„Nu sistemul bancar e corupt, ci unele persoane!”
INVITAT: Răzvan Temeşan, presedinte BANCOREX
DATA: 26 septembrie 1995
Octavian Andronic: Invitatul di această seară este dl Răvzan Temeşan,
preşedintele Băncii Române de Comerţ Exterior, sau după noul său nume - BANCOREX.
De ce şi-a schimbat banca numele, domnule Temeşan ?
Răzvan Temeşan: Pentru că este un nume mai scurt, comercial, care valorifică mai
bine vocaţia instituţională si profesională a băncii noastre.
Octavian Andronic: Domnule Temeşan, noi mai mult decât dvs., dvs. mai puţin
decât noi, am trăit o anume situaţie. Faptul că până în Revoluţie, pentru
cetăţeanul de rând, sistemul bancar nu exista. Sau exista ca o instituţie care
desfăşura activităţi tipice economiei socialiste, de stat, cu relaţii între
instituţii. După Revoluţie, odată cu privatizarea, însăşi băncile au devenit o
prezenţă activă - ca să spun aşa - în viaţa oamenilor. O prezenţă atât de activă,
încât, la un moment, dat pe fondul dificultăţilor prin care am trecut cu toţi,
s-a ajuns Ia un paradox. Şi anume, pe măsură ce omul trăia mai rău, băncile
păreau să o ducă mai bine. Nu ştiu în ce măsură sunteţi de acord cu această
aserţiune, însă ea a fost marcată de sediile extravagante, nemaiîntâlnite în
existenta noastră si de alte fenomene, între care a fost probabil şi celebrul
fixing. De acest fixing s-au legat cele mai multe bănuieli şi aserţiuni cu
privire la existenţa unei stări de corupţie în interiorul sistemului bancar.
Este sistemul bancar corupt, domnule Temeşan şi, vă pun această întrebare prin
faptul că, cel puţin ziarele şi televiziunea au făcut multă vâlvă pe marginea
unor cazuri. Cel mai recent a fost cel al Credit Bank-ului. Este sistemul bancar
corupt ?
Răzvan Temeşan: Nu. Sistemul bancar nu este corupt în funcţia sa instituţională.
Şi nici nu poate fi corupt. Şi nu este nicăieri corupt. O corupţie, bineînţeles,
în funcţie de definiţii si în funcţie de cultură, în funcţie de perioadă
înseamnă în diverse locuri şi în diverse epoci - lucruri diferite. În sensul în
care termenul este folosit astăzi la noi de majoritatea formatorilor de opinie,
de jurnaliştii şi comentatorii de televiziune, sistemul bancar românesc nu este
corupt. Trebuie să vă spun că sistemul de fixing pe care l-aţi menţionat
anterior a fost impus de situaţia în care se găsea economia românească în toamna
anului 1991 şi acest sistem - fixing - ar reprezenta, de fapt o încercare
parţial reuşită (în substanţa ei nereuşită) de a ordona plăţile externe în
funcţie de nişte criterii de prioritate atât cât puteau fi ele impuse, în
societate şi în economia românească, aşa cum se manifesta ea în toamna anului
1991, într-o criză de lichiditate presantă, există o cifră publicată de experţii
Băncii Naţionale şi care arată că la vremea respectivă rezervele în devize
convertibile ale ţării arăta o cifră ridicolă. Deci acest fixing a fost impus de
momentul ... un fel de rău necesar, iar criteriile care au stat la baza lui nu
au fost nişte criterii realiste din punct de vedere economic. Şi au fost nişte
criterii care, conjunctural puteau fi justificate în atmosfera care exista
atunci în România. Deci nu au existat nişte priorităţi generate de fenomenele
economice, respectiv prioritatea de plată a importurilor care condiţionau
realizarea fenomenului economic, realizarea produsului economic în media
economiei româneşti, şi a fost impus de elemente de temporalitate şi de elemente
de întârziere generate de criza de lichiditate. Această întârziere a creat
impresia că numai unii au acces la valută şi anume cei care în ordinea pe care
fiecare bancă şi-o alcătuia, aveau o anumită prioritate. În general, toată lumea
a mers pe importul de prioritate a materiilor prime şi materialelor necesare
continuării proceselor economice şi, în special cel legat de export, care la
rândul său întregea rezervele valutare ale ţării, care în etapa imediat
următoare puteau satisface cererea de valută la un nivel superior. Sigur că
acest sistem a rezistat doar circa opt luni de zile, după care s-a trecut la un
sistem mai realist, din luna iunie 1992, şi pe care sistemul bancar în
integralitatea lui şi în funcţionalitatea lui l-a dorit, l-a susţinut şi l-a pus
în operă şi care, credem noi, că faţă de etapele anterioare a fost mult mai
corect şi mult mai puţin atacabil.
