„Pentru unele infracþiuni, pedepsele la ora actualã sunt derizorii”
INVITAT: Vasile Manea Drãgulin, Procuror General al României
DATA:17 octombrie 1995
Octavian Andronic: Stimaþi telespectatori ai Antenei 1 ºi cititori ai "Libertãþii",
invitatul nostru din aceastã searã, dupã cum a anunþat ediþia de astãzi a
ziarului "Libertatea", este domnul Vasile Manea Drãgulin, procurorul general al
României. Domnia sa îndeplineºte aceastã funcþie din data de 15 aprilie 1993,
succedându-i pe cei doi procurori generali postrevoluþionari, domnii Gheorghe
Robu ºi Popa Cherecheanu. Este nãscut în anul 1939, la 1 septembrie, foarte
aproape de Zodia Balanþei, a preferat însã Fecioara. Absolvent al Facultãþii de
Drept din 1965, ºi procuror cãlcând toate treptele acestei magistraturi în
Bucureºti, pânã în anul 1990, când a devenit judecãtor la Curtea Supremã de
Justiþie, Secþia penalã. Domnule procuror general, în anii din urmã Procuratura
a fost una dintre cele mai invocate instituþii de cãtre presã, de oamenii
politici, poate chiar si de oamenii de rând. Motivul acestor invocãri l-a
constituit nu numai evenimentele din Revoluþie, care mult timp au rãmas un
pachet de enigme, dar ºi scandalurile postrevoluþionare, scandalurile de
corupþie politicã, de corupþie economicã. Cel mai adesea s-a reproºat
instituþiei pe care o reprezentaþi o anumitã încetinealã în instrumentarea
acestor cauze. Funcþioneazã Parchetul General încet sau este o pãrere ?
Vasile Manea Drãgulin: Funcþioneazã dupã un ritm propriu. Dar înainte de a vã
explica sau încerca sã explic telespectatorilor ºi cititorilor ziarului
Libertatea, as vrea sã fac douã corecþii la introducerea fãcutã de dvs. în
primul rând aº dori ca în egalã mãsurã aceastã emisiune sã se adreseze - în
afarã de cititorii gazetei Libertatea - sã se ºi cititorilor gazetei Jurnalul
Naþional ºi Infomatinal, care cumva sunt legate foarte strâns de Antena 1, în al
doilea rând aº vrea sã reþineþi cã data de naºtere, adicã 1 septembrie, este mai
aproape de Zodia Leului, care se terminã la 23 august, decât de Zodia Balanþei,
care începe la 23 sau 24 septembrie. Cu aceste douã precizãri, aº vrea sã vã
spun cã mecanismul dupã care funcþioneazã Parchetul General este unul propriu
care nu îl întâlneºti într-un alt Parchet. De ce? Pentru cã aici, practi, este
unitatea de vârf, care este o unitate practic operativã, deºi ar fi trebuit sã
aibã un alt rol. Este operativã pentru cã ea cuprinde douã secþii: Secþia l-a de
Urmãrire Penalã si Criminalisticã si Secþia a-lll-a a Parchetelor Militare, care
sunt eminamente operative, apoi Secþia a-ll-a -Judiciarã, cu cele douã subramuri,
Penal ºi Civil, dar cu deosebire partea de penal care se ocupã de examinarea
tuturor cauzelor penale ºi civile în care pãrþile fac memorii sau parchetele din
subordine intervin cu referate prin care propun declararea recursului în anulare.
ªi mai sunt apoi cele douã secþii importante: este Secþia a -IV-a de Organizare,
Studii Control ºi Resurse Umane ºi, în sfârºit, Secþia a-V-a care se ocupã de
Relaþii cu Publicul ºi de partea de logisticã a întregului Minister Public. Într-o
atare situaþie acest mixtum-compsitum în care preponderenþa aparþine
activitãþilor operative sigur cã ar trebui sã avem în primul rând, în afara unei
structuri pe hârtie, posibilitatea de a umple aceastã structurã cu magistraþi
procurori. Din nefericire, lucrurile stau altfel. Pe o structurã de 315 posturi,
la ora actualã, dupã ce am avut 128 de magistraþi la data constituirii
Parchetului General, deci în urmã cu circa un an ºi jumãtat, în prezent în loc
sã putem aduce din structurile inferioare, suntem cu un efectiv de 106 oameni.
