„Nu sistemul bancar e corupt, ci unele persoane!”


„Nu sistemul bancar e corupt, ci unele persoane!”
INVITAT: Răzvan Temeşan, presedinte BANCOREX
DATA: 26 septembrie 1995


Octavian Andronic: Invitatul di această seară este dl Răvzan Temeşan, preşedintele Băncii Române de Comerţ Exterior, sau după noul său nume - BANCOREX. De ce şi-a schimbat banca numele, domnule Temeşan ?

Răzvan Temeşan: Pentru că este un nume mai scurt, comercial, care valorifică mai bine vocaţia instituţională si profesională a băncii noastre.

Octavian Andronic: Domnule Temeşan, noi mai mult decât dvs., dvs. mai puţin decât noi, am trăit o anume situaţie. Faptul că până în Revoluţie, pentru cetăţeanul de rând, sistemul bancar nu exista. Sau exista ca o instituţie care desfăşura activităţi tipice economiei socialiste, de stat, cu relaţii între instituţii. După Revoluţie, odată cu privatizarea, însăşi băncile au devenit o prezenţă activă - ca să spun aşa - în viaţa oamenilor. O prezenţă atât de activă, încât, la un moment, dat pe fondul dificultăţilor prin care am trecut cu toţi, s-a ajuns Ia un paradox. Şi anume, pe măsură ce omul trăia mai rău, băncile păreau să o ducă mai bine. Nu ştiu în ce măsură sunteţi de acord cu această aserţiune, însă ea a fost marcată de sediile extravagante, nemaiîntâlnite în existenta noastră si de alte fenomene, între care a fost probabil şi celebrul fixing. De acest fixing s-au legat cele mai multe bănuieli şi aserţiuni cu privire la existenţa unei stări de corupţie în interiorul sistemului bancar. Este sistemul bancar corupt, domnule Temeşan şi, vă pun această întrebare prin faptul că, cel puţin ziarele şi televiziunea au făcut multă vâlvă pe marginea unor cazuri. Cel mai recent a fost cel al Credit Bank-ului. Este sistemul bancar corupt ?

Răzvan Temeşan: Nu. Sistemul bancar nu este corupt în funcţia sa instituţională. Şi nici nu poate fi corupt. Şi nu este nicăieri corupt. O corupţie, bineînţeles, în funcţie de definiţii si în funcţie de cultură, în funcţie de perioadă înseamnă în diverse locuri şi în diverse epoci - lucruri diferite. În sensul în care termenul este folosit astăzi la noi de majoritatea formatorilor de opinie, de jurnaliştii şi comentatorii de televiziune, sistemul bancar românesc nu este corupt. Trebuie să vă spun că sistemul de fixing pe care l-aţi menţionat anterior a fost impus de situaţia în care se găsea economia românească în toamna anului 1991 şi acest sistem - fixing - ar reprezenta, de fapt o încercare parţial reuşită (în substanţa ei nereuşită) de a ordona plăţile externe în funcţie de nişte criterii de prioritate atât cât puteau fi ele impuse, în societate şi în economia românească, aşa cum se manifesta ea în toamna anului 1991, într-o criză de lichiditate presantă, există o cifră publicată de experţii Băncii Naţionale şi care arată că la vremea respectivă rezervele în devize convertibile ale ţării arăta o cifră ridicolă. Deci acest fixing a fost impus de momentul ... un fel de rău necesar, iar criteriile care au stat la baza lui nu au fost nişte criterii realiste din punct de vedere economic. Şi au fost nişte criterii care, conjunctural puteau fi justificate în atmosfera care exista atunci în România. Deci nu au existat nişte priorităţi generate de fenomenele economice, respectiv prioritatea de plată a importurilor care condiţionau realizarea fenomenului economic, realizarea produsului economic în media economiei româneşti, şi a fost impus de elemente de temporalitate şi de elemente de întârziere generate de criza de lichiditate. Această întârziere a creat impresia că numai unii au acces la valută şi anume cei care în ordinea pe care fiecare bancă şi-o alcătuia, aveau o anumită prioritate. În general, toată lumea a mers pe importul de prioritate a materiilor prime şi materialelor necesare continuării proceselor economice şi, în special cel legat de export, care la rândul său întregea rezervele valutare ale ţării, care în etapa imediat următoare puteau satisface cererea de valută la un nivel superior. Sigur că acest sistem a rezistat doar circa opt luni de zile, după care s-a trecut la un sistem mai realist, din luna iunie 1992, şi pe care sistemul bancar în integralitatea lui şi în funcţionalitatea lui l-a dorit, l-a susţinut şi l-a pus în operă şi care, credem noi, că faţă de etapele anterioare a fost mult mai corect şi mult mai puţin atacabil.
Octanian Andronic: S-a vorbit foarte mult, cu acest prilej, pe timpul fixingului, de acel celebru comision de 10%. Vă mărturisesc că eu am încercat să dau de el.Toată lumea îl acuza, dar nimeni nu dispunea, nu putea să facă dovada acestui lucru. Evident că, în condiţiile acestea el rămâne - sper eu - o legendă. Cu toate acestea, nu puteţi să negaţi că anumite persoane cu o politică ceva mai labilă, au profitat de perioada aceasta de opt luni de agitaţie. Şi nu numai ei, au profitat şi unele firme.