Octanian Andronic: S-a vorbit foarte mult, cu acest prilej, pe timpul fixingului,
de acel celebru comision de 10%. Vă mărturisesc că eu am încercat să dau de
el.Toată lumea îl acuza, dar nimeni nu dispunea, nu putea să facă dovada acestui
lucru. Evident că, în condiţiile acestea el rămâne - sper eu - o legendă. Cu
toate acestea, nu puteţi să negaţi că anumite persoane cu o politică ceva mai
labilă, au profitat de perioada aceasta de opt luni de agitaţie. Şi nu numai ei,
au profitat şi unele firme.
Răzvan Temeşan: Este posibil. însă tot aşa cum lupta împotriva corupţiei
presupune adâncirea analizei până la nivelul depistării tehnice a modalitătilor,
tot asa limitarea acuzaţiilor la chestiuni care pot fi instrumentate.
Octavian Andronic: Domnule Temeşan, spuneaţi deci că un sistem bancar nu e
corupt, ci pot fi unele persoane. Care este, după părerea dvs., fără a face un
party-pris rolul sistemului bancar în viaţa societăţii? Cam pe unde-l vedeţi
într-un clasament ?
Răzvan Temeşan: După părerea mea, rolul sistemului bancar şi, puţin mai larg, al
sistemului financiar, pentru că noi tindem către naşterea şi maturizarea -sperăm
rapidă - a unui sistem financiar, care să completeze sistemul bancar, din punct
de vedere al rolurilor în circulaţia valorilor... dacă mi-aţi permite o
comparaţie, exact rolul combinat al sistemului circulator sanguin cu sistemul
circulator neuronic. Deci al informaţiei şi deciziei în ceea ce priveşte
evoluţia organismelor, atât latentă ... sistemul circulator care se ... fără
intervenţia conştientă, cât si sistemul nervos care mişcă conştient lucrurile în
intrarea economiei. Deci el este - conform împrejurărilor - moştenitorul
sistemului de planificare care a existat în economia românească si are misiunea
extrem de dificilă între a discerne între varietatea de proiecte care există şi
priorităţile pe care resursele existente le pot suporta.
Octavian Andronic: Ne-am putea lipsi de sistemul bancar ?
Răzvan Temeşan: Este absurd! Nu va putea dispărea atât timp cât economia
mondială va fi în formă bănească şi circulaţia valorilor va fi exprimată în
formă bănească şi monetară, băncile nu vor putea dispare. Se vor specializa ,adică
ceea ce astăzi înţelegem prin bancă, peste 50 de ani vom înţelege alt lucru,
deci vor exista funcţii specializate, deci funcţii care - cum să spun - să
permită un flux coerent şi corect al resurselor, atât al celor de capital cât şi
al celor de credit din domeniile unde sunt în surplus, către domeniile care
prezintă perspective de dezvoltare comerciale, insist si investiţionale. Deci
resursele nu trebuie dirijate numai către investiţii, ci şi către un comerţ care
să îmbrace forme tot mai moderne, forme de distribuţie tot mai corecte, mai
aproape de necesităţile consumatorului şi mai aproape de locul consumat, adică
locul unde el doreşte să primească mărfurile respective. Şi, sigur, sistemul
financiar bancar, atât prin mica investiţie de comerţ, cât şi prin dirijarea
resurselor către domeniile care au perspective comerciale contribuie la
adâncirea acestui fenomen şi odată cu ele la schimbarea societăţii. Deci aş
spune că prosperitatea si soliditatea băncilor este primul pas către un trai mai
bun pentru toată lumea.
Octavian Andronic: În sistemul bancar naţional pe unde este locul Bancorex-ului
?