Deci mai mult am pierdut, decât am putut sã aducem.
Octavian Andronic: Ce se întâmplã, domnule procuror general, fuge lumea de
Parchet ?
Vasile Manea Drãgulin: Nu, aº zice cã mai repede fuge lumea din Parchet ºi în
general din structurile superioare ale autoritãþii judecãtoreºti pentru cã
lucrurile sunt în egalã mãsurã valabile pentru parchete, dar ºi pentru
instanþele de judecatã!
Octavian Andronic: Sunt prost plãtiþi magistraþii ?
Vasile Manea Drãgulin: Depinde cu cine îi compari.
Octavia Andronic: Eu v-aº propune sã-i comparaþi cu cei pe care îi aveþi în faþã,
cu cei cu care vã bateþi!
Vasile Manea Drãgulin: Nu se poate face o comparaþie. Dacã ne referim la oamenii
sãrmani, la hoþii obiºnuiþi care furã, eventual pentru a-ºi câºtiga în acest fel
niºte mijloace de subzistenþã, care au tot timpul în spate ameninþarea unei
sancþiuni cu închisoarea, existã însã o altã structurã care constituie obiect de
activitate al nostru cu care nu ne putem compara în nici un fel, nici cu
maºinile cu care noi ne ducem la locul faptei, nici cu salariile pe care le avem,
nici cu hainele cu care suntem îmbrãcaþi si nici cu locurile din þarã sau din
strãinãtate pe care le frecventãm. Deci, aceastã criminalitate a "gulerelor albe"
umileºte si este si în situaþia de a si încerca sã racoleze, sã corupã structuri,
nu numai din magistraturã, din toate segmentele celor douã autoritãþi ale
Executivului ºi ale puterii judecãtoreºti, iar la noi structurile se menþin într-o
proporþie covârºitoare datoritã pasiunii oamenilor care lucreazã pentru cã
salariile sunt aºa cum sunt, dacã ne comparãm însã cu alte categorii de
funcþionari publici, salariile noastre sunt relativ bune. Evident cã nici nu se
poate face o comparaþie între salariile magistraþilor români si ale colegilor
noºtri din strãinãtate. Important este însã si aici se pare cã s-a înþeles cã
este necesar sã asigurãm magistraþilor un trai decent care sã încerce sã
realizeze pentru ei douã chestiuni importante: lipsa acestei preocupãri care
îngrijoreazã pentru ziua de mâine ºi încercarea de a stopa aceastã migraþie a
magistraþilor cãtre sectorul privat, cu precãdere în avocaturã, unde dispar ºi
niºte constrângeri care sunt impuse de înregimentarea într-o structurã bazatã pe
o anumitã disciplinã. În schimb, în compensaþie, dobândeºti niºte avantaje
materiale pe care magistraþii nu le au ºi nici nu le pot avea.
Octavian Andronic: De altfel, ziarul nostru a publicat sãptãmâna trecutã o ºtire
legatã de un proiect pentru salarizarea magistraþilor ºi instituirea timbrului
judiciar.