Răzvan Temeşan: Este posibil. însă tot aşa cum lupta împotriva corupţiei presupune adâncirea analizei până la nivelul depistării tehnice a modalitătilor, tot asa limitarea acuzaţiilor la chestiuni care pot fi instrumentate.

Octavian Andronic: Domnule Temeşan, spuneaţi deci că un sistem bancar nu e corupt, ci pot fi unele persoane. Care este, după părerea dvs., fără a face un party-pris rolul sistemului bancar în viaţa societăţii? Cam pe unde-l vedeţi într-un clasament ?

Răzvan Temeşan: După părerea mea, rolul sistemului bancar şi, puţin mai larg, al sistemului financiar, pentru că noi tindem către naşterea şi maturizarea -sperăm rapidă - a unui sistem financiar, care să completeze sistemul bancar, din punct de vedere al rolurilor în circulaţia valorilor... dacă mi-aţi permite o comparaţie, exact rolul combinat al sistemului circulator sanguin cu sistemul circulator neuronic. Deci al informaţiei şi deciziei în ceea ce priveşte evoluţia organismelor, atât latentă ... sistemul circulator care se ... fără intervenţia conştientă, cât si sistemul nervos care mişcă conştient lucrurile în intrarea economiei. Deci el este - conform împrejurărilor - moştenitorul sistemului de planificare care a existat în economia românească si are misiunea extrem de dificilă între a discerne între varietatea de proiecte care există şi priorităţile pe care resursele existente le pot suporta.

Octavian Andronic: Ne-am putea lipsi de sistemul bancar ?

Răzvan Temeşan: Este absurd! Nu va putea dispărea atât timp cât economia mondială va fi în formă bănească şi circulaţia valorilor va fi exprimată în formă bănească şi monetară, băncile nu vor putea dispare. Se vor specializa ,adică ceea ce astăzi înţelegem prin bancă, peste 50 de ani vom înţelege alt lucru, deci vor exista funcţii specializate, deci funcţii care - cum să spun - să permită un flux coerent şi corect al resurselor, atât al celor de capital cât şi al celor de credit din domeniile unde sunt în surplus, către domeniile care prezintă perspective de dezvoltare comerciale, insist si investiţionale. Deci resursele nu trebuie dirijate numai către investiţii, ci şi către un comerţ care să îmbrace forme tot mai moderne, forme de distribuţie tot mai corecte, mai aproape de necesităţile consumatorului şi mai aproape de locul consumat, adică locul unde el doreşte să primească mărfurile respective. Şi, sigur, sistemul financiar bancar, atât prin mica investiţie de comerţ, cât şi prin dirijarea resurselor către domeniile care au perspective comerciale contribuie la adâncirea acestui fenomen şi odată cu ele la schimbarea societăţii. Deci aş spune că prosperitatea si soliditatea băncilor este primul pas către un trai mai bun pentru toată lumea.

Octavian Andronic: În sistemul bancar naţional pe unde este locul Bancorex-ului ?