Răzvan Temeşan: Este o întrebare care vizează - să spun aşa - aspecte
publicitare şi pe care eu nu vreau să le savurez aici. BANCOREX a fost o bancă
specializată în sistemul anterior, deconta şi avea controlul decontărilor cu
străinătatea în devize convertibile si în cadrul angajamentelor speciale care
existau între ţările fost socialiste şi angajamente cu celelalte ţări, cu China,
cu Albania ş.a.m.d. şi care, după 1990 a primit o licenţă de bancă comercială,
universală, legală teoretic cu toate celelalte bănci, care a început să-si
dezvolte o reţea de sucursale şi care, la ora actuală deţine o pondere însemnată
în relaţiile comerciale externe ale României si din ce în ce mai mare, în
funcţie de viteza cu care reuşim să dezvoltăm reţeaua de sucursale în tară si
vânzarea operaţiunilor în primul rând legate de comerţul exterior, deci în
industria orizontală şi industria care participă la comerţul exterior, atât cea
de bunuri de consum şi de bunuri manufacturate simple, cât şi cea de capital. Cu
toate că multă lume n-are valută, în România există o industrie care produce
bunuri de capital care - pe anumită structură de pieţe şi susţinută financiar şi
valutar corespunzător - poate avea performanţe rezonabile.
Octavian Andronic: Într-un clasament ad hoc, cam pe unde se situează BANCOREX-ul
?
Răzvan Temeşan: Clasamente există foarte multe. Eu am aici unul din clasamentele
recente şi care ilustrează - să zic aşa - şi cât de importantă este imaginea pe
care piaţa financiară internaţională generală, şi clienţii, în general şi-o
creează despre bancă, în care BANCOREX este pe locul întâi între băncile
româneşti, dar abia pe locul 248 în lume. Datorită unui grad de capitalizare sau
unei prosperităţi mai mici, media băncilor cu care intră în competiţie pe plan
local, european, est-european şi mondial.
Octavian Andronic: În Europa de Est ?
Răzvan Temeşan: În Europa de Est, după ultimele date pe care le avem, BANCOREX
este pe locul 17.
Octavian Andronic: Un loc onorabil.
Răzvan Temeşan: Un loc onorabil, dar s-ar putea să fie şi mai bun în contextul
în care noi reuşim o capitalizare accelerată şi în care beneficiem de
înţelegerea importanţei pe care capitalizarea accelerată a băncilor o are în
contextul est-european, în capacităţile acestor bănci de a aduce mai rapid
prosperitatea generală în economie.
Octavian Andronic: Apropo de capitalizare, circula zvonul, ba chiar unele gazete
l-au şi preluat, că banca se va privatiza, cumpărată de către salariaţi.
Răzvan Temeşan: Este totalmente neadevărat. Ceea ce noi facem este să majorăm
capitalul băncii pentru a rezista cât mai bine competiţei internaţionale, vedeţi
pe ce loc suntem în lume, dacă noi am folosi toate resursele de capitalizare
care ne stau la dispoziţie la ora actuală, n-am putea coborî sub locul 80 în
lume, într-o perioadă foarte scurtă, cu efecte extrem de importante asupra
capacităţii de atragere de resurse pentru economia românească. În acelaşi timp
trebuie spus că BANCOREX poate fi privatizată, în opinia conducerii actuale a
băncii, numai în baza unei legi speciale, adică Parlamentul trebuie să ştie ce
reprezintă această bancă pentru ţară şi trebuie să ştie bine ce pas face
privatizând această bancă şi orice bancă dintre băncile cu capital de stat.
Părerea mea personală este că pentru fiecare caz în parte trebuie o lege, pentru
că nici o bancă nu seamănă cu cealaltă. Şi trecerea F.P.S.-ului sub pragul de 51
% are în cazul fiecăreia dintre bănci o importanţă particulară - şi, pentru că,
privatizarea unei bănci nu poate fi însoţită de cortegiul de proteste şi contra
proteste, pentru că altfel imaginea ei se depreciază până la inexistenţa băncii,
pentru că un capital de vreo 500 şi chiar un milion de dolari în economia
românească, dar si în economia mondială nu înseamnă mare lucru, reputaţia unei
bănci contează mai mult decât un asemenea capital, deci privatizarea trebuie
făcută cu mare grijă pentru a nu se atinge în nici un fel reputaţia băncii. Şi
cred că singura cale prin care se poate face o asemenea privatizare în contextul
politic actual este generată de lupta în ceea ce priveşte privatizarea, de
grupuri de interese şi e normal să fie aşa, privatizarea reprezintă exprimarea
intereselor de către o persoană şi de grupuri de persoane. Şi este absolut
normal ca aceste interese să coincidă. Dar arbitrul lor suprem şi care trebuie
să-şi spună cuvântul în cazul privatizării băncilor importante este Parlamentul,
pentru ca privatizarea să fie dincolo de orice umbră de suspiciune, care ar
împieta asupra demnităţii şi capacităţii băncii de a lucra şi de a exista în
continuare.
