Meandrele concretului
|
ªase zero-uri ºi o cifrã micã în faþã!
-- Florin Cãlinescu, despre averea sa
|
|
„Pentru unele infracþiuni, pedepsele la ora actualã sunt derizorii”
INVITAT: Vasile Manea Drãgulin, Procuror General al României
DATA:17 octombrie 1995
Octavian Andronic: Stimaþi telespectatori ai Antenei 1 ºi cititori ai "Libertãþii",
invitatul nostru din aceastã searã, dupã cum a anunþat ediþia de astãzi a
ziarului "Libertatea", este domnul Vasile Manea Drãgulin, procurorul general al
României. Domnia sa îndeplineºte aceastã funcþie din data de 15 aprilie 1993,
succedându-i pe cei doi procurori generali postrevoluþionari, domnii Gheorghe
Robu ºi Popa Cherecheanu. Este nãscut în anul 1939, la 1 septembrie, foarte
aproape de Zodia Balanþei, a preferat însã Fecioara. Absolvent al Facultãþii de
Drept din 1965, ºi procuror cãlcând toate treptele acestei magistraturi în
Bucureºti, pânã în anul 1990, când a devenit judecãtor la Curtea Supremã de
Justiþie, Secþia penalã. Domnule procuror general, în anii din urmã Procuratura
a fost una dintre cele mai invocate instituþii de cãtre presã, de oamenii
politici, poate chiar si de oamenii de rând. Motivul acestor invocãri l-a
constituit nu numai evenimentele din Revoluþie, care mult timp au rãmas un
pachet de enigme, dar ºi scandalurile postrevoluþionare, scandalurile de
corupþie politicã, de corupþie economicã. Cel mai adesea s-a reproºat
instituþiei pe care o reprezentaþi o anumitã încetinealã în instrumentarea
acestor cauze. Funcþioneazã Parchetul General încet sau este o pãrere ?
Vasile Manea Drãgulin: Funcþioneazã dupã un ritm propriu. Dar înainte de a vã
explica sau încerca sã explic telespectatorilor ºi cititorilor ziarului
Libertatea, as vrea sã fac douã corecþii la introducerea fãcutã de dvs. în
primul rând aº dori ca în egalã mãsurã aceastã emisiune sã se adreseze - în
afarã de cititorii gazetei Libertatea - sã se ºi cititorilor gazetei Jurnalul
Naþional ºi Infomatinal, care cumva sunt legate foarte strâns de Antena 1, în al
doilea rând aº vrea sã reþineþi cã data de naºtere, adicã 1 septembrie, este mai
aproape de Zodia Leului, care se terminã la 23 august, decât de Zodia Balanþei,
care începe la 23 sau 24 septembrie. Cu aceste douã precizãri, aº vrea sã vã
spun cã mecanismul dupã care funcþioneazã Parchetul General este unul propriu
care nu îl întâlneºti într-un alt Parchet. De ce? Pentru cã aici, practi, este
unitatea de vârf, care este o unitate practic operativã, deºi ar fi trebuit sã
aibã un alt rol. Este operativã pentru cã ea cuprinde douã secþii: Secþia l-a de
Urmãrire Penalã si Criminalisticã si Secþia a-lll-a a Parchetelor Militare, care
sunt eminamente operative, apoi Secþia a-ll-a -Judiciarã, cu cele douã subramuri,
Penal ºi Civil, dar cu deosebire partea de penal care se ocupã de examinarea
tuturor cauzelor penale ºi civile în care pãrþile fac memorii sau parchetele din
subordine intervin cu referate prin care propun declararea recursului în anulare.
ªi mai sunt apoi cele douã secþii importante: este Secþia a -IV-a de Organizare,
Studii Control ºi Resurse Umane ºi, în sfârºit, Secþia a-V-a care se ocupã de
Relaþii cu Publicul ºi de partea de logisticã a întregului Minister Public. Într-o
atare situaþie acest mixtum-compsitum în care preponderenþa aparþine
activitãþilor operative sigur cã ar trebui sã avem în primul rând, în afara unei
structuri pe hârtie, posibilitatea de a umple aceastã structurã cu magistraþi
procurori. Din nefericire, lucrurile stau altfel. Pe o structurã de 315 posturi,
la ora actualã, dupã ce am avut 128 de magistraþi la data constituirii
Parchetului General, deci în urmã cu circa un an ºi jumãtat, în prezent în loc
sã putem aduce din structurile inferioare, suntem cu un efectiv de 106 oameni.
Deci mai mult am pierdut, decât am putut sã aducem.
Octavian Andronic: Ce se întâmplã, domnule procuror general, fuge lumea de
Parchet ?