Răzvan Temeşan: Este o întrebare care vizează - să spun aşa - aspecte publicitare şi pe care eu nu vreau să le savurez aici. BANCOREX a fost o bancă specializată în sistemul anterior, deconta şi avea controlul decontărilor cu străinătatea în devize convertibile si în cadrul angajamentelor speciale care existau între ţările fost socialiste şi angajamente cu celelalte ţări, cu China, cu Albania ş.a.m.d. şi care, după 1990 a primit o licenţă de bancă comercială, universală, legală teoretic cu toate celelalte bănci, care a început să-si dezvolte o reţea de sucursale şi care, la ora actuală deţine o pondere însemnată în relaţiile comerciale externe ale României si din ce în ce mai mare, în funcţie de viteza cu care reuşim să dezvoltăm reţeaua de sucursale în tară si vânzarea operaţiunilor în primul rând legate de comerţul exterior, deci în industria orizontală şi industria care participă la comerţul exterior, atât cea de bunuri de consum şi de bunuri manufacturate simple, cât şi cea de capital. Cu toate că multă lume n-are valută, în România există o industrie care produce bunuri de capital care - pe anumită structură de pieţe şi susţinută financiar şi valutar corespunzător - poate avea performanţe rezonabile.

Octavian Andronic: Într-un clasament ad hoc, cam pe unde se situează BANCOREX-ul ?

Răzvan Temeşan: Clasamente există foarte multe. Eu am aici unul din clasamentele recente şi care ilustrează - să zic aşa - şi cât de importantă este imaginea pe care piaţa financiară internaţională generală, şi clienţii, în general şi-o creează despre bancă, în care BANCOREX este pe locul întâi între băncile româneşti, dar abia pe locul 248 în lume. Datorită unui grad de capitalizare sau unei prosperităţi mai mici, media băncilor cu care intră în competiţie pe plan local, european, est-european şi mondial.

Octavian Andronic: În Europa de Est ?

Răzvan Temeşan: În Europa de Est, după ultimele date pe care le avem, BANCOREX este pe locul 17.

Octavian Andronic: Un loc onorabil.

Răzvan Temeşan: Un loc onorabil, dar s-ar putea să fie şi mai bun în contextul în care noi reuşim o capitalizare accelerată şi în care beneficiem de înţelegerea importanţei pe care capitalizarea accelerată a băncilor o are în contextul est-european, în capacităţile acestor bănci de a aduce mai rapid prosperitatea generală în economie.

Octavian Andronic: Apropo de capitalizare, circula zvonul, ba chiar unele gazete l-au şi preluat, că banca se va privatiza, cumpărată de către salariaţi.

Răzvan Temeşan: Este totalmente neadevărat. Ceea ce noi facem este să majorăm capitalul băncii pentru a rezista cât mai bine competiţei internaţionale, vedeţi pe ce loc suntem în lume, dacă noi am folosi toate resursele de capitalizare care ne stau la dispoziţie la ora actuală, n-am putea coborî sub locul 80 în lume, într-o perioadă foarte scurtă, cu efecte extrem de importante asupra capacităţii de atragere de resurse pentru economia românească. În acelaşi timp trebuie spus că BANCOREX poate fi privatizată, în opinia conducerii actuale a băncii, numai în baza unei legi speciale, adică Parlamentul trebuie să ştie ce reprezintă această bancă pentru ţară şi trebuie să ştie bine ce pas face privatizând această bancă şi orice bancă dintre băncile cu capital de stat. Părerea mea personală este că pentru fiecare caz în parte trebuie o lege, pentru că nici o bancă nu seamănă cu cealaltă. Şi trecerea F.P.S.-ului sub pragul de 51 % are în cazul fiecăreia dintre bănci o importanţă particulară - şi, pentru că, privatizarea unei bănci nu poate fi însoţită de cortegiul de proteste şi contra proteste, pentru că altfel imaginea ei se depreciază până la inexistenţa băncii, pentru că un capital de vreo 500 şi chiar un milion de dolari în economia românească, dar si în economia mondială nu înseamnă mare lucru, reputaţia unei bănci contează mai mult decât un asemenea capital, deci privatizarea trebuie făcută cu mare grijă pentru a nu se atinge în nici un fel reputaţia băncii. Şi cred că singura cale prin care se poate face o asemenea privatizare în contextul politic actual este generată de lupta în ceea ce priveşte privatizarea, de grupuri de interese şi e normal să fie aşa, privatizarea reprezintă exprimarea intereselor de către o persoană şi de grupuri de persoane. Şi este absolut normal ca aceste interese să coincidă. Dar arbitrul lor suprem şi care trebuie să-şi spună cuvântul în cazul privatizării băncilor importante este Parlamentul, pentru ca privatizarea să fie dincolo de orice umbră de suspiciune, care ar împieta asupra demnităţii şi capacităţii băncii de a lucra şi de a exista în continuare.

