„Există şi o imprescriptibilitate norală a abuzurilor”
Invitat: GAVRIL IOSIF CHIUZBAIAN, ministrul Justiţiei
Data: 19 septembrie 1995
Octavian Andronic : Bună seara, stimaţi telespectatori, atât tema cât şi
invitatul emisiunii noastre din această seară au generat un interes deosebit,
dovadă că două publicaţii importante "Libertatea" şi "Evenimentul Zilei" au
consemnat-o cu precizările de rigoare. Precizările se referă la faptul că am
propus domnului ministru Gavril losif Chiuzbaian, despre care aş vrea să
menţionez faptul că a venit aici înainte de terminarea şedinţei de Guvern din
această seară, lucru care exprimă nu numai interesul domniei sale pentru această
emisiune, dar şi respectul pentru cuvântul dat. Drept pentru care îi mulţumesc
în numele dvs. Am convenit înainte ca, din aria, tematica extrem de largă a
abuzurilor şi corupţiei să ne concentrăm într-un fel asupra noţiunii de abuz.
Este un fenomen de care ne izbim aproape în fiecare zi şi aproape la orice pas.
Îndrăznesc să spun că este consecinţa unei anumite situaţii date, a faptului că
într-o societate ca a noastră care parcutge acest complex fenomen al tranziţiei,
structurile sunt încă departe de a fi consolidate şi de a lucra la adevărata lor
capacitate. Domnule ministru, cum aţi defini, din punct de vedere juridic,
noţiunea de abuz ?
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Întâi de toate să încercăm din punct de vedere
biologic pentru că în limba română noţiunea are mai multe înţelesuri. Si să nu
uităm că a fost prezentă această noţiune şi la strămoşii noştri, vorbesc de cei
romani, prin "abuz", care avea si acum 2 000 sau 3 000 de ani, ca si astăzi,
sensul de folosire excesivă a unui lucru. În înţelepciunea românului, abuzul
este definit foarte bine de adagiu, "ce-i prea mult nu-i sănătos, sau ce-i prea
mult strică." Şi cam asa este si în privinţa aceasta. Cunosc un gânditor francez,
l-aş numi pe Jean Jacques Rousseau, care utiliza această noţiune în mod
sarcastic, spunând că "abuzul de cărţi ucide ştiinţa". Dar acum să nu abuzăm de
divagaţie şi să facem precizarea ca abuzul este componenta a nenumărate sintagme
în diferite domenii de activitate. Astfel în medicină se vorbeşte de abuzul
alimentar, de abuzul de medicamente si chiar de abuzul sexual. Şi, de asemenea,
în domeniul etico-juridic. Se cunoşte sintagma „abuz de autoritate”, „abuz în
serviciu”, care de fapt ajunge şi la latura penală a fenomenului, „abuz de
funcţie”, „abuz de purtare abuzivă”, „abuz de încredere”, iarăşi o altă
infracţiune incriminată în codul penal şi varianta de modificare. Pentru că
această atitudine, în ultimă instanţă - abuzul - înseamnă o atitudine de cele
mai multe ori ilicită, provocatoare de prejudicii pentru victime. Trebuie
raportat şi la poziţia socială a celui care comite faptele abuzive pentru că în
raport de această judecată abuzurile pot avea caracter individual în relaţiile
interpersonale sau un caracter oficial, atunci când autorul este un funcţionar
public ce reprezintă autorităţile statului. Dar pentru că aţi vorbit şi despre
corupţie, de fapt este genericul emisiunii, să ştiţi că de foarte multe ori
corupţia sau chiar crima organizată şi crima organizată tranzacţională este
extrem de periculoasă, avem deja semnale că este prezentă şi la noi, au foarte
multe legături cu abuzurile şi cu comportarea abuzivă a unor aşa-numite "gulere
albe". Cunoaşteţi terminologia , este demult consacrată în sociologie, chiar în
criminologie şi poate că trebuie să ne îndreptăm atenţia foarte serios, prin
acţiuni preventiv, asupra acestui segment din care, desigur, fac parte şi
demnitarii, este şi motivul pentru care în prevenirea şi combaterea fenomenului
de corupţie am iniţiat un întreg pachet legislativ, între care este şi un
proiect de lege vizând răspunderea ministerială. Şi tot legat de acaesta, un
proiect de lege privind declararea averii de către demnitari.
Octavian Andronic : De altfel, într-un fel sau altul, membri ai precedentelor
guverne s-au prevalat de absenţa acestei legi.