Vasile Manea Drãgulin: Este adevãrat, existã aici douã chestiuni. Este vorba de
legea taxelor de timbru ºi legea timbrului judiciar. Fiecare cu obiectivul ei,
cu categoria ei de relaþii sociale pe care le reglementeazã, dar vroiam sã spun
înainte de aceasta cã cine vrea sã se pricopseascã nu are ce cãuta în
magistraturã, pe o parte, pe de alta, în urma unei discuþii pe care am avut-o
chiar asearã - de partea noastrã - cu domnul preºedinte al Curþii Supreme ºi cu
domnul ministru de Justiþie, pe de o parte cu domnul prim-ministru, cu cei doi
miniºtri de stat, mã refer la domnul Florin Georgescu ºi la domnul Dan Mircea
Popescu, cu oamenii din staff-ul celor douã ministere, probabil cã marþea
viitoare va intra în ºedinþã de Guvern proiectul definitiv al legii de
salarizare care va fi supus apoi dezbaterii celor douã Camere, pentru a încerca
sã facem ceva în direcþia ridicãrii nivelului de salarizare a magistraþilor.
Octavian Andronic: Sã înþeleg, domnule procuror general cã implicit mi-ati dat
un rãspuns la prima întrebare, ºi anume cã ritmul acesta care apare lent de
instrumentare a unor cauze, este generat ºi de lipsa de acoperire a personalului?
Vasile Manea Drãgulin: Este una din cauze, lipsa personalului, apoi este un
caracter anume, specific, al cauzelor respective, pentru cã în marea lor
majoritate sunt, fie cauze extrem de complicate, în care supravegherea exercitã
sau urmãrirea penalã efectuatã procurorii din Parchetul General,iar atunci când
acesta exercitã supravegherea cauzelor se aflã încursdecercetare la Direcþia
Cercetãrii Penale din cadrul Inspectoratului General al Poliþiei, aceasta pe de
o parte, pe de alta este vorba de anumite cauze care, sã spunem aºa, datoritã
calitãþilor speciale pe care le aupersoanele reclamate a fi sãvârºit o
infracþiune, competenþa aparþine Parchetului General. ªi, mã refer, de exemplu
la parlamentari, ºi nu numai, existã si magistraþi si alte categorii de persoane
reclamate
datoritã cãrora competenþa de soluþionare aparþine Parchetului General.
Din pãcate, ºi constatãm acest lucru, în general în toatã structura spre partea
aceasta a urmãririi penale existã foarte puþine opþiuni. Este partea cea mai
dificilã a activitãþii procurorului, este partea cea mai plinã de risc ºi, în
acelaºi timp, presiunile în acest segment, al activitãþii noastre sunt cele mai
mari ºi aici aº pune pe primul plan presiunile pe care le exercitã mass-media.
Pentru cã o soluþie este foarte greu sã mulþumeascã presa de la stânga pânã la
dreapta. Întotdeauna vom gãsi oameni sau persoane care vor avea de obiectat.
Important este un singur lucru. Nu trimitem în judecatã ºi nu punem punct unor
anchete pânã când nu avem certitudinea, pe de o parte cã am administrat absolut
toate probele care ne conduc la adevãr ºi cã am stabilit fãrã putinþã de tãgadã,
evident, în concepþia noastrã, într-o concepþie subiectivã, care aparþine
procurorilor care fac aceastã anchetã pânã când nu am stabilit complet vinovãþia
persoanelor care urmeazã a fi trimise în judecatã, sau nevinovãþia atunci când
cauzele primesc o soluþie de neurmãrire penalã.
Octavian Andronic: Aici aº vrea sã vã întreb o chestiune: continuã sã
funcþioneze în concepþia publicã - convingerea cã procurorul reprezintã ceva de
gen acuzatorului public, lansat de Revoluþia francezã.
