁrii. În garĂŁ, la loc de cinste, o locomotivĂŁ ‚Burlington Route’, ĂŽncĂŁ impunĂŁtoare, aratĂŁ ce-au fost odatĂŁ cĂŁile ferate ĂŽn zonĂŁ. Nu existĂŁ garduri, iar dacĂŁ existĂŁ sunt simbolice, semn cĂŁ criminalitatea n-a pĂŁtruns prea adânc ĂŽn miezul Americii, preferând ‚periferiile’ continentului. Peste tot fluturĂŁ steaguri americane, semn al unei demnitĂŁĂži constante, lipsite de ostentaĂžie.

Pe mĂŁsurĂŁ ce ne apropiem de Chicago, peisajul agricol face loc celui industrial, iar locuinĂžele modeste, izolate, unor aÂşezĂŁri rezidenĂžiale cu arhitecturĂŁ floralĂŁ riguroasĂŁ. O bunĂŁ parte din drum nu mai vedem nimic, datoritĂŁ terenurilor cu care ne intersectĂŁm non-stop. Brusc, ĂŽn depĂŁrtare se iveÂşte calupul de zgârie-nori din down-town, dominat de Sears Tower, rĂŁmas dupĂŁ 11 septembrie 2001, cea mai ĂŽnaltĂŁ clĂŁdire a Americii. DupĂŁ o staĂžionare ĂŽndelungatĂŁ undeva pe o linie de siguranÞã, trenul intrĂŁ ĂŽn garĂŁ. Subteranele din Chicago sunt sinistre, iar vremea rece le face Âşi mai puĂžin agreabile. IatĂŁ-ne la capĂŁtul primei etape a lungii noastre traversĂŁri. Avem o ĂŽntârziere de douĂŁ ore (o jumĂŁtate a fost, totuÂşi, recuperatĂŁ). La urma-urmelor, cine cĂŁlĂŁtoreÂşte cu Amtrak ĂŽnseamnĂŁ cĂŁ nu se grĂŁbeÂşte. LegĂŁtura noastrĂŁ spre New York - LAKE SHORE LIMITED se numeÂşte garnitura - pleacĂŁ abia peste alte douĂŁ ore. Avem un rĂŁgaz sĂŁ aruncĂŁm o privire ĂŽn cel mai celebru, poate, oraÂş al Americii, dacĂŁ ne gândim doar la ‚epoca de aur’ a gangsterismului: douĂŁ ore sunt totuÂşi prea puĂžin pentru un tur, aÂşa cĂŁ hotĂŁrâm sĂŁ ne ĂŽnvârtim prin jurul gĂŁrii. IeÂşim la suprafaÞã ĂŽn Jackson Street, unde stĂŁ sĂŁ se prĂŁvĂŁleascĂŁ peste noi ĂŽnsuÂşi mĂŁreĂžul Sears Tower. În jurul sĂŁu alĂži monÂştri de oĂžel Âşi sticlĂŁ, ceva mai mici. Este foarte rece la acest sfârÂşit de aprilie Âşi noi suntem echipaĂži ca pentru Los Angeles, hainele mai groase fiind ĂŽn valizele pe care le vom regĂŁsi abia la New York. RenunÞãm cu regret la târcoalele pe care ni le propusesem Âşi ne reĂŽntoarcem ĂŽn Union Station, ĂŽn sala de aÂşteptare a Amtrak. Tabloul obiÂşnuit: negri, persoane ĂŽn vârstĂŁ, femei grase. Printre pasageri, doi tineri cu un copil. Români. Vorbesc tare, fĂŁrĂŁ grija cĂŁ-i ĂŽnĂželege cineva. Fac educaĂžie pe picior puÂştiului de 5-6 ani. Nu par a fi turiÂşti. EmigranĂži, probabil. Nivelul: mediu spre jos. La un moment dat ne privesc mai atent Âşi li se pare ceva ĂŽn neregulĂŁ. ÎnceteazĂŁ brusc sĂŁ mai vorbeascĂŁ tare.

