Invitat la „Ora presei cu Ion Cristoiu”, de la Antena 2, jurnalistul Octavian
Andronic a vorbit despre „Libertatea”, primul ziar liber al Revoluþiei, ºi
despre evoluþia presei în perioada postdecembristã. Redam integral
textul emisiunii difuzate in data de 8 iunie 2007..
I.C. Vom discuta despre Libertatea, primul ziar liber al Revoluþiei.
La ora 12.45, 22 decembrie, Octavian Andronic este deja un stâlp al presei
româneºti post-decembriste, a fost dupã asta mult timp director, apoi la Tele 7
abc. A fost ºi o discuþie cu Cronica Românã.
O.A. ªefii tãi de la Antenã ºtiu cã m-ai invitat?I.C. Eu nu-i întreb. De ce?
O.A. Am crezut cã-i întrebi. Pentru cã am avut sentimentul, timp de un an de
zile, cât am fãcut parte din trustul Intact, prin agenþia de presã AMOS News, cã
am un embargo pe televiziunile trustului. Nu am fost invitat niciodatã, la
nicio emisiune. I-am exprimat aceastã nedumerire pãrintelui fondator. Nu te plac
oamenii, a fost rãspunsul. M-am întrebat atunci care vor fi criteriile pentru
care sã poþi fi plãcut aici, ºi sã poþi avea acces.
I.C. Când au de fãcut un talk-show, fetele din echipã, îþi dau o listã
redusã în carneþelele lor, de câteva pagini, probabil era o filã cu numele tãu
care a cãzut. O.A. Am pus invitaþia de astãzi pe seama faptului cã exact din
aceastã sãptãmânã agenþia AMOS News nu mai face parte din trust.
I.C. Nu ºtiam nimic. Discutam cu Mihaela , producãtoarea, sã discutãm o datã
cu Octavian Andronic despre Libertatea. Gata, a ieºit AMOS News din trust?
O.A. Ne-am separat. A fost o asociere care a durat un an ºi ceva. Nu a mers,
pentru cã din nefericire, agenþia nu a beneficiat de niciun suport din partea
grupului. În timp ce la grupul Realitatea s-a promovat NewsIn pânã peste cap,
aici nu s-a întâmplat deloc acest lucru. Nu am o explicaþie. ªi nu mai are acum
nicio importanþã.
I.C. ªi eu m-am mirat cã AMOS News nu este inclusã, în sensul sã fie folosite
ºtirile. O.A. Ba din contrã, erau folosite ºtirile celorlalte agenþii.
I.C. ªi cu Cronica Românã?O.A. La sfârºitul sãptãmânii trecute instanta s-a
pronunþat la recursul fãcut de Standard Media SRL, firma care editeazã Cronica ,
recursul a fost respins, sentinþa a rãmas definitivã, în virtutea ei ar trebui
sã fiu repus în funcþie.
I.C. Trebuie explicat, ce a fost acolo? Erai director?O.A. Am fost director
executiv la Cronica Românã din martie anul trecut. În septembrie am fost „dat
afarã”. A fost o desfacere de contract de muncã total nelegalã, pe care instanþa
a sancþionat-o, ºi a dispus repunerea mea în funcþie ºi plata drepturilor
salariale pe toatã perioada care s-a scurs pânã în acest moment. Se pare cã nu
mai existã acum la Cronica Românã nu mai existã nici postul de director, nici
Horia Alexandrescu nu mai este director executiv, cel care a venit dupã mine.
Cred cã a pãþit ºi el acelaºi lucru, cred cã l-a supãrat cumva pe omul din umbrã
al acestei gazete. Culmea este cã aceastã gazetã are un om din umbrã, pe Dinu
Sãraru, eternul Dinu Sãraru, profitorul tuturor regimurilor.
I.C. De ce este omul din umbrã?O.A. El este ºeful pe linie masonicã al
proprietarului, ªindilaru, un domn de la Iaºi, un om dealtfel cumsecade, care nu
are treabã nici cu presa, nici cu alte lucruri.
