Meandrele concretului
|
''Am rugat pãsãrile domestice sã fie þinute în curte ºi sã nu intre în contact cu pãsãrile migratoare''
Gheorghe Flutur, Ministrul Aviculturii
--
|
|
„Nu cu uşurinţă locurile lui Sandu şi Bunoaica vor putea fi ocupate”
INVITAT: Doru Ioan Tărăcilă, Ministru de Interne
DATA: 12 septembrie 1995
Octavian Andronic: Bună seara, stimaţi telespectatori şi bun-venit la o nouă
ediţie realizată în colaborare cu Libertatea şi Antena 1, sub genericul "ÃŽn
luptă cu abuzurile şi corupţia". După cum am anunţat, în ediţia de astăzi a
ziarului Libertatea, pe care, probabil, o recunoaşteţi deja în noua sa formulă
cu care a debutat ieri, invitatul de astăzi este domnul Doru loan Tărăcilă,
ministrul de Interne. Subiectul emisiunii - permiteţi-mi să vi-l dezvălui după
ce vom urmări un scurt film documentar. (...)
Octavian Andronic: Cu trei zile înainte de accidentul de la Mogoşeşti am primit
acest volum. Se numeşte "A şaptea Conferinţă Internaţională contra corupţiei,
anti-corupţia ca necesitate pentru stabilitate socială şi dezvoltare". El
însumează contribuţiile româneşti la Congresul care va avea loc la Beijing în
octombrie anul acesta pe această temă. Mărturisesc că primul gând, atunci când
am citit sumarul acestei cărţi a fost acela de a-l invita la această emisiune pe
domnul general Ionel Sandu. Din păcate, soarta a fost nu numai mult mai rapidă
ci şi mult mai necruţătoare. Acest lucru ne face ca astăzi să vorbim la timpul
trecut despre generalul Sandu, despre generalul Bunoaica, despre ceilalţi ostaşi
care au pierit în acest accident de elicopter, la timpul trecut. Domnule
ministru, v-am invitat marţea trecută la această emisiune. Atunci m-ati refuzat.
De ce ?
Doru Ioan Tărăcilă: ÃŽn primul rând, vă mulţumesc pentru invitaţia adresată de
dvs., deci Libertăţii, cât şi Antenei 1, dar am apreciat la acea dată că efectiv
nu puteam să vorbesc „la trecut” despre nişte oameni care mi-au fost
colaboratori extrem de apropiaţi şi cred că nu greşesc atunci când spun că
efectiv mi-au fost şi prieteni. Dealtfel însăşi această lucrare primită cu
reacţii pozitive de către mass-media dar şi atacată pe nişte chestiuni extrem de
minore, cum că ar fi fost scoasă de noi pe banii Ministerului de Interne şi pe
hârtie prea bună, nu reflectă altceva decât munca unor cadre din Ministerul de
Interne care au acceptat să participe cu lucrări la această Conferinţă
Internaţională asupra Corupţiei. Mi-aş permite să spun că pe parcursul celor 17
luni de când sunt ministru, la manifestările internaţionale care s-au desfăşurat
fie sub egida ONU, fie sub egida Consiliului Europei, indiferent de nivelul
acestora, participarea cadrelor din Ministerul de Interne a fost extrem de
serioasă. în sensul că noi am prezentat intervenţiile noastre de acasă scrise,
le-am distribuit la secretariate, le-am distribuit în mai multe limbi de
circulaţie, tocmai pentru a se cunoaşte foarte bine poziţia pe care o are
Ministerul şi România în legătură cu problema pusă în discuţie. Eu, dealtfel, am
încercat să realizez o deplasare de forţă a cadrelor de decizie din minister la
aceste reuniuni internaţionale şi, practic, acest preţios volum pe care noi l-am
scos nu reprezintă decât intervenţiile noastre în legătură cu aceste dezbateri
legate de corupţie.
Octavian Andronic: Şi o manieră civilizată de a le face cunoscute
participanţilor.
Doru Ioan Tărăcilă: De altfel, ne-am permis să adunăm cele câteva intervenţii în
această lucrare, atât în limba română cât şi în limba engleză, tocmai pentru a
ne prezenta la un nivel - aş spune eu demn în faţa colegilor noştri din întreaga
lume şi să reprezintăm Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei.