Octavian Andronic: Se lucrează la o astfel de lege ?

Răzvan Temeşan: După informaţia pe care o deţin se lucrează la o lege de privatizare a băncilor, deci mulţumesc că am ocazia să-mi exprim părerea că nu trebuie făcut aşa ceva, trebuie făcută o lege pentru fiecare bancă în parte, pentru că fiecare bancă are particularităţi care fac imposibilă încadrarea în trei, patru articole cât poate avea o lege referitoare la privatizarea băncilor. Deci, nici vorbă de metoda MEBO. Există o decizie care a fost luată în 1992, si în baza căreia a fost distribuit contra plată, în conformitate cu legea existentă atunci, o cotă de 0,8% din capitalul de atunci al băncii, salariaţilor care au vărsat pe parcursul perioadei prevăzute de lege sumele aferente acţiunii respective. Ceea ce facem noi este să majorăm capitalul prin emisiuni către investitorii din România şi dacă F.P.S.-ul va fi de acord într-o cotă mai mică pentru fiecare în parte, de 5%, chiar şi pentru investitorii străini, deci fără interese care să domine administrarea băncii până când cota F.P.S.-ului prin aceste majorări succesive în favoarea altora, va ajunge la 51%. În momentul acela noi ne oprim. Nu e bine să stăm foarte mult, pentru că dacă oprim capitalizarea băncii şi ajungem să ieşim din acest almanah care are primele 3 000 de bănci din lume, este ca şi când am fi omorât-o. Deci, dacă nu figurezi, nu exişti. Dar trebuie ca Parlamentul să dezbată şi să îşi asume răspunderea în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte privatizarea fiecărei bănci şi efectele pe care le va avea asupra economiei naţionale. Sigur, chestiunea este oarecum psihologică şi îmi cer scuze că insist, dar cred că este bine ca lucrurile să fie puse corect la punct şi, din punct de vedere al unei bănci, noţiunea de privată şi de stat este puţin diferită. Şi v-aş da un exemplu foarte elocvent, deşi, sigur, în realitate nu îl putem întâlni, dar pentru scopul înţelegerii el trebuie să fie foarte elocvent. O bancă care are sută la sută capital privat primeşte ca resurse, ca depozite, ca clienţi parteneri ai statului, Ministerul de Finanţe. O bancă care este sută la sută de stat primeşte ca şi clienţi persoane fizice care vin şi depun banii la ghişee. Deci banca privată manevrează şi dispune de resursele statului, iar banca de stat manevrează şi dispune de resursele băncii private. Atunci, noţiunea de stat şi privat, în sfera circulaţiei financiar-bancare este puţin deosebită de cea în sfera societăţilor comerciale şi productive. Şi, de aceea cred că este nevoie ca corelaţia dintre privat şi de stat şi funcţiile decizionale, aşa cum sunt ele definite, diferenţiat de tipul de proprietate, să fie foarte bine analizate si decise de Parlament.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, sunteţi un om tânăr, chiar dacă aceşti ultimi cinci ani v-au mai încărunţit mustaţa. Aveţi 44. La 43 de ani aţi devenit preşedintele B.R.C.E.-ului şi sunteţi de bancher. Îmi aduc aminte că la momentul respectiv, când aţi venit la cârma băncii, au existat o serie de controverse şi dispute de cu iz politic. Se specula, de pildă, că fostul preşedinte, fostul dvs coleg domnul Dan Pascari, era prea legat de cercurile F.S.N.-ului, şi că, dvs. eraţi într-un fel exponentul partidului de guvernământ majoritar. Cât sunteţi de implicat politic ca bancher ? Cât puteţi fi ?

