Meandrele concretului
|
"Cred cã era mai util sã fie PNTCD în Parlament în locul PUR".
-- Gheorghe Ciuhandu,liderul PPCD
|
|
„Nu sistemul bancar e corupt, ci unele persoane!”
INVITAT: Răzvan Temeşan, presedinte BANCOREX
DATA: 26 septembrie 1995
Octavian Andronic: Invitatul di această seară este dl Răvzan Temeşan,
preşedintele Băncii Române de Comerţ Exterior, sau după noul său nume - BANCOREX.
De ce şi-a schimbat banca numele, domnule Temeşan ?
Răzvan Temeşan: Pentru că este un nume mai scurt, comercial, care valorifică mai
bine vocaţia instituţională si profesională a băncii noastre.
Octavian Andronic: Domnule Temeşan, noi mai mult decât dvs., dvs. mai puţin
decât noi, am trăit o anume situaţie. Faptul că până în Revoluţie, pentru
cetăţeanul de rând, sistemul bancar nu exista. Sau exista ca o instituţie care
desfăşura activităţi tipice economiei socialiste, de stat, cu relaţii între
instituţii. După Revoluţie, odată cu privatizarea, însăşi băncile au devenit o
prezenţă activă - ca să spun aşa - în viaţa oamenilor. O prezenţă atât de activă,
încât, la un moment, dat pe fondul dificultăţilor prin care am trecut cu toţi,
s-a ajuns Ia un paradox. Şi anume, pe măsură ce omul trăia mai rău, băncile
păreau să o ducă mai bine. Nu ştiu în ce măsură sunteţi de acord cu această
aserţiune, însă ea a fost marcată de sediile extravagante, nemaiîntâlnite în
existenta noastră si de alte fenomene, între care a fost probabil şi celebrul
fixing. De acest fixing s-au legat cele mai multe bănuieli şi aserţiuni cu
privire la existenţa unei stări de corupţie în interiorul sistemului bancar.
Este sistemul bancar corupt, domnule Temeşan şi, vă pun această întrebare prin
faptul că, cel puţin ziarele şi televiziunea au făcut multă vâlvă pe marginea
unor cazuri. Cel mai recent a fost cel al Credit Bank-ului. Este sistemul bancar
corupt ?
Răzvan Temeşan: Nu. Sistemul bancar nu este corupt în funcţia sa instituţională.
Şi nici nu poate fi corupt. Şi nu este nicăieri corupt. O corupţie, bineînţeles,
în funcţie de definiţii si în funcţie de cultură, în funcţie de perioadă
înseamnă în diverse locuri şi în diverse epoci - lucruri diferite. ÃŽn sensul în
care termenul este folosit astăzi la noi de majoritatea formatorilor de opinie,
de jurnaliştii şi comentatorii de televiziune, sistemul bancar românesc nu este
corupt. Trebuie să vă spun că sistemul de fixing pe care l-aţi menţionat
anterior a fost impus de situaţia în care se găsea economia românească în toamna
anului 1991 şi acest sistem - fixing - ar reprezenta, de fapt o încercare
parţial reuşită (în substanţa ei nereuşită) de a ordona plăţile externe în
funcţie de nişte criterii de prioritate atât cât puteau fi ele impuse, în
societate şi în economia românească, aşa cum se manifesta ea în toamna anului
1991, într-o criză de lichiditate presantă, există o cifră publicată de experţii
Băncii Naţionale şi care arată că la vremea respectivă rezervele în devize
convertibile ale ţării arăta o cifră ridicolă. Deci acest fixing a fost impus de
momentul ... un fel de rău necesar, iar criteriile care au stat la baza lui nu
au fost nişte criterii realiste din punct de vedere economic. Şi au fost nişte
criterii care, conjunctural puteau fi justificate în atmosfera care exista
atunci în România. Deci nu au existat nişte priorităţi generate de fenomenele
economice, respectiv prioritatea de plată a importurilor care condiţionau
realizarea fenomenului economic, realizarea produsului economic în media
economiei româneşti, şi a fost impus de elemente de temporalitate şi de elemente
de întârziere generate de criza de lichiditate. Această întârziere a creat
impresia că numai unii au acces la valută şi anume cei care în ordinea pe care
fiecare bancă şi-o alcătuia, aveau o anumită prioritate. ÃŽn general, toată lumea
a mers pe importul de prioritate a materiilor prime şi materialelor necesare
continuării proceselor economice şi, în special cel legat de export, care la
rândul său întregea rezervele valutare ale ţării, care în etapa imediat
următoare puteau satisface cererea de valută la un nivel superior. Sigur că
acest sistem a rezistat doar circa opt luni de zile, după care s-a trecut la un
sistem mai realist, din luna iunie 1992, şi pe care sistemul bancar în
integralitatea lui şi în funcţionalitatea lui l-a dorit, l-a susţinut şi l-a pus
în operă şi care, credem noi, că faţă de etapele anterioare a fost mult mai
corect şi mult mai puţin atacabil.
Octanian Andronic: S-a vorbit foarte mult, cu acest prilej, pe timpul fixingului,
de acel celebru comision de 10%. Vă mărturisesc că eu am încercat să dau de
el.Toată lumea îl acuza, dar nimeni nu dispunea, nu putea să facă dovada acestui
lucru. Evident că, în condiţiile acestea el rămâne - sper eu - o legendă. Cu
toate acestea, nu puteţi să negaţi că anumite persoane cu o politică ceva mai
labilă, au profitat de perioada aceasta de opt luni de agitaţie. Şi nu numai ei,
au profitat şi unele firme.