Vasile Manea Drãgulin: Nu, aº zice cã mai repede fuge lumea din Parchet ºi în
general din structurile superioare ale autoritãþii judecãtoreºti pentru cã
lucrurile sunt în egalã mãsurã valabile pentru parchete, dar ºi pentru
instanþele de judecatã!
Octavian Andronic: Sunt prost plãtiþi magistraþii ?
Vasile Manea Drãgulin: Depinde cu cine îi compari.
Octavia Andronic: Eu v-aº propune sã-i comparaþi cu cei pe care îi aveþi în faþã,
cu cei cu care vã bateþi!
Vasile Manea Drãgulin: Nu se poate face o comparaþie. Dacã ne referim la oamenii
sãrmani, la hoþii obiºnuiþi care furã, eventual pentru a-ºi câºtiga în acest fel
niºte mijloace de subzistenþã, care au tot timpul în spate ameninþarea unei
sancþiuni cu închisoarea, existã însã o altã structurã care constituie obiect de
activitate al nostru cu care nu ne putem compara în nici un fel, nici cu
maºinile cu care noi ne ducem la locul faptei, nici cu salariile pe care le avem,
nici cu hainele cu care suntem îmbrãcaþi si nici cu locurile din þarã sau din
strãinãtate pe care le frecventãm. Deci, aceastã criminalitate a "gulerelor albe"
umileºte si este si în situaþia de a si încerca sã racoleze, sã corupã structuri,
nu numai din magistraturã, din toate segmentele celor douã autoritãþi ale
Executivului ºi ale puterii judecãtoreºti, iar la noi structurile se menþin într-o
proporþie covârºitoare datoritã pasiunii oamenilor care lucreazã pentru cã
salariile sunt aºa cum sunt, dacã ne comparãm însã cu alte categorii de
funcþionari publici, salariile noastre sunt relativ bune. Evident cã nici nu se
poate face o comparaþie între salariile magistraþilor români si ale colegilor
noºtri din strãinãtate. Important este însã si aici se pare cã s-a înþeles cã
este necesar sã asigurãm magistraþilor un trai decent care sã încerce sã
realizeze pentru ei douã chestiuni importante: lipsa acestei preocupãri care
îngrijoreazã pentru ziua de mâine ºi încercarea de a stopa aceastã migraþie a
magistraþilor cãtre sectorul privat, cu precãdere în avocaturã, unde dispar ºi
niºte constrângeri care sunt impuse de înregimentarea într-o structurã bazatã pe
o anumitã disciplinã. În schimb, în compensaþie, dobândeºti niºte avantaje
materiale pe care magistraþii nu le au ºi nici nu le pot avea.
Octavian Andronic: De altfel, ziarul nostru a publicat sãptãmâna trecutã o ºtire
legatã de un proiect pentru salarizarea magistraþilor ºi instituirea timbrului
judiciar.
Vasile Manea Drãgulin: Este adevãrat, existã aici douã chestiuni. Este vorba de
legea taxelor de timbru ºi legea timbrului judiciar. Fiecare cu obiectivul ei,
cu categoria ei de relaþii sociale pe care le reglementeazã, dar vroiam sã spun
înainte de aceasta cã cine vrea sã se pricopseascã nu are ce cãuta în
magistraturã, pe o parte, pe de alta, în urma unei discuþii pe care am avut-o
chiar asearã - de partea noastrã - cu domnul preºedinte al Curþii Supreme ºi cu
domnul ministru de Justiþie, pe de o parte cu domnul prim-ministru, cu cei doi
miniºtri de stat, mã refer la domnul Florin Georgescu ºi la domnul Dan Mircea
Popescu, cu oamenii din staff-ul celor douã ministere, probabil cã marþea
viitoare va intra în ºedinþã de Guvern proiectul definitiv al legii de
salarizare care va fi supus apoi dezbaterii celor douã Camere, pentru a încerca
sã facem ceva în direcþia ridicãrii nivelului de salarizare a magistraþilor.
Octavian Andronic: Sã înþeleg, domnule procuror general cã implicit mi-ati dat
un rãspuns la prima întrebare, ºi anume cã ritmul acesta care apare lent de
instrumentare a unor cauze, este generat ºi de lipsa de acoperire a personalului?