Răzvan Temeşan: Implicarea politică din partea unui bancher într-o bancă cu rolul pe care banca românească îl are în economia românească este implicarea în fenomenele economice. Şi eu cred că speculaţiile care s-au făcut la vremea respectivă au fost, pe de o parte, de natură justificativă, deci în funcţie de percepţia unei anumite personalităţi, şi de un joc politic, aşa cum se întâmplă de multe ori, nu există motivaţie pentru o noţiune, găsim noi o motivaţie, realitatea este că B.R.C.E. se implică politic şi s-a implicat şi se va implica politic în guvernele următoare în funcţie de politica economică şi de rolul pe care sistemul financiar bancar şi implicit B.R.C.E. îl joacă în momentul respectiv. Deci, răspunsul foarte pe scurt la întrebarea dvs. este că B.R.C.E. a fost, este şi va fi implicată exact în aceeaşi măsură ca si toate celelalte bănci, în funcţie de modul cum înţelege să joace rolul în favoarea economiei, a acţionarilor pe care-i reprezintă şi a clienţilor băncii cu care lucrează. A fost pur şi simplu exprimarea voinţei unor acţionari, aşa cum se întâmplă în cadrul tuturor adunărilor generale ale acţionarilor şi care iau decizii suverane. Nu neapărat oricărei decizii trebuie să-i căutăm un substrat politic. Poate că decizia ulterioară n-a fost bună, odată spune performanţa comparată în momentul când acţionarii au luat o decizie privind componenţa Consiliului de Administraţie şi momentul când se face o analiză acum sau mai târziu. Cel puţin aparent faţă de o concepţie puţin diferită care a existat în primele guvernări, atitudinea F.P.S.-ului a fost depolitizarea şi nicidecum a băncii. În fostul Consiliu de Administraţie exista un număr de oameni politici proeminenţi care au făcut parte din el şi care activează în continuare în viaţa politică. În noul Consiliu de Administraţie numărul lor s-a redus. Deci există un profesor, Albu care este membru al Parlamentului şi al partidului de guvernământ, dar care îşi exercită în calitate atribuţiuni de profesor, de doctor în economie, şi nicidecum ca membru de partid. Şi pot să mărturisesc că nici F.P.S.-ul , nici reprezentanţii lui în Adunarea Generală nu au exercitat nici un moment vreo influenţă de tip politic. Nici Guvernul nu a anticipat nici un fel de represiuni, decât în contextul economic şi al discuţiilor, al deciziilor care s-au luat pentru susţinerea economiei naţionale, a politicii valutare, a statului si B.R.C.E. a avut o contribuţie împreună cu toate celelalte la nivelul la care ea a fost capabilă să-si aducă această contribuţie. Deci politică zero, implicare în fenomenul economic în cadrul politicii Băncii Naţionale si a Guvernului cât de mult posibil.

Octavian Andronic: Ne daţi nişte veşti bune. Cum câştigă oamenii din bănci? Câştigă bine ? îmi amintesc, la un moment dat - de aceea vă pun această întrebare - cineva a făcut un reproş observând că dvs. câştigaţi mai mult decât preşedintele ţării.

Răzvan Temeşan: O informaţie care îmi scapă şi mie, nu cred că este foarte importantă. Ceea ce cred că trebuie spus este că sistemul financiar bancar îşi poate îndeplini rolul de a fi în avangarda creşterii prosperităţii generale a societăţii şi implicit a fiecăruia dintre cetăţenii acestei ţări, cu condiţia ca să performeze din ce în ce mai bine şi din ce în ce mai onest. Există la mai multe bănci din străinătate, nişte cutume care au fost exprimate de gânditori şi de făuritori de sisteme financiar-bancare, care dincolo de dubiile prin care au trecut, au dat rezultate foarte bune. Prin 1863 relativ la această problemă, cineva spunea aşa: "Plăteşte-ţi salariaţii la un nivel în aşa fel încât ei să poată trăi decent şi onorabil, fără să fie tentaţi de corupţie. Dacă ei, în pofida faptului că îşi pot justifica veniturile, trăiesc ostentativ, dă-i afară". Deci funcţionarii bancari trebuie plătiţi bine, să nu fie tentaţi de corupţie, dar excesele trebuie pedepsite ca să nu inducă semnale false în societate pentru că banca este şi inima şi creierul, şi dacă societatea începe să prindă ranchiună pe propria inimă şi pe propriul creier, e grav.