Octavian Andronic: Se lucrează la o astfel de lege ?
Răzvan Temeşan: După informaţia pe care o deţin se lucrează la o lege de
privatizare a băncilor, deci mulţumesc că am ocazia să-mi exprim părerea că nu
trebuie făcut aşa ceva, trebuie făcută o lege pentru fiecare bancă în parte,
pentru că fiecare bancă are particularităţi care fac imposibilă încadrarea în
trei, patru articole cât poate avea o lege referitoare la privatizarea băncilor.
Deci, nici vorbă de metoda MEBO. Există o decizie care a fost luată în 1992, si
în baza căreia a fost distribuit contra plată, în conformitate cu legea
existentă atunci, o cotă de 0,8% din capitalul de atunci al băncii, salariaţilor
care au vărsat pe parcursul perioadei prevăzute de lege sumele aferente acţiunii
respective. Ceea ce facem noi este să majorăm capitalul prin emisiuni către
investitorii din România şi dacă F.P.S.-ul va fi de acord într-o cotă mai mică
pentru fiecare în parte, de 5%, chiar şi pentru investitorii străini, deci fără
interese care să domine administrarea băncii până când cota F.P.S.-ului prin
aceste majorări succesive în favoarea altora, va ajunge la 51%. În momentul
acela noi ne oprim. Nu e bine să stăm foarte mult, pentru că dacă oprim
capitalizarea băncii şi ajungem să ieşim din acest almanah care are primele 3
000 de bănci din lume, este ca şi când am fi omorât-o. Deci, dacă nu figurezi,
nu exişti. Dar trebuie ca Parlamentul să dezbată şi să îşi asume răspunderea în
cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte privatizarea fiecărei bănci şi efectele
pe care le va avea asupra economiei naţionale. Sigur, chestiunea este oarecum
psihologică şi îmi cer scuze că insist, dar cred că este bine ca lucrurile să
fie puse corect la punct şi, din punct de vedere al unei bănci, noţiunea de
privată şi de stat este puţin diferită. Şi v-aş da un exemplu foarte elocvent,
deşi, sigur, în realitate nu îl putem întâlni, dar pentru scopul înţelegerii el
trebuie să fie foarte elocvent. O bancă care are sută la sută capital privat
primeşte ca resurse, ca depozite, ca clienţi parteneri ai statului, Ministerul
de Finanţe. O bancă care este sută la sută de stat primeşte ca şi clienţi
persoane fizice care vin şi depun banii la ghişee. Deci banca privată manevrează
şi dispune de resursele statului, iar banca de stat manevrează şi dispune de
resursele băncii private. Atunci, noţiunea de stat şi privat, în sfera
circulaţiei financiar-bancare este puţin deosebită de cea în sfera societăţilor
comerciale şi productive. Şi, de aceea cred că este nevoie ca corelaţia dintre
privat şi de stat şi funcţiile decizionale, aşa cum sunt ele definite,
diferenţiat de tipul de proprietate, să fie foarte bine analizate si decise de
Parlament.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, sunteţi un om tânăr, chiar dacă aceşti
ultimi cinci ani v-au mai încărunţit mustaţa. Aveţi 44. La 43 de ani aţi devenit
preşedintele B.R.C.E.-ului şi sunteţi de bancher. Îmi aduc aminte că la momentul
respectiv, când aţi venit la cârma băncii, au existat o serie de controverse şi
dispute de cu iz politic. Se specula, de pildă, că fostul preşedinte, fostul dvs
coleg domnul Dan Pascari, era prea legat de cercurile F.S.N.-ului, şi că, dvs.
eraţi într-un fel exponentul partidului de guvernământ majoritar. Cât sunteţi de
implicat politic ca bancher ? Cât puteţi fi ?