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Nu ştiu, realitatea este că sunt puţine ţări care au o
reglementare foarte clară şi decisă. De regulă, se apelează la dreptul comun şi
pentru sancţionarea demnitarilor pentru săvârşirea unor fapte în exerciţiul
atribuţiilor lor. Spre exemplu, în Constituţia belgiană se prevede obligaţia
pentru Parlament să adopte legea răspunderii ministeriale. Ei nici până în
prezent nu au adoptat o astfel de lege. În alte ţări există, şi noi am şi
folosit anumite elemente pentru că atunci când avem un ghid legislativ, când am
gândit de ce nu reuşim să reglementăm un anumit domeniu de activitate este
firesc să ne şi inspirăm din modelele pozitive pe care ni le oferă alţii.
Octavian Andronic : Întorcându-ne la esenţa problemei care este, după părerea
dvs. cea mai des întâlnită formă de abuz, cea de care cetăţeanul - acest etern
păgubaş - se loveşte aproape la tot pasul ?
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Este abuzul de drept. Este, de fapt, şi cel mai
cunoscut şi îl întâlnim întâi de toate în relaţiile interpersonale şi acest abuz
de drept reprezintă fapta ilicită constând în exercitarea drepturilor subiective,
deci drepturile pe care fiecare persoană le are potrivit Constituţiei, potrivit
legii, într-un mod contrar scopului social sau economic, contrar normelor de
conduită morală. Pornind de la câteva coordonate de principiu şi, în primul rând
credinţă, în concordanţă cu scopul în care au fost ele conferite şi în limitele
stabilite prin lege. În plus, exercitarea unui drept aparţinând unei persoane
fizice sau chiar juridice nu trebuie să lezeze sau să prejudicieze drepturile
sau interesele legitime ale altei persoane. Pe undeva, libertatea ta trebuie să
o exerciţi în limitele în care nu intersectează graniţele libertăţii celuilalt.
Acest lucru se întâmplă destul de des si este datorită unor carenţe educaţionale,
de asemenea si structura psihologică a personajului este determinantă, dar de
multe ori şi vechile mentalităţi, sechelele acumulate într-o prea îndelungată
noapte totalitară şi care, din păcate, uneori ne mai apasă unde mai sunt
acumulate într-un trecut apropiat şi ele sunt, uneori, determinante, în această
privinţă.
Octavian Andronic : Cred că o reminescenţă a acestei perioade vine din ideea în
care este privită relaţia dintre cetăţean si instituţie. Timp de decenii,
cetăţeanul a fost la discreţia instituţiei si a funcţionarului public. El nu a
avut niciodată nici un drept, orice contract a fost privit doar prin prisma
obligaţiilor cetăţeanului, nu şi prin drepturile lui.
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Nici asta nu e bine, deoarece trebuie să fie un
echilibru între drepturi si obligaţii. Încă foarte mulţi cetăţeni nu înţeleg
acest lucru. Poate si de aici productivitatea destul de scăzută în diverse
domenii economice şi, evident că aici un rol important îl au factorii de decizie
şi, ,oerenţa sistemului legislativ şi aplicarea sa aşa cum se cuvine. Deci,
abandonarea crizei de autoritate care mai inhibă foarte multe organe de
autoritate. În orice caz, faţă de anul trecut, semestrul I 1994, în semestrul I
1995 să ştiţi că a crescut exigenţa şi autoritatea organelor atât de urmărire
penală, atât la fenomenul infracţional şi mai ales de corupţie. Pentru că s-a
ajuns ca în materia luării de mită, 88% să fie cazurile de condamnare la
închisoare, deci hotărâre definitivă. Persoane condamnate pentru luare de mită,
desigur nu este îmbucurător pentru că creşte acest... dar, oglindeşte faptul că
organele de justiţie au început să-şi intre în mână, ceea ce este un semn foarte
bun. A fost, cred, şi o consecinţă a faptului că la începutul anului când am
făcut un bilanţ al activităţii trecute am pus în discuţia colegilor mei, adică
preşedinţii Curţilor de Apel ale tribunalelor, precum şi prim-procurori de pe
lângă aceste instanţe, a Ministerului de Justiţie şi a Ministerului Public,
problema aceasta a crizei de autoritate manifestate şi a lipsei de fermitate. Şi,
evident s-a discutat cu foarte mult spirit de răspundere acest subiect şi cred
că s-a înţeles foarte bine si momentul si faptul că fată de anumite fapte
antisociale si fată de anumiţi infractori trebuie să se manifeste o anumită
politică penală, cei puţin în această perioadă în care avem semnale de creştere
a ratei infracţionalităţii în mod alarmant (...) Este motivul pentru care am
adoptat şi pe linia celor două instituţii, ale puterii judecătoreşti, deci merg
în instanţele de judecată, până la Ministerul de Justiţie care coordonează
activitatea aceasta, administrează deci Justiţia, pentru că aşa cum a rezultat
la Reuniunea Ministerului de Justiţie din Europa care s-a desfăşurat la
Bucureşti în luna iunie, ministrul de justiţie fără să fie o privire narcisistă
aceasta asupra funcţiei respective, are un rol cheie între puterile statului.