I.C. Este mason?O.A. Domnul Sãraru este mason, are chiar un rang înalt. Au
fost ºi comunicate oficiale.
I.C. Câþi patroni post-decembriºti ai schimbat?O.A. Nu am schimbat prea mulþi.
Perioada cea mai fastã a fost aceea fãrã patron, cea de la Libertatea, din 89
pânã prin 95, când am fãcut acea asociere cu grupul Ringier, care a achiziþionat
pachetul majoritar. L-am avut apoi patron pe Sârbu, la Pro Tv ºi la ziarul
Informaþia de prânz, pe care l-am scos acolo, am mai avut un patron la Tele
7abc, Robinson, ºi pe acest domn ªindilaru, de la Iaºi.
I.C. Crezi în teoria cu mogulii?O.A. Nu prea cred. ªi am sã-þi spun de ce.
Cunosc cel puþin un caz, foarte bine. Al lui Dan Voiculescu. Nu l-am vãzut pe
Dan Voiculescu dând indicaþii. Din contrã, dacã ar fi sã-i reproºez ceva, ar fi
tocmai aceastã lejeritate cu care trateazã grupul pe care l-a fondat. Nu cred,
nu-l vãd nici pe Vântu chemându-l pe Tatulici ºi spunându-i, "mâine îl buºeºti
pe ãla sau dã-i în cap celuilalt". Vântu e un om pragmatic, am avut prilejul sã-l
cunosc ºi pe el, îl intereseazã sã câºtige bani dintr-o afacere, ºtie sã ºi
piardã, dar nu-l vãd cu o direcþie politicã. Sârbu este poate singurul manager
adevãrat de presã pe care îl are þara asta, este un tip deºtept, are un talent
înnãscut pt a face bani din presã ºi pentru a face presã de calitate. ProTv a
fost cea mai spectaculoasã construcþie media din România. Deºi este departe de a
fi un democrat. E un dictator!
I.C. Crezi cã trebuie un talent de manager de presã, sunt ºi moguli
netalentaþi?O.A. Da, trebuie. Cred cã existã ºi moguli care nu au talent, dar nu-mi
cere sã nominalizez. I.C. De ce au investit ei în presã?O.A. Existã ideea asta,
cã prin presã poþi sã-þi ajuþi afacerile, poþi sã-i sensibilizezi pe unii ºi
sã-i buºeºti pe alþii ºi sã-þi faci astfel loc în peisaj. Dupã mine unul dintre
aceºtia, care nu merge pe aceastã linie, deºi aparenþele sunt împotriva lui,
este Dinu Patriciu. Mi-a mãrturisit acum un an, înainte sã facã grupul de presã,
cã-i vine sã-ºi dea palme cã nu a intrat în presã, în urmã cu 10-12 ani, când
cheltuielile erau mai mici, erau mai ieftine ziarele, dar el spune cã prietenii
ºi patronii lui americani i-au spus sã se ocupe de petrol ºi sã lase presa. ªi
a ajuns sã constate cã presa devine din ce în ce mai mult o afacere, cã aici se
învârt bani mulþi, el ar fi putut sã aibã un avans foarte mare de atunci.
Probabil cã nu ºi-a pierdut speranþa ca sã ia avansul ãsta ºi de-acum. El a pus
pe picioare foarte repede aceastã afacere.
I.C. Dar nu se prea vede.O.A. Nici nu se poate vedea în câteva luni, deja a
trecut acea perioadã fastã, când ne strângeam trei oameni, cu econimiile de-acasã,
ºi fãceam un ziar ºi exploda. Tu ai fãcut cea mai elocventã experienþã de acest
gen ºi nu cred cã Evenimentul l-ai început cu mulþi bani.
O.A. Nu, nu erau banii mei , erau cei care au ieºit de la Expres Magazin, iar
ziarul l-am fãcut într-o camerã.