Vasile Manea Drãgulin: Adevãrul ca-ntotdeauna este undeva la mijloc. Ce este
procurorul ºi ce vrea el ?! Este suficient sã deschidã cineva Constituþia mai
întâi, ºi mai apoi legea noastrã de organizare ºi va vedea cã procurorul are ca
obligaþie constituþionalã sã apere interesele generale
ale societãþii ºi ordinea de drept. Dar, în acelaºi timp, ºi drepturile ºi
interesele legitime ale tuturor cetãþenilor. Într-o atare situaþie începe pe
legea de organizare ºi apoi de codurile de procedurã detalieri a acestei
activitãþi care obligã procurorul în toate fazele procesului penal care
reprezintã segmentul cel mai important al activitãþii noastre, sã
administreze toate probele, atât în acuzare, cât ºi în apãrare, în aºa fel încât
atât faptele cât ºi persoanele fãptuitoare sã fie dezvãluite în instanþele de
judecatã absolut în toate dimensiunile pe care le au. Aici, procurorul, chiar
dacã în instanþa de judecatã apare drept acuzator - cel care susþine interesul
general al societãþii - el are obligaþia sã vegheze la respectarea drepturilor
ºi garanþiilor procesuale care vizeazã pe inculpat - deci persoana trimisã în
judecatã - dar în acelaºi timp sã ajute cu cunoºtinþele sale partea sau pãrþile
civile care au suferit pagube morale sau materiale, ca urmare a sãvârºirii
infracþiunii. Rolul procurorului în cadrul unui proces penal nu este numai un
rol represiv, cred cã existã o preponderenþã a acestui rol, dar el este obligat
sã vegheze la respectarea legii. Pentru cã este unul dintre cele trei principii
prevãzute în art. 131, din Constituþie, transpuse în art. 30 din legea noastrã
de organizare care spune cã activitatea procurorului se bazeazã pe trei
principii: al legalitãþi, imparþialitãþii ºi al controlului ierarhic. Deci tot
ceea ce face procurorul trebuie sã se bazeze pe lege ºi sã asigure respectarea
legii. Sã asigure poziþia lui imparþialã faþã de toate pãrþile din proces, care
trebuie sã-l conducã la aflarea adevãrului ºi, în sfârºit, activitatea lui este
supusã controlului ierarhic, mã refer la activitãþile în plan vertical, dupã cum
existã controlul orizontal pe care-l efectueazã instanþa de judecatã cu privire
la activitãþile care intrã în acest cadru de competenþã.
Octavian Andronic: Domnule procuror general, una din datoriile de onoare de care
aþi dorit sã vã achitaþi, tin minte cã ati fãcut aceastã afirmaþie într-un
interviu pe care vi l-am luat la vremea respectivã, a fost aceea de a lãmuri
problemele, enigmele Revoluþiei. Odatã cu „dosarul Otopeni” se pare cã acest
capitol este aproape închis. Mã înºel ?
Vasile Manea Drãgulin: Cred cã vã înºelaþi. În primul rând cã este foarte greu
la altceva doresc sã mã refer eu - n-am spus niciodatã cã aº putea
împreunã cu colegii mei sã lãmurim enigmele Revoluþiei. ªi probabil cã
distanþarea în timp de la aceste evenimente ne va permite sã avem, prin
cunoaºterea poate ºi a altor documente, o privire alta decât o avem astãzi la
aproape ºase ani de la producerea lor. Ce am promis eu atunci ? Sã încercãm sã
soluþionãm toate cauzele care se mai aflã în curs de cercetare la parchetele
militare. N-am reuºit decât într-o foarte bunã mãsurã, n-am reuºit în totalitate.
Sunt unele cauze extrem de complicate.
Octavian Andronic: Care ar fi acestea ?
