Meandrele concretului
|
'Solicitãm sã nu se intre în contact cu pãsãrile cãlãtoare'
-- Gheorghe Flutur, ministrul Agriculturii
|
|
„Privatizarea în masă e un „copil” pe care sunt mândru să-l cresc!”
INVITAT: Mircea Coşea, ministrul Reformei
DATA: 24 octombrie 1995
Octavian Andronic: Bună seara, stimaţi telespectatori ai Antenei 1 şi cititori
ai "Libertăţii", ne aflăm din nou împreună la o nouă ediţie a emisiunii "ÃŽn
luptă cu abuzurile şi corupţia", astăzi invitatul nostru este domnul Mircea
Coşea, ministru de stat, preşedintele Comitetului pentru Strategie şi Reformă
Economică, o denumire destul de lungă, dar în general lumea vă receptează ca
fiind omul cu reforma, omul cu privatizarea. Mi-aş permite pentru
telespectatorii noştri să continui cartea de vizită. Domnia sa este născut în
anul 1942, în Zodia Gemenilor, profesor universitar doctor la Academia de Studii
Economice, ministru de stat din septembrie 1993, dar cu antecedente în zona
puterii încă din octombrie 1990 domnia sa a fost preşedinte al Comisiei
Naţionale de Prognoză Economică. Domnule ministru, dacă apelez ia amintiri, îmi
aduc aminte: ... prin 1990, dacă nu mă înşel, într-o emisiune la televiziune în
care vă confruntaţi cu domnul Cojocaru pe tema privatizării şi a variantelor
respective. Varianta domnului Cojocaru s-a confruntat destul de dur cu practica.
Cum a rezistat varianta dvs. ?
Mircea Coşea: Nu era varianta mea. Nici pe
departe nu aş vrea să dau un nume acestei variante, pentru că e un program care
a reieşit din practica privatizării, în România, care a început prin 1991 şi
care a avut şi ... decadenţe, dacă aş putea să spun aşa. România a avut meritul
că a avut o lege a privatizării încă din prima etapă, din 1991, vă amintiţi că
s-au distribuit certificate de proprietate, vă amintiţi că circuitul lor nu a
fost cei mai fericit, din cauza unor greşeli de parcurs, dar şi a unor greşeli
iniţiale, de origine, şi anume, certificatele au fost distribuite nu de cei care
trebuia, ci de către anumite structuri de privatizare, n-a fost nominală, nu a
avut o valore inscripţionată, ori asta în condiţiile inexistenţei pieţei de
capital şi, în general a relaţiilor de piaţă au dus la un început foarte anarhic,
pe care, la un moment dat, l-am considerat periculos pentru viitor. Şi anume,
concentrarea unor certificate în anumiţi poli de interes, oameni care aveau
dorinţa să investească, nu sunt de condamnat. Dar această concentrare, înainte
ca procesul să fie transformat în proces de masă, ar fi dus la scoaterea din
procesul de privatizare a unei mase importante de cetăţeni. Pe de altă parte, a
intervenit inflaţia din 1993 şi o anumită situaţie de reformă foarte puternică
în domeniul macrostabilizării, toate au determinat o corupţie a acestui procedeu
de privatizare din 1990, deci ceea ce facem noi acum nu este o invenţie, nu este
un lucru care să poată fi catalogat ca original sau extraordinar, ci este o
încercare pragmatică de a realiza două obiective: în primul rând a accelera pe
cât posibil privatizarea, iar în al doilea rând de a păstra originile procesului,
care au fost pe de o parte sociale, pe de alta economice. Cele sociale, foarte
importante în România, au constat în predarea gratuită a unei părţi din capital
cetăţenilor de peste 18 ani, ca un fel de recompensă pentru ceea ce au pătimit
în ...
Octavian Andronic: A fost un fel de împroprietărire ...
Mircea Coşea: Da, deci nu este un lucru care să poată fi prezentat sub un anumit
nume. La elaborarea acestui program au contribuit foarte, foarte mulţi, în
foarte multe etape, este o operă colectivă, cum se spunea înainte.
Octavian Andronic: ÃŽnsă, iertaţi-mă că vă întrerup, vrând-nevrând, numele dvs.
va rămâne asociat de această fază a privatizării...