I.C. Cred cã aþi recunscut acest ziar, care nu mai are nicio legãturã ce cel
de-acum. Este Libetatea de sâmbãtã, 23 decembrie. Chiar nu aveaþi nimic cu femei
goale? O.A. A fost primul ziar care a apãrut fãrã nicio aprobare.
I. C. ªi cum, cine a dat aprobare?O.A. Era 22 decembrie 89, elicopterul de pe
CC decola, în redacþia Informaþia toatã lumea stãtea într-un birou ºi urmãrea
emisiunea. În dimineaþa aceea eu îmi dãdusem demisia de la ziar. M-am prezentat
la fostul meu redactor ºef, Dumitru Tîrcob îl chema, vã predau legitimaþia
pentru cã nu pot sã stau ºi sã nu scriu nimic despre ce s-a întâmplat azi-noapte.
El a fãcut ochii mari, mai ales cã în cabinetul lui era ºi secretarul cu
propaganda de la municipiu, Croitoru.
I.C. Nu era Croitoru chiar aºa de...O.A. Nu, nu era. M-am dus acasã, am
plecat, convins cã urma sã vinã Securitatea sã mã umfle, deºi imi dãdeam seama
cã la momentul acela Securitatea nu avea timp de mine. ªi pe la prânz am primit
un telefon de la colegi, sã vin la redacþie. Toþi stãteau într-un birou ºi se
uitau la televizor ºi i-am întrebat atunci, "de ce staþi, ce faceþi, haideþi,
trebuie sã scoatem ziarul". Cineva a întrebat atunci "ce ziar?", Au fost mai
multe voci, toþi aveau în minte strigãtul de „libetate”. Ãsta e, ºi toþi s-au
apucat sã scrie. Tipografii au fost de acord fãrã nicio ezitare. A fost primul
ziar, de pânî în 22 decembrie, apãrut fãrã nicio aprobare ºi fãrã investitori.
Investitorul era încã statul ºi a fost gratis. Primele 300.000 de exemplare în
acea zi care au fost distribuite de oamenii din redacþie, fiecare a luat cîte un
teanc ºi s-a dus la casa lui ºi de maºinile Rodipet-ului, care au mers în toate
zonele Bucureºtiului.
I.C. De ce nu ai primul numãr, cã este un numãr istoric?O.A. Nu l-am gãsit
acum. Am chiar ºi placa de zinc.
I.C. N-ar trebui sã facem un muzeu al jurnalismului?O.A. Ar trebui.
I.C. Nu eºti membru înclub. Ce face Clubul Român de presã?O.A. Eu nu sunt
membru în Club. Mi-am dat demisia, în 97.
I.C. Nici eu nu sunt. O.A. Formatul ãsta a fost marea noastrã suferinþã,
vreme de vreo doi ani de zile apãream cinci zile pe sãptãmânã în patru pãginuþe,
în timp ce toatã presa se lãfãia în formatul mare, pe noi ne fãcuserã mici. Atât
de adâncã a fost întipãritã în mintea noastrã imuabilitatea sistemului, cã ne-au
trebuit vreo 4-5 zile sã ne dãm seama cã putem sã-l facem format mare ºi nu
întreabã nimeni nimic. ªi într-adevãr, din al cincilea sau al ºaselea numãr a
apãrut pe format mare.
I.C. Cine dãdea banii?O.A. Statul, editura Scânteia.
I.C. "De la etajul 1 al Palatului Victoria al Frontului Salvãrii Naþionale",
semneazã Sorin Roºca Stãnescu ºi Horia Tabacu, semneazã doi înºi? De ce doi?
I.C. Un alt articol din Libertatea, ãsta e reportaj, Octavian
Andronic-"Noaptea în care nu s-a întâmplat nimic", de ce nu s-a întâmplat nimic?