Vasile Manea Drãgulin: De pildã, ce s-a întâmplat în 21 - 22 ? Ce s-a mai
întâmplat dupã aceea ? Sunt chestiuni complicate dupã Otopeni, cazurile de la
Ministerul Apãrãrii Naþionale. Nu este mai puþin adevãrat cã noi n-am tras
obloanele în privinþa evenimentelor anterioare si posterioare datei de 22
decembrie. Deci, evenimentele Revoluþiei din decembrie, pentru cã chiar ºi acolo
unde lipsa unor date, a unor probe ne-au condus pânã la acest moment la
adoptarea unor soluþii de urmãrire, pânã la prescripþii în mãsura în care vor
apare date noi, elemente noi, aceste cauze pot fi repuse pe rol ºi pot primi o
acuzã. Sigur cã rãmâne ca ºi instanþele de judecatã sã valideze punctul nostru
de vedere. Pentru cã o situaþie cum este dosarul cu faptele ... din Timiºoara,
care a fost clasat în opinia noastrã greºit ºi care, din dispoziþia mea - ca
urmare a unor materiale apãrute în presã, ºi la dvs. în Libertatea ºi în România
Liberã -I-am redeschis ºi am dispus trimiterea în judecatã, evident dupã o
perioadã de câteva luni de reluare ºi completare penalã. Instanþele au ajuns
deocamdatã la un alt punct de vedere decât al nostru. Sigur, este dreptul
judecãtorului de a da o soluþie. Existã în Codul de procedurã penalã, dupã cum
al nostru este de a ataca orice soluþie pe care noi o apreciem ca fiind
netemeinicã ºi nelegalã. Cauza încã n-a fost soluþionatã definitiv, dar problema
rãmâne. în sensul cã nu vom închide nicicum dosarele Revoluþiei. ªi dupã Otopeni,
a mai urmat Timiºoara ºi probabil vor urma ºi altele dacã, repet este foarte
posibil sã mai aparã lucruri noi din lucrãrile Comisiei parlamentare care se
ocupã de evenimentele din decembrie aºa încât nu vom pune capãt. Sigur cã anul
trecut, având în vedere cã marea majoritate a cauzelor au fost soluþionate,
secþia Parchetelor Militare a elaborat un Raport care a fost trimis ºi acestei
Comisii, dar ºi instituþiilor interesate, precum ºi mijloacelor de informare în
masã, un raport al Secþiei Parchetelor Militare despre cauzele soluþionate în
Revoluþie. Acolo s-a vãzut foarte clar ce s-a fãcut si ce rãmâne de fãcut. A
fost un eveniment complex cu implicaþii exterioare dintre care unele rãmân ºi la
ora actualã niºte necunoscute, poate cã deschiderea unor arhive în viitor, un
viitor care, din pãcate, probabil cã eu nu-l voi mai apuca - dvs. sunteþi mai
tânãr ºi e posibil, ºi vã doresc sã-l apucaþi - se va lumina câte ceva.
Octavian Andronic: A fost foarte intens vehiculat de cãtre presã un termen:
acela aî sesizãrii din oficiu. Evident, în relaþiile foarte strânse cu o serie
de afirmaþii apãrute în presã. Acuze, nu-mi pot permite sã le spun calomnii,
pânã când o cauzã ca aceasta nu este soluþionatã. Este foarte interesant de
ºtiut care este totuºi mecanismul acestei sesizãri din oficiu. De pildã, eu dacã
spun acum - fac o afirmaþie pe care în generai nu o fac - de exemplu, mâine în
ziar: "Preºedintele lliescu si-a asasinat mama!"Vã sesizaþi din oficiu? Îl
cercetaþi pe preºedinte?
Vasile Manea Drãgulin: Sigur cã problema nu este foarte simplã. Sau, dimpotrivã,
reglementarea ei este foarte simplã. Exceptând cazurile în care legea prevede
necesitatea existenþei unei plângeri din partea persoanei vãtãmate, si aceastã
categorie de infracþiuni este destul de restrânsã, ea are printre ele ºi
infracþiunea de insultã, de ameninþare ºi cea de calomnie, în aceste cazuri este
necesarã plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, care poate fi adresatã
direct instanþei de judecatã în anumite situaþii , cum sunt cele pe care le-am
enunþat sau organului de urmãrire penalã, fie Poliþiei, fie procurorului. Cum
este, de exemplu acþiunea de viol în formã simplã. Alineatul 1 de la articolul
197, pentru cã în formele agravate, sã presupunem forma agravatã a pãrintelui
care violeazã pe fiica sa, acþiunea legalã se pune în miºcare din oficiu.