Răzvan Temeşan: Implicarea politică din partea unui bancher într-o bancă cu
rolul pe care banca românească îl are în economia românească este implicarea în
fenomenele economice. Şi eu cred că speculaţiile care s-au făcut la vremea
respectivă au fost, pe de o parte, de natură justificativă, deci în funcţie de
percepţia unei anumite personalităţi, şi de un joc politic, aşa cum se întâmplă
de multe ori, nu există motivaţie pentru o noţiune, găsim noi o motivaţie,
realitatea este că B.R.C.E. se implică politic şi s-a implicat şi se va implica
politic în guvernele următoare în funcţie de politica economică şi de rolul pe
care sistemul financiar bancar şi implicit B.R.C.E. îl joacă în momentul
respectiv. Deci, răspunsul foarte pe scurt la întrebarea dvs. este că B.R.C.E. a
fost, este şi va fi implicată exact în aceeaşi măsură ca si toate celelalte
bănci, în funcţie de modul cum înţelege să joace rolul în favoarea economiei, a
acţionarilor pe care-i reprezintă şi a clienţilor băncii cu care lucrează. A
fost pur şi simplu exprimarea voinţei unor acţionari, aşa cum se întâmplă în
cadrul tuturor adunărilor generale ale acţionarilor şi care iau decizii suverane.
Nu neapărat oricărei decizii trebuie să-i căutăm un substrat politic. Poate că
decizia ulterioară n-a fost bună, odată spune performanţa comparată în momentul
când acţionarii au luat o decizie privind componenţa Consiliului de
Administraţie şi momentul când se face o analiză acum sau mai târziu. Cel puţin
aparent faţă de o concepţie puţin diferită care a existat în primele guvernări,
atitudinea F.P.S.-ului a fost depolitizarea şi nicidecum a băncii. În fostul
Consiliu de Administraţie exista un număr de oameni politici proeminenţi care au
făcut parte din el şi care activează în continuare în viaţa politică. În noul
Consiliu de Administraţie numărul lor s-a redus. Deci există un profesor, Albu
care este membru al Parlamentului şi al partidului de guvernământ, dar care îşi
exercită în calitate atribuţiuni de profesor, de doctor în economie, şi
nicidecum ca membru de partid. Şi pot să mărturisesc că nici F.P.S.-ul , nici
reprezentanţii lui în Adunarea Generală nu au exercitat nici un moment vreo
influenţă de tip politic. Nici Guvernul nu a anticipat nici un fel de represiuni,
decât în contextul economic şi al discuţiilor, al deciziilor care s-au luat
pentru susţinerea economiei naţionale, a politicii valutare, a statului si
B.R.C.E. a avut o contribuţie împreună cu toate celelalte la nivelul la care ea
a fost capabilă să-si aducă această contribuţie. Deci politică zero, implicare
în fenomenul economic în cadrul politicii Băncii Naţionale si a Guvernului cât
de mult posibil.
Octavian Andronic: Ne daţi nişte veşti bune. Cum câştigă oamenii din bănci?
Câştigă bine ? îmi amintesc, la un moment dat - de aceea vă pun această
întrebare - cineva a făcut un reproş observând că dvs. câştigaţi mai mult decât
preşedintele ţării.
Răzvan Temeşan: O informaţie care îmi scapă şi mie, nu cred că este foarte
importantă. Ceea ce cred că trebuie spus este că sistemul financiar bancar îşi
poate îndeplini rolul de a fi în avangarda creşterii prosperităţii generale a
societăţii şi implicit a fiecăruia dintre cetăţenii acestei ţări, cu condiţia ca
să performeze din ce în ce mai bine şi din ce în ce mai onest. Există la mai
multe bănci din străinătate, nişte cutume care au fost exprimate de gânditori şi
de făuritori de sisteme financiar-bancare, care dincolo de dubiile prin care au
trecut, au dat rezultate foarte bune. Prin 1863 relativ la această problemă,
cineva spunea aşa: "Plăteşte-ţi salariaţii la un nivel în aşa fel încât ei să
poată trăi decent şi onorabil, fără să fie tentaţi de corupţie. Dacă ei, în
pofida faptului că îşi pot justifica veniturile, trăiesc ostentativ, dă-i afară".