O.A. În seara de 21 spre 22 am fost aproape de Piaþa Universitãþii, la un
coleg, de unde se putea vedea ce se întâmpla în Piaþã. Pe la ora 2.30 dimineaþa,
dupã ce s-a terminat, când am plecat spre casã, am fost foarte mirat cã am
traversat o grãmadã de baraje de poliþiºti, fãrã sã fiu întrebat nimic. Am ajuns
acasã ºi am început sã scriu ce se întâmplase în noaptea aceea. Nu ºtiu de ce.
La ora 5 dimineaþa când a început radioul am aºteptat înnebunit sã vãd ce s-a
întâmplat. O voce veselã spunea „Bunã dimineaþa!”, deci nu se întâmplase nimic.
La momentul acela, nu ºtiu de ce, dintr-un soi de nebunie, la momentul acela nu
avea nicio utilitate ceea ce scrisesem. Nici prin cap nu-mi trecea cã va putea
vreodatã fi publicat.
I.C. Pot sã citesc aici "Ultima orã"."În timp ce se lucreazã la scoaterea
Libertãþii în Palatul Universul, în turn s-a declanºat un incendiu pus la cale
de elemente criminale. Pompierii se luptã cu flãcãrile, suntem aici ziariºti,
tipografi. Ediþia de azi apare sub gloanþele care împroaºcã Universul".
O.A. Trãgeau în turn crezând cã acolo sunt teroriºti ºi au tras pânã au dat
foc. Gãrzile, soldaþii.
I.C. Acum te uiþi cu ironie, cu nostalgie?O.A. Nu, mi s-ar pãrea o neghiobie
sã faci haz de niºte momente în care totul s-a schimbat. Dacã stau sã mã gândesc
bine pot sã-mi reproºez niºte gesturi care pot pãrea azi teatrale, dar ele
izvorau dintr-un sentiment care ne copleºise.
I.C. ªtim de Sorin Roºca Stãnescu
I.C. Horia Tabacu este ºi ºef pe la Cancan.
I.C. Eugen Eftimiu?
I.C. Octavin Andronic este ºi el o personalitate.
I.C. Neli Papuc? O.A. A lucrat mult timp în presã, acum lucreazã cred pe la
Primãria sectorului 3.
I.C. Maria Rãdulescu mai lucreazã?O.A. Nu.
I.C. Romeo Groapã? O.A. Nu mai ºtiu nimic de el.
I.C. Ileana Coman?O.A. A murit.
I.C. Liviu Nistor?O.A. Nu mai ºtiu nimic nici de el.
I.C. Florin Rãdulescu Boticã? Ce s-a întâmplat cu el? O.A. A avut o carierã
uluitoare, el a fost secretar de partid la Informaþia, la apoape o lunã de la
înfiinþarea Libertãþii am fãcut noi un fel de lustraþie naivã ºi i-am sugerat cã
ar fi bine sã plece în altã parte. A plecat la Dimineaþa (Ziarul FSN-ului),
acolo s-a afirmat ºi a ajuns apoi parlamentar, în douã sesiuni, dupã a doua
trebuia sã plece ambasador în Elveþia, numai cã s-a schimbat regimul. A venit
regimul Constantinescu. Era un gazetar onorabil.
O.A. Dacã dai pe prima paginã o sã gãseºti un nume care þi-e cunoscut.
I.C. Da, Stelian Moþiu. O.A. Care a venit la Informaþia de la Viaþa
Studenþeascã, izgonit pentru poeziile Anei Blandiana. Era un gazetar talentat.
Pãcat cã a murit.
I.C. Mircea Popa? Este cel cu agenþie, cu Uniunea Sovieticã.
I.C. Sorin Roºca lucra la voi atunci?O.A. Da. Lucra de câþiva ani.
Încã un nume. Val Voiculescu?Val Voiculescu a lucrat cu mine la Libertatea,
pânã în 1998.