Chiar asta a fost sub privirea secretarului general, şi anume el este
reprezentantul puterii judecătoreşti pe lângă Executiv şi Legislativ, în acelaşi
timp reprezentantul Executivului pe lângă Executiv şi Legislativ, şi în acelaşi
timp reprezentantul Executivului pe lângă puterea judecătorească si, lându-ne în
serios aceste atribuţii am elaborat o strategie corespunzătoare în privinţa
coordonării activităţii antiinfracţionale. În acest sens avem chiar o direcţie
specială care răspunde şi de relaţiile dintre Ministerul Justiţiei cu Ministerul
Public care are acest obiectiv foarte important şi pentru că fenomenul, în
special corupţia este un fenomen care nu poate fi abordat cu eficienţă decât în
mod interdisciplinar, în componenţa acestei direcţii fac parte şi psihologi şi
sociologi pentru că numai printr-un tratament interdisciplinar şi prin efectul
concertant al tuturor factorilor se poate vindeca. De fapt, ceea ce facem noi
prin activitatea procuraturii este doar un tratament post-factum. Să încercăm să
găsim soluţii serioase şi eficiente de prevenire, pentru că este de preferat să
combaţi, decât să intri în puşcărie. Din nefericire, în legătură cu această
activitate de prevenire, imediat după Revoluţie a existat o inhibiţie pentru că
a fost utilizată de multe ori în mod demagogic în vechiul regim şi chiar dacă
uneori foarte mulţi judecători, procurori, şi-au luat această activitate foarte
în serios şi de foarte multe ori şi-a dovedit eficienţa chiar şi în perioada
respectivă. Ei bine, la ora actuală continuă o strategie foarte serioasă de a
reînnoi această idee,de a o adapta economiei de piaţă, lată, spre exemplu, ne
preocupă -pentru că o criză să zic de informaţie juridică, de educaţie juridică
există peste tot. Am constatat şi nu numai eu faptul că foarte multe instituţii
bugetare, regii, societăţi comerciale sunt descoperite de apelurile juridice.
Este motivul pentru care am iniţiat elaborarea unei legi ... proiect privind
serviciile de contecios şi alocaţiile publice. Se referă acolo la locul pe
care-l merită aceşti oameni pentru că prin asta putem preveni foarte multe
abuzuri.
Octavian Andronic : Una dintre întrebările pe care le-am primit la redacţie, din
partea unui cititor - este vorba de doamna Maria loniţă, jurist-consult. Dânsa
spune aşa: "Ce se întâmplă cu armata de jurişti-consulţi care stau pe baricadele
legalităţii de atâta vreme, fără ca ministerul să se ocupe de soarta lor,
minister care are grijă în primul rând de avocaţi, de judecători, de notari.
Deşi absolvenţi ai aceleiaşi facultăţi, îi neglijează. Ba, mai mult îi ameninţă
cu puşcăria dacă vor îndrăzni să pratice activităţi la care, teoretic cel puţin,
ar avea tot dreptul prin facultatea pe care au absolvit-o. Ce se întâmplă cu
această categorie?