Mircea Coşea: Da, fiindcă funcţia pe care o am acum mă obligă să fiu legat de
acest lucru şi pentru că eu cred că având şansa, să dea Dumnezeu să fiu
mediatizat, încă din 1990 am tot scris, am tot apărut, eu întotdeauna am
încercat să arăt oamenilor că fără privatizare România nu are o şansă în
complexul de interese din jurul nostru, în concurenţa fantastică între ţări, eu
cred din tot sufletul şi cu toată mintea mea că fără privatizare nu vom putea
progresa. De aceea eu ţin atât de mult şi vorbesc atât de mult şi încerc să fac
tot cea ce se poate pentru că eu, sincer cred în ea, eu cred că fără privatizare
nu putem, nu să ne închipuim că am putea progresa, dar nici măcar că vom putea
menţine nivelul la care suntem acum.
Octavian Andronic: Domnule ministru, simbolul campaniei publicitare pentru
distribuirea cupoanelor a fost gânditorul de la Hamangia. Unii comentatori au
văzut în el ideile legate de capacitatea şi posibilitatea acestei campanii de a
ajunge la un final şi anume la distribuirea integrală a acestor cupoane, a fost
această campanie o reuşită ? Câţi cetăţeni au depus cuponul ?
Mircea Coşea:Pentru etapa campaniei eu nu folosesc cuvântul reuşită sau succes
pentru că nu-mi place. Nu am dreptul ca guvernant să folosesc astfel de cuvinte.
Eu aş spune foarte sec că a fost satisfăcătoare. Adică s-au distribuit până în
prezent peste 95% din cupoane, procentul care a rămas ...
Octavian Andronic: Ce se întâmplă cu cele rămase ?
Mircea Coşea:Fie că vor fi anulate, iar vom proceda la recalcularea valorică,
care este o infimă parte, nu va afecta valoarea pentru că sunt categorii de
persoane care au apărut greşit inscripţionate în evidenţa populaţiei sau altele
care sunt în imposibilitatea practică de a prelua, sunt oameni care sunt în
penitenciare, în spitale, va mai dura ceva timp, încă o săptămână, două până
când le vom da. Dar nu cred că vom depăşi 96%. Este o cifră satisfăcătoare.
Octavian Andronic: Vă aşteptaţi la o astfel de cifră ?
Mircea Coşea:Sincer vă spun, sunt foarte mulţumit, mă aşteptam la mai puţin
decât atât. Ce înseamnă asta ? în primul rând, că totuşi a existat un interes
pentru privatizare, iar în al doilea rând, în condiţiile foarte slabe pe care le
avem, în ţara noastră nu sunt posibilităţi de informatizare, infrastructura,
aparatura, administraţia, totul este la un nivel pe care-l cunoaştem, totuşi, în
aceste condiţii s-a putut realiza şi eu aş evidenţia încă odată rolul Poştei
Române care a fost esenţial. Deci finalitatea a fost satisfăcătoare. Sigur că
gânditorul de la Hamangia nu a fost poate cel mai fericit simbol. Şi la un
moment dat chiar eu am intervenit ca să fie scoasă reclama, după o campanie de
presă foarte serioasă, dar cel care l-a propus, care a fost un expert străin, a
fost pur şi simplu şocat - spunea dânsul - de filozofia gestului pe care îl are
acest gânditor şi, practic, după 45 de ani în care nimeni nu avea voie să
gândească la viitorul lor, acum gândiţi-vă la viitorul vostru. Sigur că poate nu
a fost înţeles, poate că n-a fost cel mai bun, dar din ce aţi spus dvs. vreau să
opresc un element foarte important. Dubii si incertitudini avem si acum. Adică
n-aş vrea să se creadă că am programat acest proces de privatizare într-o
manieră de suficienţă deplină, de automulţumire şi nu e un proces care se poate
oricând continua pentru că pentru prima oară, să zicem, după perioada aceasta de
după război, poate chiar mai înainte, avem de-a face cu un proces în care
intervine variabila greu de stăpânit: comportamentul individual al omului. Acum
apare comportamentul individual al fiecăruia dintre noi. Nu cunoaştem, dar
cunoaştem altceva: că nu este bazat pe o educaţie si o informaţie economică
consolidată şi reală în condiţiile de piaţă. Asta este moştenirea pe care o avem,
am putea să facem deocamdată altceva. Deci cunoaştem că acest comportament va fi
aleatoriu şi s-ar putea întâmpla să fie şi de aceea şi stăm cu ochii pe proces
în fiecare zi, depunând eforturi foarte mari în prezent pentru ... de subscriere
cu informaţii, cu publicaţii, cât putem. Sigur că ar trebui să facem cât mai
mult, sigur că ar trebui să instruim de dimineaţă până seara pe fiecare, dar
posibilităţile materiale nu ne permit.
Pagina: 1/3 
|
|