Dreptul nostru penal, codul nostru penal, este creat sub imperiul principiului
oficialitãþii. Deci, în cazul în care s-a sãvârºit o infracþiune pentru care
legea nu prevede posibilitatea pãrþii vãtãmate de a sesiza, deci procedura
plângerii prealabile, procurorul sau organul de urmãrire penalã - poliþistul -
este obligat sã se sesizeze din oficiu. Sigur cã ofensiva a fost împotriva, sau
nu s-a referit la Parchet. De ce nu se sesizeazã direct Parchetul General ?
Lucrurile sunt în egalã mãsurã valabile ºi în ce priveºte Inspectoratul General
al Poliþiei care, la rândul lui este obligat sã se sesizeze de absolut toate
aceste situaþii. Pentru cã în majoritatea cazurilor, procurorul are atribuþii de
supraveghere a cauzelor care sunt instruite de cãtre organele de poliþie. Un
segment foarte restrâns, cu infracþiunile cele mai grave, cum sunt infracþiunile
împotriva siguranþei naþionale, împotriva statului, infracþiuni de omor cu
formele simple ºi agravate ºi alte câteva cum sunt infracþiunile de corupþie, de
luare, de dare de mitã, trafic de influenþã sunt în competenþa exclusivã a
procurorului. Dar nouã ni se cere sã ne sesizãm din oficiu pentru absolut tot.
Ocravian Andronic: Aº face un mic calcul. Apar la noi, dacã nu mã înºel - cam
vreo 2 000 de titluri. Cel puþin în 1 000 din aceste titluri apar acuze ºi
semnalãri. Cum s-ar putea, practic, efectua o înregistrare ºi o supraveghere a
tuturor acestor articole pentru a putea interveni din oficiu?
Vasile Manea Drãgulin: Unele le percepem direct iar altele, care scapã cenzurii
noastre, sunt puse pe masã cu plângerile de cãtre persoanele care se simt vizate,
se simt vãtãmate în dreptuirle lor. Revin la douã chestiuni pe care eu aº vrea
sã le subliniez. Foarte amplu dezbãtutã problema, rãmasã deocamdatã
nesoluþionatã din cauza cãreia nu putem avea nici astãzi ºi nu ºtiu când vom
avea toate celelalte modificãri ale Codului penal. Este vorba de 205, 206.
Octavian Andronic: Celebrele articole 205, 206.
Vasile Manea Drãgulin: În care nimeni nu înþelege, sau nu vrea sau se face cã nu
înþelege cã nu este vorba de infracþiuni îndreptate sau care vizeazã anumite
categorii de persoane.
Octavian Andronic: Însã, precizarea fãcutã în text, incrimina cu precãdere o
categorie ce avea...
Vasile Manea Drãgulin: Nu este adevãrat. îmi pare rãu cã trebuie sã vã contrazic,
incriminarea vizeazã anumite mijloace de comitere a acestei infracþiuni care
agraveazã pericolul social al acestora, impun un tratament juridic diferenþiat
pentru cã impactul este altul. Pentru cã una este dacã se întrerupe aceastã
transmisie ºi eu vã insult pe dvs., ºi alta este dacã o facem în plinã
transmisie pentru cã diferã caracterul uneia faþã de cealaltã. însã, ajungem la
esenþã. Este vorba de mijloace care agraveazã pericolul social al faptei. Ca ºi
la omorul sãvârºit prin mijloace care produc pericol public, aruncarea unei
grenade într-o mulþime de oameni în care autorul urmãreºte sã suprime viaþa doar
a unuia singur agraveazã pericolul pentru cã pune în primejdie viaþa unei
entitãþi colective. Aici nu este agravatã fapta datoritã faptului cã acolo sunt
ziariºti sau alte categorii. Nu, de asemenea, aceste fapte sãvârºite prin presã
nu se referã la gazetari sau nu numai la gazetari.
Octavian Andronic: Domnule procuror general, dvs. sunteþi pentru pãstrarea celor
douã articole în forma cum au fost redactate sau pentru modificarea lor ?