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Nimeni nu a făcut o asemenea ameninţare, dimpotrivă am
făcut precizări şi am şi lansat un asemenea comunicat pentru că ne apar şi nouă
astfel de solicitări, nu numai individuale, însă ne preocupă foarte serios şi
acest segment, lată, dânsa poate nu cunoaşte, însă a existat o dorinţă din
partea acestui corp de jurişti, imediat după Revoluţie, să devină total autonomi,
să nu depindă de nimeni pentru că până la revoluţie exista o legătură strânsă cu
Ministerul de Justiţie, poate se şi exagera această legătură, poate din partea
autorităţii şi atunci total s-au desprins de Ministerul de Justiţie, deşi
reglementarea respectivă încă este în vigoare, pe baza căreia exista aceasta si
ar putea să existe si acum. Acum am reînnoit aceasta ... când am văzut că o
serie de asociaţii profesionale ale jurist-consultilor din diferite judeţe s-au
adresat ministrului Justiţiei, care este si preşedintele Uniunii Juriştilor la
care mulţi juristi-consulţi s-au şi afiliat pentru a le apăra interesele, pe
bună dreptate şi acum. Au înţeles că ei, oarecum trebuie să reintre în protecţia
Ministerului Justiţiei, dar în acest timp sub coordonarea profesională a acestui
minister. Pentru ca şi acolo să existe o selecţie corespunzătoare a resurselor
umane si să fie realizate în mod corespunzător şi în mod unitar, în toată ţara
perfecţionarea acestor oameni care sunt indispensabili şi care - aşa cum
precizez de multe ori - alături de judecători şi de procurori, avocaţii, notarii
şi consilierii juridici reprezintă veritabile segmente ale puterii judecătoreşti.
Evident că ne preocupă şi creşterea retribuţiei acestora, deci sunt intenţii pe
care să le putem concretiza.
Octavian Andronic : Apropo, aceasta este o altă întrebare a doamnei lonescu
Maria din cadrul Ministerului Justiţiei: "dacă legea salarizării respinsă în
Parlament poate genera corupţie în aparatul de justiţie şi dacă dvs. nu aţi avut
nici un cuvânt de spus, având în vedere salariile foarte mari ale lucrătorilor
din Justiţie ?"
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Nu s-a respins deocamdată nici un proiect de lege în
Parlament pentru că nu a ajuns acolo. A fost elaborat un proiect de lege privind
salarizarea persoanelor din puterea judecătorească şi a magistraţilor, şi a
personalului auxiliar şi o lege legată de ea, de fapt sunt conexe, am zice legea
de salarizare a Curţii de Justiţie, ambele au fost discutate, au fost
perfecţionate, urmărindu-se de fapt să se găsească cele mai bune soluţii, pentru
a motiva această sporire a salariilor pentru că - ca şi grefierii, sau
executorii judecătoreşti -nu mai au voie să aibă alte venituri şi trebuie să ne
gândim şi la un alt element pe care-l putem aduce în discuţie, asta am aflat cu
ocazia vizitei mele în Polonia de la omologul meu si de la alţi colegi cu care
am discutat - am fost la o reuniune şi acolo - în urma unui sondaj de opinie s-a
ajuns la concluzia că marea majoritate a populaţiei a fost de acord, de fapt s-a
şi aprobat o astfel de reglementare, ca magistraţii să fie scutiţi de impozite
pentru că, tocmai se dorea ca justiţia să fie independentă, să fie aşezată pe
poziţia care i se cuvine, în structurile statului de drept şi aceste elemente
le-am avut şi noi în vedere când am elaborat acest proiect care se află în fază
de realizare la conducerea celor două ministere, care s-a dovedit receptivă în
ciuda furcilor caudine ale bugetului de austeritate, a fost deja un punct
câştigat şi lucrul acesta probabil că deja l-au aflat colegii mei, mai ales cei
din Justiţie, în urma abilitării de către Parlament şi mulţumesc Parlamentului
în primul rând pentru aceasta, Guvernul, în cursul lunii august, a adoptat
Ordonanţa privind instituirea timbrului judiciar care ne va permite şi
stimularea activităţii celor care desfăşoară o activitate corespunzătoare şi, în
acelaşi timp, şi anumite dotări care altfel nu s-ar fi putut realiza în
condiţiile existente. Vedeţi, acestea ne conduc şi la independenta si la
calitatea actului de justiţie este o chestiune... pentru că, şă ştiţi, există în
toate zonele vieţii sociale multe tentaţii, dar aici există şi mai multe pentru
că prin soluţiile puterii judecătoreşti se rezolvă probleme extrem de importante.