Octavian Andronic: Revin la întrebare. Găsiţi normal ca un preşedinte de bancă importantă să câştige mai mult decât preşedintele ţării sau prim-ministrul ?

Răzvan Temeşan: Mi-aş permite ca să mă uit în alte părţi. Pentru că la noi aici e o situaţie ... şi dacă noi vrem să ajungem la prosperitate, trebuie să ajungem şi la nişte relaţii care există şi care sunt verificate. Spre exemplu, preşedintele unei bănci din SUA, o bancă medie unde accesul la o informaţie este relativ mai uşor, salariul este aproximativ de câteva ori mai mare decât al preşedintelui Clinton. Şi în Europa, de pildă, avocaţii câştigă mult mai bine decât bancherii, într-o societate a relaţiilor şi a legilor legale, după aceea câştigă foarte bine jurnaliştii, sportivii şi, desigur bancherii câştigă peste medie.

Octavian Andronic: BANCOREX-ul este în ultima perioadă o prezenţă foarte dinamică în zona economică. De curând a fost constituită o societate constructoare de autostrăzi în care BANCOREX este investitor principal, de asemenea BANCOREX a fost şi este investitor principal în acţiunea de privatizare a Intercontinental-ului. Subiect care a făcut să curgă multă cerneală. Principala acuzaţie fiind aceea că a fost stopat drumul unei importante societăţi internaţionale, (mamut) de către un grup de investitori români. De aici, discuţia se poate duce în multiple feluri, între priorităţile pe care le putem acorda capitalului românesc, sau investitorilor străini. Care este, după dvs. esenţa în această afacere a Intercontinentalului? Si de ce BANCOREX se află acolo ?

Răzvan Temeşan: BANCOREX se află acolo pentru că privatizarea este o afacere în care băncile trebuie să se implice, să sprijine această acţiune, în sensul bun al cuvântului, în sensul transformării marilor societăţi existente în România si care la ora actuală sunt de stat, în societăţi cu capital public, cu acţionariat public şi cu o activitate cât mai transparentă, astfel încât contribuţia lor atât la bunăstarea acţionarilor şi prin beneficiul pe care-l creează, cât şi prin impozitele pe care le plătesc statului să fie optime. În ce priveşte privatizarea, Intercontinentalul nu a constituit o acţiune în care opoziţia Băncii de Comerţ Exterior să poată fi într-un fel pusă sub semnul întrebării. Deci, noi ne-am constituit într-o asociaţie cu mai multe firme din România şi am prezentat o ofertă conform procedurilor care există în România pentru asemenea operaţiuni poate fi aici discutabil chiar în relaţiile cu investitorul străin. Îmi închipui că investitorul străin a făcut o ofertă completă şi oferta lui nu a fost luată în considerare. Aşa ceva nu este de acceptat. Nici ca idee, nici ca manifestare practică, nici nu cred că poate fi pusă în practică o asemenea idee. Şi atunci ce rămâne ? O politică coruptă sau de interese, din păcate. Eu zic aici că dacă într-adevăr lanţul ... ar fi avut interes, ar fi făcut o ofertă cu care să poată câştiga. Pentru că, evident, asociaţia pe care noi am constituit-o a avut o serie întreagă de atu-uri dar nu nişte resurse la nivelul la care fără îndoială le are lanţul hotelier dacă este să facem o simplă comparaţie deţine active mai mari, mai mult decât zona baltică. Acestea sunt activele pe care îl deţine lanţul hotelier internaţional. Si dacă ei ar fi dorit şi ar fi prezentat o ofertă la nivel superior faţă de cea prezentată de asociaţia respectivă nici nu încape îndoială că ar fi câştigat competiţia. Şi acelaşi lucru se pune ca problemă pentru toate marile privatizări care pot fi făcute. Sigur că în funcţie de interese politice, aş spune s-au făcut aprecierile care s-au făcut şi puţină exagerare.