Deci funcţionarii bancari trebuie plătiţi bine, să nu fie tentaţi de corupţie,
dar excesele trebuie pedepsite ca să nu inducă semnale false în societate pentru
că banca este şi inima şi creierul, şi dacă societatea începe să prindă
ranchiună pe propria inimă şi pe propriul creier, e grav.
Octavian Andronic: Revin la întrebare. Găsiţi normal ca un preşedinte de bancă
importantă să câştige mai mult decât preşedintele ţării sau prim-ministrul ?
Răzvan Temeşan: Mi-aş permite ca să mă uit în alte părţi. Pentru că la noi aici
e o situaţie ... şi dacă noi vrem să ajungem la prosperitate, trebuie să ajungem
şi la nişte relaţii care există şi care sunt verificate. Spre exemplu,
preşedintele unei bănci din SUA, o bancă medie unde accesul la o informaţie este
relativ mai uşor, salariul este aproximativ de câteva ori mai mare decât al
preşedintelui Clinton. Şi în Europa, de pildă, avocaţii câştigă mult mai bine
decât bancherii, într-o societate a relaţiilor şi a legilor legale, după aceea
câştigă foarte bine jurnaliştii, sportivii şi, desigur bancherii câştigă peste
medie.
Octavian Andronic: BANCOREX-ul este în ultima perioadă o prezenţă foarte
dinamică în zona economică. De curând a fost constituită o societate
constructoare de autostrăzi în care BANCOREX este investitor principal, de
asemenea BANCOREX a fost şi este investitor principal în acţiunea de privatizare
a Intercontinental-ului. Subiect care a făcut să curgă multă cerneală.
Principala acuzaţie fiind aceea că a fost stopat drumul unei importante
societăţi internaţionale, (mamut) de către un grup de investitori români. De
aici, discuţia se poate duce în multiple feluri, între priorităţile pe care le
putem acorda capitalului românesc, sau investitorilor străini. Care este, după
dvs. esenţa în această afacere a Intercontinentalului? Si de ce BANCOREX se află
acolo ?
Răzvan Temeşan: BANCOREX se află acolo pentru că privatizarea este o afacere în
care băncile trebuie să se implice, să sprijine această acţiune, în sensul bun
al cuvântului, în sensul transformării marilor societăţi existente în România si
care la ora actuală sunt de stat, în societăţi cu capital public, cu acţionariat
public şi cu o activitate cât mai transparentă, astfel încât contribuţia lor
atât la bunăstarea acţionarilor şi prin beneficiul pe care-l creează, cât şi
prin impozitele pe care le plătesc statului să fie optime. În ce priveşte
privatizarea, Intercontinentalul nu a constituit o acţiune în care opoziţia
Băncii de Comerţ Exterior să poată fi într-un fel pusă sub semnul întrebării.
Deci, noi ne-am constituit într-o asociaţie cu mai multe firme din România şi am
prezentat o ofertă conform procedurilor care există în România pentru asemenea
operaţiuni poate fi aici discutabil chiar în relaţiile cu investitorul străin.
Îmi închipui că investitorul străin a făcut o ofertă completă şi oferta lui nu a
fost luată în considerare. Aşa ceva nu este de acceptat. Nici ca idee, nici ca
manifestare practică, nici nu cred că poate fi pusă în practică o asemenea idee.
Şi atunci ce rămâne ? O politică coruptă sau de interese, din păcate. Eu zic
aici că dacă într-adevăr lanţul ... ar fi avut interes, ar fi făcut o ofertă cu
care să poată câştiga. Pentru că, evident, asociaţia pe care noi am constituit-o
a avut o serie întreagă de atu-uri dar nu nişte resurse la nivelul la care fără
îndoială le are lanţul hotelier dacă este să facem o simplă comparaţie deţine
active mai mari, mai mult decât zona baltică. Acestea sunt activele pe care îl
deţine lanţul hotelier internaţional. Si dacă ei ar fi dorit şi ar fi prezentat
o ofertă la nivel superior faţă de cea prezentată de asociaţia respectivă nici
nu încape îndoială că ar fi câştigat competiţia. Şi acelaşi lucru se pune ca
problemă pentru toate marile privatizări care pot fi făcute. Sigur că în funcţie
de interese politice, aş spune s-au făcut aprecierile care s-au făcut şi puţină
exagerare.