Şi vrem să-i ferim pe colegi de aceste tentaţii pentru că, din păcate, poate că
aţi şi intenţionat să puneţi o astfel de întrebare, să ştiţi că atitudinea
abuzivă a existat şi în acest segment al puterii. Deci, de câte ori am avut
aceste semnale, am verificat în prealabil, de multe ori semnalele au venit din
mass-media şi nu le-am neglijat şi nu le neglijez niciodată, însă verificăm cu
instrumentele noastre, unele se confirmă altele se infirmă. Atunci când au fost
confirmate să ştiţi că nu am ezitat să iau măsurile necesare, au fost cazuri ale
magistraţilor care au fost implicaţi la Piteşti, la Constanţa şi în funcţii de
conducere. Şi pentru ei am avut posibilitatea atunci să-i înlătur din funcţie,
iar pentru calitatea de magistrat, adică pentru, mă rog, atitudinea lor am
sesizat Consiliul de Disciplină care este Consiliul suveran al magistraturii. Şi
acolo au fost adoptate ... dar ce se îmtâmplă ? Nici o activitate umană nu este
infailibilă. Nici cea de justiţie. Însă aici este şansa mare ca atunci când se
greşeşte la instanţa de fond si de asta s-a instituit si al treilea grad de
jurisdicţie si sunt convins că si prin aceste măsuri legislative, pachet
legislativ vizând reforma justiţiei, vom face în aşa fel încât justiţia să fie
ceea ce trebuie să fie,să poată preveni prin măsurile adoptate si să sancţioneze
cum se cuvine.
Octavian Andronic : Vorbeaţi de o anumită politică faţă de acest gen de cauze.
Chiar mă face să vin spre o altă întrebare. Ministerul Justiţiei a fost poate
cel mai solicitat din punct de vedere politic în aceşti cinci ani şi jumătate.
In sensul că domnul Babiuc a fost membru al FSN-ului, domnul Quintus a fost
membru al Partidului Naţional Liberal, predecesorul dvs, a fost membru al
partidului de guvernământ, dvs. aţi preluat acest portofoliu din partea
Partidului Unităţii Naţionale.
Gavril Iosif Ghiuzbaian : La momentul respectiv am fost neimplicat politic şi vă
şi spun care a fost motivul, că au fost multe discuţii în legătură cu aceasta.
Am fost si atacat. Am soluţionat într-un fel pentru că mi-a fost foarte util
dialogul pe care l-am avut cu domnul Tatulici la TELE 7abc, explicam şi atunci
că nici nu aveam cum să fiu membru al unui partid pentru că eram inspector
general în Ministerul Justiţiei. Din data de 12 septembrie, deci din momentul
când am avut carnetul de membru al PUNR-ului, ... sunt membru al Partidului
Unităţii Naţionale Române şi poate a fost o perioadă de fair-play a mea faţă de
nişte oameni care au avut încredere în mine şi sper să nu-i dezamăgesc pe cei
care au investit această încredere în mine. Aici aş vrea să fac o precizare,
pentru că aţi adus în discuţie pe cei care au fost înaintea mea. Şi vă asigur că
toţi, indiferent de culoarea lor politică, au încercat ca în conducerea
Ministerului de Justiţie să facem politica justiţiei, a dreptăţii şi a
adevărului. Deci nu colorăm politic nici Ministerul Justiţiei şi mai ales
instanţele de judecată sau parchetele.
Octavian Andronic : Care credeţi că este elementul care dă specificitatea
opţiunilor dvs. politice în actul de reformă al justiţiei ?
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Întâi de toate atât demersurile pe plan logistic, cât
şi pachetul legislativ pe care l-am iniţiat în completarea celui existent
înainte, modul în care zic că am intervenit? pentru adoptarea unor reglementări
chiar dacă , spre exemplu acest domeniu a fost o iniţiativă parlamentară spre
exemplu cazul legii notarilor publici de mare actualitate şi care efectiv a
realizat o evoluţie mult mai reformă în acest domeniu si va fi o evoluţie foarte
benefică pentru societate, deci a fost iniţiativă parlamentară a domnului
deputat Tănase si a unor colegi deputaţi din Braşov si iarăşi de toate culorile
politice, cam stătea prin sertarele Parlamentului această iniţiativă şi la un
moment dat, sensibilizat şi de dl Tănase şi de alţi colegi, fiind reprezentanţi
ai Uniunii Mondiale a Notariatelor Latine şi unul dintre ei fiind şi
preşedintele Consiliului Notariatelor Italiene care a venit cu o ofertă de
sprijin material pentru aceste structuri, i-am rugat pe preşedinţii celor două
camere, i-au primit pe cei doi reprezentanţi ai acestui organism, de asemenea
preşedinţii celor două comisii juridice de la Senat, şi de la Camera Deputaţilor
şi ... legea a trecut, devenind una dintre cele mai moderne legi în această
materie, sper să-şi dovedească şi eficienţa în acest moment. A fost un moment
foarte important de altfel şi de dată mai recentă, a fost alt moment de
referinţă, am participat la el, la Braşov, Congresul de Constituire a Uniunii
Naţionale a Notarilor Publici şi în acest domeniu au existat semnalele unor
abuzuri, semnale de corupţie. Au fost cercetaţi unii notari pentru că ce se
întâmplă ... condiţiile sunt de aşa natură încât tentaţia de multe ori este mare
pentru că şi salariile sunt cum sunt, de astă dată lucrurile se vor schimba, şi
aici a fost şi motivul pentru care eu am pledat şi pledez în continuare pentru o
lege cadru a tuturor profesiunilor liberale, şi este o profesiune liberală cea a
notarilor publici, aşa cum este concepută şi reglementată de această lege, însă
în acelaşi timp având în vedere că el este privatizat, are tot interesul ca ceea
ce face să fie temeinic, omul să fie mulţumit ca să nu meargă la altul şi, în
acelaşi timp va avea de câştigat şi bugetul de stat pentru că nu va mai închide
ochii notarul public la o încercare de evaziune fiscală, pentru că tot interesul
lui va fi ca cifra respectivă să fie semnificativă pentru ca şi încasările pe
care le are să fie în favoarea sa. Acelaşi lucru se pune si în celelalte domenii
ca profesiuni liberale.