Îmbarcarea! Vagonul din aceastĂŁ garniturĂŁ e mai nou Âşi mai confortabil, deÂşi cuÂşeta nu e mai spaĂžioasĂŁ. E, ĂŽnsĂŁ, mai bine organizatĂŁ. Are chiar Âşi toaletĂŁ - WC! Ba Âşi un mic ecran TV, ca cele din avioanele transatlantice la care ruleazĂŁ un film ‚Radio’ cu Ed. Harris Âşi Cuba Gooding. Îl vedem ĂŽn liniÂşte, pentru cĂŁ dupĂŁ ce a parcurs câÞiva metri, trenul se opreÂşte. ÂŞi stĂŁ aÂşa, nemiÂşcat, o orĂŁ ĂŽn cap. Noroc cĂŁ de la New York nu zburĂŁm direct cĂŁtre Europa, altfel cine Âştie, pierdeam legĂŁtura. Apoi garnitura se pune ĂŽn miÂşcare Âşi nu putem decât sĂŁ regretĂŁm cĂŁ traversĂŁm zona Marilor Lacuri pe timp de noapte, fĂŁrĂŁ a vedea nimic...

Cea de-a treia dimineaÞã În tren ne gãseºte dincolo de Cleveland. Oprim la Buffalo, apoi la Syracuse. Deja, pe aici, peisajul e compus aproape exclusiv din antrepozite ºi fabrici, pe care le vedem În scurtele rãgazuri când pe celãlalt sens nu trec nesfârºitele convoaie de trenuri de marfã.

Masa de asearã a fost una aproape de galã. S-au servit fructe de mare ºi lobster. Am preferat un sãnãtos steak de vacã americanã, al cãrui gust nu-l regãseºti nicãieri altundeva. Colegul nostru de masã, un bãtrân semãnând cu Ted Turner, vine tocmai din Oregon, tot cu Amtrak ºi merge la New York. Aceeaºi politeÞe prietenoasã ºi grija de a ne da o mânã de ajutor dacã avem nevoie. Pe aceastã parte a traseului, zgâlÞâiala e mai frecventã ºi mai intensã. Suntem În statul New York, a cãrui capitalã este În aproape necunoscutul Albany, ºi În scurt timp se va modifica, pentru ultima datã fusul orar. Ne apropiem de cele 6 ore diferenÞã faÞã de Bucureºti, care ne sunt deja familiare. Asearã, când ne-am Întors de la masã, am gãsit paturile deja fãcute. Sunt ceva mai confortabile, dar spaÞiul este la fel de strâmt. Iar toaleta din cabinã creazã o incomoditate În loc de o facilitate. Utilitatea ei se dovedeºte doar În cazul celor care cãlãtoresc singuri...

Ieºind din periferiile oraºului Syracuse, În faÞa ochilor ni se aºterne o pãdure abia Înfrunzitã, Întreruptã din loc În loc de teren agricol ce nu a apucat Încã sã fie lucrat. MulÞimea caselor modeste, fãrã pretenÞii mã face sã cred cã americanul obiºnuit nu face din cãminul sãu un Însemn al trecerii prin istorie, rezervându-i rolul firesc de adãpost, În condiÞii de confort decent. Prin casele acestea, America κi dezvãluie identitatea de Þarã fãrã istorie. Aºezãrile umane nu sunt, aici, rezultatul unor experienÞe istorice sau al unor fenomene sociale. Le-a creat hazardul sau nevoia, ºi abia acum unele dintre ele Încearcã sã-ºi creeze sau sã-ºi regãseascã o identitate istoricã. Casa americanului de rând rãspunde nevoii sale de miºcare ºi de adaptare la o realitate În continuã transformare. Este uºor de ÎnãlÞat, dar ºi mai uºor de demolat. Dispare aºa cum a apãrut - fãrã sã lase urme. Cantitatea de moloz pe cap de locuitor a Americii este infinit mai micã decât În Europa.

Pe mãsurã cã ne apropiem de New York κi spune cuvântul tradiÞia industrialã. Multe clãdiri vechi, de ÎnãlÞimi medii, din cãrãmidã aparentã, foste hale adaptate unor noi necesitãÞi, cartiere modeste alternând cu ansambluri de vile. Relieful devine accidentat ºi, de sub pãdurea tânãrã rãzbate stânca cenuºie pe care se aflã perla Manhattanului, Central Park. La orizont, aglomerarea de turnuri - dintre care lipsesc, dureros, Gemenii. AnunÞã apropierea de coasta de Est. ªi finalul cãlãtoriei noastre cu Amtrak.

Octavian Andronic