Octavian Andronic: Este închis, după părerea dvs., dosarul
Intercontinental?

Răzan Temeşan: Din punct de vedere al operaţiunii este deschis, ca şi controversa politică, cazuistica nu va fi închisă niciodată.Ce pot eu să vă spun este că oricine ar fi achiziţionat acest hotel ar fi trebuit să folosească acelaşi gen de construcţie. Dacă n-a făcut-o, atât a considerat că merită. Poate că noi am greşit, poate că am plătit prea mult.

Octavian Andronic: Unul dintre elementele care generează nemulţumiri şi suspiciuni de abuz este relaţia cotidiană a omului cu ghişeul bancar. Aici se petrec, ştiţi foarte bine şi dvs., multe minuni. S-au petrecut: întârzieri în consemnarea unui transfer, în efectuarea de plăţi, întârzieri care, nu de puţine ori merg la beneficiari. Cum credeţi că poate fi reglementată această sistuatie pentru ca - pe de o parte - cetăţeanul să fie mulţumit si să capete încredere în partenerul ei ? Iar pe de altă parte, banca să prospere pe baza fluxului de clienţi. Cum se poate reglementa această relaţie, deocamdată ea este exclusiv în detrimentul celui care vine în postură de solicitant?

Răzvan Temeşan: Este evident că trebuie spus lucrul acesta, fără accente moralizatoare, ci pur şi simplu ca o constatare a situaţiei de fapt. La noi numărul de funcţionari bancari, bine pregătiţi la numărul de clienţi serviţi este dezastruos, foarte mic. La ghişeele băncilor sunt cozi pentru că nu există suficienţi funcţionari măcar bine pregătiţi si nu există nici suficientă aparatură electronică, pentru că la ora actuală nu se mai poate concepe banca care exista, cu formulare care se completează cu pixul şi cu indigo ş.a.m.d. La ora actuală este nevoie de computer care perfecţionează şi modul cum informaţiile generate de relaţia bancă-client sunt lucrate şi sortate în interiorul băncii. Sigur, există în afară de asta, relaţia interbancară. Şi aici lucrurile pot avansa foarte rapid. Pentru că se pregăteşte un nmăr mare de funcţionari de bancă peste noapte şi ghişee civilizate, cu bănci de aşteptare, cu computere, este o treabă care depăşeşte termenul scurt. Aici, fiecare bancă şi, în general băncile lucrează toate pe termen mediu şi lung pentru o cât mai mare masă de funcţionari şi cu aparatură electronică a întregii zone de care se ocupă. Pe de altă parte, în zona relaţiilor interbancare în care există încă întârzieri în domeniul compensării reciproce a pieţelor, în domeniul transferului şi circulaţiei hârtiei de valoare, sigur că este mult de făcut. Şi aici lucrurile pot avansa mult mai rapid. Sunt bucuros să spun că începând din luna august, anul acesta, Banca Naţională a introdus ca garanţii la creditele acordate societăţilor bancare scontarea hârtiilor de valoare, care poate avea în primul rând un rol de fluidizare a circulaţiei monetare. Deci nu cecuri, nu transferuri bancare, nu credite de plată, ci hârtii care circulă mult mai rapid, mult mai uşor verificabile, care angajează direct banca primitoare sau cea care le ia banul şi care încep din luna august.

Octavian Andronic: Deci este o primă veste bună.

Răzvan Temeşan: Următorul pas sigur că este trecerea de la operaţiunile cu circulaţia pe suport de hârtie la transferul electronic şi integrarea sistemului de plăţi ale băncilor, astfel încât plăţile indiferent din ce colţ de ţară către orice alt colţ din ţară să ajungă în maxim o zi sau două, nu cu săptămânile.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, timpul afectat discuţiei noastre s-a terminat. A fost o discuţie interesantă, sper că şi telespectatorii sunt de aceeaşi părere. Vă mulţumesc şi vă aşteptăm la o nouă întâlnire.

Răzvan Temeşan: Cu mare plăcere.



2007 ©  Ziarul personal
https://zp.ro/