Octavian Andronic: Domnule ministru, sigur, există o zicală care spune: "Despre
morţi numai de bine". Am însă, sentimentul că despre cei doi dispăruţi s-au
rostit în timp foarte puţine lucruri negative. Cum i-aţi caracteriza, păstrând
distanţa de rigoare faţă de eveniment, pe cei doi colaboratori ai dvs., prin
prisma contribuţiei lor la eforturile pe care le face ministerul de a stopa
ilegalităţile, de a crea un cadru normal de existenţă ?
Doru Ioan Tărăcilă: Aş spune că Ministerul de Interne Român în Revoluţia din
decembrie 1989 a ieşit extrem de şifonat şi în mod nedrept. Legalizându-se că
efectiv fiecare cadru care a funcţionat în cadrul acestui minister, trupele de
miliţie, de securitate ar fi fost împotriva cetăţeanului în perioada 1950 -
1989, împotriva cetăţeanului care-şi permitea acel lux deosebit de a protesta
împotriva regimului, şi mai ales că atunci, în acele zile fierbinţi, efectiv nu
ar fi fost de partea populaţiei. Aceasta a fost o mare greşeală, încercându-se
să se culpabilizeze pe ansamblu Ministerul de Interne. Aş spune că la noi în
ţară fenomenul infracţional s-a manifestat în largul său şi în special corupţia
în această perioadă, 90 – 92, atunci când poliţia încerca să-şi intre în
atribuţiile pe care le are firesc într-un stat de drept. Dar era foarte greu şi
am avut aceste discuţii îndelungate cu cadrele de comandă, e-adevărat, ca ziua
să-ţi îndeplineşti atribuţiile de muncă, iar seara să priveşti la televizor cum
un coleg de al tău, până mai ieri, astăzi era în boxă şi era considerat terorist
al Revoluţiei din decembrie 1989. E-adevărat că justiţia, până la urmă, a făcut
lumină şi s-a stabilit foarte clar că parte din persoanele care erau învinuite
şi care aparţineau Ministerului de Interne nu fuseseră implicate în represiunile
revoluţiei. Cert este că în principal cei doi generali, care mi-au fost extrem
de apropiaţi, generalul Sandu fiind secretar de stat, fiind un jurist excelent,
un cap extrem de organizat şi care răspundea de un anumit segment în cadrul
ministerului, aşa cum dvs. aţi precizat, în special pe probleme de logistică, a
fost aş spune apropiat pentru că cel puţin jumătate din bugetul acestui minister
care nu este mic, era gestionat de acest om - care trebuia să ştie ce se
întâmplă la jandarmi, la grăniceri, la pompieri, la arhive, la paşapoarte, deci
vedeţi că noi avem mii şi mii de unităţi pe teritoriul ţării pentru că vrem - nu
vrem Ministerul de Interne este un minister mare cu aproape 150 000 de oameni,
cadre şi militari în termen, iar problemele pe care aceştia le aveau, generalul
Sandu trebuia să le cunoască, din punct de vedere logistic şi financiar şi să le
rezolve, pentru că era domeniul lui de activitate. Pe de altă parte, generalul
Bunoaica, un om extrem de cult, un comandant respectat, un cadru militar care
încerca să pună o armă acolo unde-i era locul pentru a crea din jandarmul român
un apărător al ordinii de drept. Şi a făcut-o în felul dânsului. A făcut-o prin
propunerile pe care noi le-am discutat la nivelul colegiului din minister, prin
acele propuneri chiar de amendare a proiectului de lege, dar deşi aş spune că
s-a bătut ca un leu pentru propriul punct de vedere atunci când noi am hotărât
în colegiu un anumit punct de vedere al Ministerului - care nu coincidea cu al
dânsului - acesta a fost acceptat şi susţinut în faţa colegilor parlamentari. E-adevărat...
dezbaterea colegiului nu a ajuns în plen. De aceea pot spune că cei doi mi-au
fost colaboratori extrem de apropiaţi şi avându-i aproape simţeam efectiv că
problemele complexe pe care le avem de rezolvat, le putem rezolva. Astăzi vă
spun sincer că mă simt mai sărac, mai gol. Deşi am discutat cu colegi de-ai mei
dacă voi găsi astfel de colaboratori, deşi au trecut zece zile nu i-am găsit.
Desigur că nu pot trece cu vederea că si ceilalţi colaboratori, subordonaţi au
anumite calităţi, dar spun că nu cu uşurinţă locurile celor doi vor fi acoperite
de alte cadre.
Pagina: 1/3 
|
|