Octavian Andronic : Domnule ministru, vă mărturisesc că ideea acestui subiect
mi-a fost dată de o lectură recentă. Este vorba de volumul al patrulea din
Cartea Albă a Securităţii, editat de S.R.I ...
Gavril Iosif Ghiuzbaian : N-am ajuns să o citesc pentru că ne aflăm într-o
perioadă în care eforturile noastre sunt permanente şi timpul ...
Octavian Andronic : M-au şocat trei rapoarte din acest volum, care au un numitor
comun şi anume un şef de Securitate de pe la Sibiu, dacă nu mă înşel, pe nume
Briceag, e vorba de un frate vitreg al tovarăşei. Ei bine, în aceste trei
rapoarte era vorba despre întâmplări de genul următor: un tip dintr-un sat,
cunoscut ca o fire conflictuală, în contradicţie cu toată lumea, este preluat de
o patrulă a Securităţii, dus la sediul central unde acest colonel Briceag decide
că trebuia să fie lichidat. Este dus înapoi pe un câmp, împuşcat, îngropat şi se
termină. ... Toate aceste rapoarte erau făcute după anul 1965, trecuseră deja 15
ani de la comiterea lor. Şi cel care le redacta spunea: din păcate fapta a fost
prescrisă din punct de vedere juridic. Este un abuz îngrozitor, practic nu am
cuvinte să exprim ceea ce am simţit lecturând această chestiune.
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Este o chestiune discutabilă, dacă nu cumva
prescripţia prespectivă poate fi gândită ca fiind suspendată într-o perioadă în
care nu se putea opera o rejudecare şi stabilirea nevinovăţiei victimei
respective.
Octavian Andronic : Deci, aceşti oameni au trăit bine-mersi şi-au încasat
pensiile, la adăpostul acestei prevederi. Din abuzuri mari care au fost
prescrise dinpunct de vedere juridic ? Există însă şi un drept de prescriere
morală acestor..
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Chiar la aceasta vroiam să fac referire, că există şi
o imprescriptibilitate morală a ... cel puţin ar putea să reprezinte o
învăţăminte pentru viitor şi de fapt şi pentru prezent uneori, pentru că v-am
spus, datorită temperamentului, datorită vechilor mentalităţi chiar oamenii
de lângă noi uneori greşesc şi avem posibilitatea să intervenim în calitatea
noastră de simpli cetăţeni. Vedeţi, lectura unor asemenea cărţi ne
prilejuieşte o întâlnire cu astfel de oameni şi avem datoria, ca şi gazetari,
publicişti să încercăm să realizăm această măcar răsplată morală, o reabilitare
morală.
Octavian Andronic : Domnule ministru, din păcate timpul emisiunii s-a scurs
dovadă că au fost multiple şi interesante subiectele pe care le-am discutat....
Gavril Iosif Ghiuzbaian : Poate continuăm într-o altă emisiune pentru că sunt
convins că şî telespectatorii Antenei 1 care este atât de cunoscută şi apreciată
pentru seriozitatea demersurilor să fie interesaţi si de alte aspecte ale
reformei justiţiei care se află în cotinuare în derulare şi pe plan logistic-legislativ
şi a resurselor umane.
Octavian Andronic : Domnule ministru vă mulţumesc.
|