Vasile Manea Drãgulin: Este una din cauze, lipsa personalului, apoi este un
caracter anume, specific, al cauzelor respective, pentru cã în marea lor
majoritate sunt, fie cauze extrem de complicate, în care supravegherea exercitã
sau urmãrirea penalã efectuatã procurorii din Parchetul General,iar atunci când
acesta exercitã supravegherea cauzelor se aflã încursdecercetare la Direcþia
Cercetãrii Penale din cadrul Inspectoratului General al Poliþiei, aceasta pe de
o parte, pe de alta este vorba de anumite cauze care, sã spunem aºa, datoritã
calitãþilor speciale pe care le aupersoanele reclamate a fi sãvârºit o
infracþiune, competenþa aparþine Parchetului General. ªi, mã refer, de exemplu
la parlamentari, ºi nu numai, existã si magistraþi si alte categorii de persoane
reclamate
datoritã cãrora competenþa de soluþionare aparþine Parchetului General.
Din pãcate, ºi constatãm acest lucru, în general în toatã structura spre partea
aceasta a urmãririi penale existã foarte puþine opþiuni. Este partea cea mai
dificilã a activitãþii procurorului, este partea cea mai plinã de risc ºi, în
acelaºi timp, presiunile în acest segment, al activitãþii noastre sunt cele mai
mari ºi aici aº pune pe primul plan presiunile pe care le exercitã mass-media.
Pentru cã o soluþie este foarte greu sã mulþumeascã presa de la stânga pânã la
dreapta. Întotdeauna vom gãsi oameni sau persoane care vor avea de obiectat.
Important este un singur lucru. Nu trimitem în judecatã ºi nu punem punct unor
anchete pânã când nu avem certitudinea, pe de o parte cã am administrat absolut
toate probele care ne conduc la adevãr ºi cã am stabilit fãrã putinþã de tãgadã,
evident, în concepþia noastrã, într-o concepþie subiectivã, care aparþine
procurorilor care fac aceastã anchetã pânã când nu am stabilit complet vinovãþia
persoanelor care urmeazã a fi trimise în judecatã, sau nevinovãþia atunci când
cauzele primesc o soluþie de neurmãrire penalã.
Octavian Andronic: Aici aº vrea sã vã întreb o chestiune: continuã sã
funcþioneze în concepþia publicã - convingerea cã procurorul reprezintã ceva de
gen acuzatorului public, lansat de Revoluþia francezã.
Vasile Manea Drãgulin: Adevãrul ca-ntotdeauna este undeva la mijloc. Ce este
procurorul ºi ce vrea el ?! Este suficient sã deschidã cineva Constituþia mai
întâi, ºi mai apoi legea noastrã de organizare ºi va vedea cã procurorul are ca
obligaþie constituþionalã sã apere interesele generale
ale societãþii ºi ordinea de drept. Dar, în acelaºi timp, ºi drepturile ºi
interesele legitime ale tuturor cetãþenilor. Într-o atare situaþie începe pe
legea de organizare ºi apoi de codurile de procedurã detalieri a acestei
activitãþi care obligã procurorul în toate fazele procesului penal care
reprezintã segmentul cel mai important al activitãþii noastre, sã
administreze toate probele, atât în acuzare, cât ºi în apãrare, în aºa fel încât
atât faptele cât ºi persoanele fãptuitoare sã fie dezvãluite în instanþele de
judecatã absolut în toate dimensiunile pe care le au. Aici, procurorul, chiar
dacã în instanþa de judecatã apare drept acuzator - cel care susþine interesul
general al societãþii - el are obligaþia sã vegheze la respectarea drepturilor
ºi garanþiilor procesuale care vizeazã pe inculpat - deci persoana trimisã în
judecatã - dar în acelaºi timp sã ajute cu cunoºtinþele sale partea sau pãrþile
civile care au suferit pagube morale sau materiale, ca urmare a sãvârºirii
infracþiunii. Rolul procurorului în cadrul unui proces penal nu este numai un
rol represiv, cred cã existã o preponderenþã a acestui rol, dar el este obligat
sã vegheze la respectarea legii. Pentru cã este unul dintre cele trei principii
prevãzute în art. 131, din Constituþie, transpuse în art. 30 din legea noastrã
de organizare care spune cã activitatea procurorului se bazeazã pe trei
principii: al legalitãþi, imparþialitãþii ºi al controlului ierarhic. Deci tot
ceea ce face procurorul trebuie sã se bazeze pe lege ºi sã asigure respectarea
legii. Sã asigure poziþia lui imparþialã faþã de toate pãrþile din proces, care
trebuie sã-l conducã la aflarea adevãrului ºi, în sfârºit, activitatea lui este
supusã controlului ierarhic, mã refer la activitãþile în plan vertical, dupã cum
existã controlul orizontal pe care-l efectueazã instanþa de judecatã cu privire
la activitãþile care intrã în acest cadru de competenþã.
Pagina: 1/2 
|
|