Vasile Manea Drãgulin: Sigur cã da. Aºa au fost ºi în Codul penal din 1936, aºa
sunt ºi în legislaþiile penale ale altor þãri, dar vã rog sã mã credeþi - profit
de faptul cã foarte multã lume se uitã la noi - oricum ar fi, la orice soluþie
s-ar ajunge, ajungã-se odatã la o soluþie. Pentru cã aºteptãm lucruri extrem de
importante, extrem de grave, nu putem proteja avutul public, avutul cetãþenilor
pentru cã pedepsele la ora actualã sunt derizorii ºi oamenii pe bunã dreptate
sunt revoltaþi cã instanþele aplicã astfel de pedepse, fãrã sã ºtie cã se poate
merge pe noile reglementãri pânã la 30 de ani închisoare, pentru infracþiuni
împotriva patrimoniului privat. ªi atunci, noi ºi judecãtorii ºi organele de
poliþie suntem învinuiþi cã ...
Octavian Andronic: Mai avem doar trei minute. Legat de un caz, foarte intens
mediatizat în ultima vreme. Este vorba despre acuzaþiile pe care senatorul
Corneliu Vadim Tudor îe-a adus unor înalte personalitãþi. V-aº ruga sã faceþi
abstracþie de faptul cã v-aþi numãrat printre þintele domniei sale, de-a lungul
timpului, ºi aº vrea sã vã expuneþi opinia faþã de aceastã problemã.
Vasile Manea Drãgulin: Am fãcut întotdeauna abstracþie, de aceea poate cã existã
multe persoane care mã acuzã de lipsã de reacþie, voi face ºi astãzi,
întotdeauna atâta vreme cât voi avea acest mandat. Este viaþa mea personalã si
eu decid cum ºi în ce fel trebuie sã acþionez. Cu aceste chestiuni, noi am dat
un comunicat publicitãþii, prin care am arãtat cã aceste lucruri sunt în curs de
verificare la Secþia l-a de Urmãrire Penalã ºi Criminalisticã, pentru cã s-au
fãcut aici niºte susþineri în legãturã cu posibilele persoane, din luãrile de
atitudine publice, dar ºi în declaraþiile date în cauzã. Directorul publicaþiei,
care este în acelaºi timp preºedintele partidului ºi secretar al Senatului ºi
senator, evident, a susþinut ºi este posibil sã fie aºa, noi avem obligaþia sã
verificãm cã aceastã rubricã pe de o parte este cu caracter colectiv în
colaborare cu mai mulþi autori, cred cã va fi necesar sã identificãm, pentru cã
bãnuiesc într-o redacþie - dvs. sunteþi de specialitate ºi ºtiþi mai bine decât
mine cine ºi ce scrie, fiindcã rãspunde. Pe de altã parte, chiar în numãrul de
astãzi, din câte mi-am putut da seama, se subliniazã ºi faptul cã domnul Vadim
Tudor nici nu are atâta talent încât sã poatã scrie singur rubrica respectivã.
Octavian Andronic: Este o circumstanþã atenuantã ?
Vasile Manea Drãgulin: Sunt niºte cuvinte scrise alb pe negru ºi orice
comentariu îi aparþine.
Octavian Andronic: În acest moment a fost declanºatã urmãrirea?
Vasile Manea Drãgulin: Este în curs de verificare la Secþia l-a o sesizare din
oficiu, a Parchetului General cu privire la aceastã chestiune care continuã
pentru a stabili clar fãrã nici un echivoc,dacã autorul acelor afirmaþii este
sau nu un parlamentar sau este un redactor oarecare. Dacã este un parlamentar,
atunci lucrurile vor cãpãta o turnurã, dacã este un redactor, evident lucrurile
vor cãpãta o altã turnurã, pentru a stabili fãrã doar ºi poate cine este autorul.
Octavian Andronic: Domnule procuror general erau mai multe ºi interesante
problemele pe care doream sã vi le pun, dar timpul nostru s-a epuizat...
|