O.A. O sã-þi spun o poveste interesantã, ºi ai sã vezi de unde mi se trage
chestia cu Cronica Românã. În timp ce se pregãtea primul numãr al ziarului a
venit la mine Dumintru Târcob, fostul redactor ºef ºi mi-a zis: „E Sãraru la
mine cu un articol, scapã-mã de el, e cu un articol vrea sã-l publice. Avusesem
cu Sãraru niºte experinþe neplãcute. Îi ceruse o datã unui fost redactor-ºef al
meu sã mã dea afarã pentru cã l-aº fi vorbit de rãu într-o cârciumã. Sãraru
scrisese un articol pentru primul numãr al Libertãþii. Mi-am luat inima în dinþi
ºi i-am spus: „nu aveþi autoritatea moralã ºi de niciun alt fel sã semnaþi
alãturi de noi în acest numãr”. "Cum, eu, scriitorul Sãraru? Nu, dumneavoastrã,
nu puteþi. Cine spune asta? Eu vã spun". Ne-am mai împãcat noi, dar când a avut
prima ocazie...
I.C. Ce înseamnã „reintegrat prin hotãrâre judecãtoreascã”? N-am mai auzit de
un ºef reinegrat. O.A. Aºa a hotãrât instanþa, sã fiu repus în funcþia de
director executiv.
I.C. Înseamnã cã te duci cu executorul?O.A. Da, mã voi duce cu executorul
judecãtoresc.
I.C. Mai sunt câteva nume interesante aici. Emil Jurcã?O.A. Da, Emil Jurcã a
fost adjunctul meu la Libertatea pânã în 1995, când am fãcut combinaþia cu
Elveþia.
I.C. De ce aþi fãcut combinaþia aia? Aþi fãcut-o SRL la un moment dat. Aþi
câºtigat suficienþi bani?O.A. Nu, i-am câºtigat, i-am pierdut, timpurile au fost
mai nefavorabile, iar noi nu aveam experienþa managerialã. Am avut o ofertã din
partea trustului Ringier, care deschisese în România capitalul, cu un an în urmã,
ºi am vândut trei sferturi din pachetul de acþiuni. Libertatea ca SRL nu a putut
sã facã nicio miºcare pentru cã era o cooperativã, eram circa 30 de inºi în acea
redacþie, toþi cu drepturi egale, ºi toþi putând sã dea veto la orice decizie.
În mintea tuturor era ideea cã orice iniþiativã ar duce la un câºtig ilicit
pentru cel care o promoveazã, ºi o lãsai baltã. Mãrturisesc cã atunci am avut
mai multe oferte din partea unor „moguli” naþionali, însã am considerat cã un
editor de meserie cum era Ringier oferã mai bune ºanse ziarului, pentru a
rezista.
I.C. Era specificat în contract sã rãmâi director?O.A. Da, trei ani.
I.C. ªtiai cã au de gând sã schimbe?O.A. Nu.
I.C. Libertatea era un ziar serios. O.A. Da, era chiar un ziar serios. Prin
98 a venit o delegaþie de la Zurich cu un dosar, ºi au spus cã noi vrem ca
ziarul sã arate aºa. Fãcuserã un mic studiu, deci vroiau sã arate ca Blick-ul
lor, era un ziar de mare succes, existã ºi acum. Sincer, m-am opus. Credeam cã
la noi încã nu merge aºa ceva, un ziar de tip mc-paper pentru cã cititorul român
era un cititor ºcolit de-a lungul timpului, nu poþi sã-i arunci o chestie ca
asta. "Fãceþi-l, dar eu vã spun la revedere", ºi am plecat. Din pãcate ei au
avut dreptate. Cititorul a înghiþit produsul asta ca pe cea mai mare momealã.
Uite cã Libertatea este ºi astãzi ziarul cu cel mai bun tiraj.