Octavian Andronic: Este închis, după părerea dvs., dosarul
Intercontinental?
Răzan Temeşan: Din punct de vedere al operaţiunii este deschis, ca şi
controversa politică, cazuistica nu va fi închisă niciodată.Ce pot eu să vă spun
este că oricine ar fi achiziţionat acest hotel ar fi trebuit să folosească
acelaşi gen de construcţie. Dacă n-a făcut-o, atât a considerat că merită. Poate
că noi am greşit, poate că am plătit prea mult.
Octavian Andronic: Unul dintre elementele care generează nemulţumiri şi
suspiciuni de abuz este relaţia cotidiană a omului cu ghişeul bancar. Aici se
petrec, ştiţi foarte bine şi dvs., multe minuni. S-au petrecut: întârzieri în
consemnarea unui transfer, în efectuarea de plăţi, întârzieri care, nu de puţine
ori merg la beneficiari. Cum credeţi că poate fi reglementată această sistuatie
pentru ca - pe de o parte - cetăţeanul să fie mulţumit si să capete încredere în
partenerul ei ? Iar pe de altă parte, banca să prospere pe baza fluxului de
clienţi. Cum se poate reglementa această relaţie, deocamdată ea este exclusiv în
detrimentul celui care vine în postură de solicitant?
Răzvan Temeşan: Este evident că trebuie spus lucrul acesta, fără accente
moralizatoare, ci pur şi simplu ca o constatare a situaţiei de fapt. La noi
numărul de funcţionari bancari, bine pregătiţi la numărul de clienţi serviţi
este dezastruos, foarte mic. La ghişeele băncilor sunt cozi pentru că nu există
suficienţi funcţionari măcar bine pregătiţi si nu există nici suficientă
aparatură electronică, pentru că la ora actuală nu se mai poate concepe banca
care exista, cu formulare care se completează cu pixul şi cu indigo ş.a.m.d. La
ora actuală este nevoie de computer care perfecţionează şi modul cum
informaţiile generate de relaţia bancă-client sunt lucrate şi sortate în
interiorul băncii. Sigur, există în afară de asta, relaţia interbancară. Şi aici
lucrurile pot avansa foarte rapid. Pentru că se pregăteşte un nmăr mare de
funcţionari de bancă peste noapte şi ghişee civilizate, cu bănci de aşteptare,
cu computere, este o treabă care depăşeşte termenul scurt. Aici, fiecare bancă
şi, în general băncile lucrează toate pe termen mediu şi lung pentru o cât mai
mare masă de funcţionari şi cu aparatură electronică a întregii zone de care se
ocupă. Pe de altă parte, în zona relaţiilor interbancare în care există încă
întârzieri în domeniul compensării reciproce a pieţelor, în domeniul
transferului şi circulaţiei hârtiei de valoare, sigur că este mult de făcut. Şi
aici lucrurile pot avansa mult mai rapid. Sunt bucuros să spun că începând din
luna august, anul acesta, Banca Naţională a introdus ca garanţii la creditele
acordate societăţilor bancare scontarea hârtiilor de valoare, care poate avea în
primul rând un rol de fluidizare a circulaţiei monetare. Deci nu cecuri, nu
transferuri bancare, nu credite de plată, ci hârtii care circulă mult mai rapid,
mult mai uşor verificabile, care angajează direct banca primitoare sau cea care
le ia banul şi care încep din luna august.
Octavian Andronic: Deci este o primă veste bună.
Răzvan Temeşan: Următorul pas sigur că este trecerea de la operaţiunile cu
circulaţia pe suport de hârtie la transferul electronic şi integrarea sistemului
de plăţi ale băncilor, astfel încât plăţile indiferent din ce colţ de ţară către
orice alt colţ din ţară să ajungă în maxim o zi sau două, nu cu săptămânile.
Octavian Andronic: Domnule preşedinte, timpul afectat discuţiei noastre s-a
terminat. A fost o discuţie interesantă, sper că şi telespectatorii sunt de
aceeaşi părere. Vă mulţumesc şi vă aşteptăm la o nouă întâlnire.
Răzvan Temeşan: Cu mare plăcere.
|