Răzvan Temeşan: Este posibil. însă tot aşa cum lupta împotriva corupţiei
presupune adâncirea analizei până la nivelul depistării tehnice a modalitătilor,
tot asa limitarea acuzaţiilor la chestiuni care pot fi instrumentate.
Octavian Andronic: Domnule Temeşan, spuneaţi deci că un sistem bancar nu e
corupt, ci pot fi unele persoane. Care este, după părerea dvs., fără a face un
party-pris rolul sistemului bancar în viaţa societăţii? Cam pe unde-l vedeţi
într-un clasament ?
Răzvan Temeşan: După părerea mea, rolul sistemului bancar şi, puţin mai larg, al
sistemului financiar, pentru că noi tindem către naşterea şi maturizarea -sperăm
rapidă - a unui sistem financiar, care să completeze sistemul bancar, din punct
de vedere al rolurilor în circulaţia valorilor... dacă mi-aţi permite o
comparaţie, exact rolul combinat al sistemului circulator sanguin cu sistemul
circulator neuronic. Deci al informaţiei şi deciziei în ceea ce priveşte
evoluţia organismelor, atât latentă ... sistemul circulator care se ... fără
intervenţia conştientă, cât si sistemul nervos care mişcă conştient lucrurile în
intrarea economiei. Deci el este - conform împrejurărilor - moştenitorul
sistemului de planificare care a existat în economia românească si are misiunea
extrem de dificilă între a discerne între varietatea de proiecte care există şi
priorităţile pe care resursele existente le pot suporta.
Octavian Andronic: Ne-am putea lipsi de sistemul bancar ?
Răzvan Temeşan: Este absurd! Nu va putea dispărea atât timp cât economia
mondială va fi în formă bănească şi circulaţia valorilor va fi exprimată în
formă bănească şi monetară, băncile nu vor putea dispare. Se vor specializa ,adică
ceea ce astăzi înţelegem prin bancă, peste 50 de ani vom înţelege alt lucru,
deci vor exista funcţii specializate, deci funcţii care - cum să spun - să
permită un flux coerent şi corect al resurselor, atât al celor de capital cât şi
al celor de credit din domeniile unde sunt în surplus, către domeniile care
prezintă perspective de dezvoltare comerciale, insist si investiţionale. Deci
resursele nu trebuie dirijate numai către investiţii, ci şi către un comerţ care
să îmbrace forme tot mai moderne, forme de distribuţie tot mai corecte, mai
aproape de necesităţile consumatorului şi mai aproape de locul consumat, adică
locul unde el doreşte să primească mărfurile respective. Şi, sigur, sistemul
financiar bancar, atât prin mica investiţie de comerţ, cât şi prin dirijarea
resurselor către domeniile care au perspective comerciale contribuie la
adâncirea acestui fenomen şi odată cu ele la schimbarea societăţii. Deci aş
spune că prosperitatea si soliditatea băncilor este primul pas către un trai mai
bun pentru toată lumea.
Octavian Andronic: ÃŽn sistemul bancar naţional pe unde este locul Bancorex-ului
?
Răzvan Temeşan: Este o întrebare care vizează - să spun aşa - aspecte
publicitare şi pe care eu nu vreau să le savurez aici. BANCOREX a fost o bancă
specializată în sistemul anterior, deconta şi avea controlul decontărilor cu
străinătatea în devize convertibile si în cadrul angajamentelor speciale care
existau între ţările fost socialiste şi angajamente cu celelalte ţări, cu China,
cu Albania ş.a.m.d. şi care, după 1990 a primit o licenţă de bancă comercială,
universală, legală teoretic cu toate celelalte bănci, care a început să-si
dezvolte o reţea de sucursale şi care, la ora actuală deţine o pondere însemnată
în relaţiile comerciale externe ale României si din ce în ce mai mare, în
funcţie de viteza cu care reuşim să dezvoltăm reţeaua de sucursale în tară si
vânzarea operaţiunilor în primul rând legate de comerţul exterior, deci în
industria orizontală şi industria care participă la comerţul exterior, atât cea
de bunuri de consum şi de bunuri manufacturate simple, cât şi cea de capital. Cu
toate că multă lume n-are valută, în România există o industrie care produce
bunuri de capital care - pe anumită structură de pieţe şi susţinută financiar şi
valutar corespunzător - poate avea performanţe rezonabile.
Octavian Andronic: ÃŽntr-un clasament ad hoc, cam pe unde se situează BANCOREX-ul
?
Răzvan Temeşan: Clasamente există foarte multe. Eu am aici unul din clasamentele
recente şi care ilustrează - să zic aşa - şi cât de importantă este imaginea pe
care piaţa financiară internaţională generală, şi clienţii, în general şi-o
creează despre bancă, în care BANCOREX este pe locul întâi între băncile
româneşti, dar abia pe locul 248 în lume. Datorită unui grad de capitalizare sau
unei prosperităţi mai mici, media băncilor cu care intră în competiţie pe plan
local, european, est-european şi mondial.
Pagina: 1/3 
|
|