I.C. Când venise planul, erau ºi femeile alea goale?O.A. Era, era totul
prevãzut acolo. Eram convins cã nu þine o astfel de formulã, plecând de la ceea
ce fãcusei tu cu Evenimentul Zilei. Evenimentul Zilei nu a fost un tabloid, a
fost o mixturã de elemente de tabloid cu cele serioase. Aud cã se face bãºcãlie
acum de gãina cu pui vii, dar a fost un brand în presã gãina aia. Acum se pare
cã e vremea acestor tabloide. A apãrut acest Click care este aproape identic cu
Libertatea, este programatic identic.
I.C. Se mai poate trãi azi din tiraj? O.A. Nu ca altãdatã, nu ca pe vremea
celor 600.000 de exemplare ale tale. Se poate trãi ºi eu cred cã e necesar. Sã
luãm exemplul Elveþiei. Acolo sunt doi poli, este Blick-ul cu 300.000 de
exemplare, ceea ce pentru Elveþia este o performanþã, ºi Neue Zuricher Zeitung,
care are doar 50.000 de exemplare, dar este considerat la ora actualã cel mai
puternic ziar din Elveþia, pentru cã face o presã de calitate, atrage o
publicitate de calitate, de valori mari ºi de-asta rezistã în formula asta. La
noi este o inflaþie de titluri, sunt prea multe ziare pentru un popor atât de
mic. Puþine din ele rezistã pe baze economice naturale, din încasãri,
publicitate ºi vânzare, restul sunt susþinute pe alte cãi, sã serveascã unor
interese când va fi nevoie de ele, dacã este nevoie de ele.
I.C. Ai fost trecut printre dinozauri? O.A. Cred cã da, inevitabil. Cred cã
ºi ãsta a fost un fenomen normal. Pentru cã se schimbã un lucru fundamental în
presã, nu mai este vremea vedetelor în presã, ci a gazetarilor mai mult anonimi,
a echipelor. De exemplu la Libertatea, spune-mi un nume de ziarist de-acolo. Nu
sunt, dar echipa a fost ºi este eficientã împreunã.
I.C. Nu prea e bine cã nu mai ai nume, semnãturi.O.A. Nu, dar probabil cã
ãsta e cursul, trendul, din ce în ce mai mult ziarul devine o marfã, un produs.
I.C. Aºa este. Am vãzut ºi Blick-ul e la fel, ºi la Praga e o Libertate,
toate sunt la fel. Va fi presa ca un fel de gumã de mestecat?
O.A. Cred cã da. Deja locul presei, cotidiane în general, l-a cam luat
televiziunea. Ea face ediþii taboide tot mai des ºi mai multe, cred cã e ºi mai
comod pentru individ, decât sã citeascã ziarul, mai bine stã în faþa
televizorului cu o cafea ºi primeºte toate impulsurile, fãrã sã facã niciun
efort.
Partea II
I.C. Iatã cum arãta numãrul 2 al Libertãþii.O.A. Este prima atestare
documentarã a Revoluþiei, acest ziar.
I.C. Ai lucrat înainte la Informaþia, cât? Era un ziar bun?O.A. 20 de ani.
Era cel mai bun ziar din vremea aceea. .
I.C. De ce?O.A. Pentru cã, dupã fiecare ºedinþã de sumar, secretarul de
redacþie întreba: „Pentru cititor ce dãm astãzi?”
I.C. Da, asta nu ºtiu mulþi astãzi.O.A. Informaþia a avut ºansa de a nu fi
obligatã precum celelalte ziare sã gãzduiascã toatã încãrcãtura de materile
oficiale, ideologice, ºi toate cele de genul ãsta. În Informaþia se mai scria ºi
pentru cititor. Erau problemele sociale. Eu am lucrat acolo 20 de ani ca
reporter, scriind reportaj economic, anchetã socialã, de toate, cu mare plãcere,
fãrã sã simt presiunea ideologicã. Iar când era de pus un citat din tovarãºul
Ceauºescu în capul unui articol, avea grijã redactorul ºef –adjunct sau
secretarul de redacþie, nu trebuia sã-mi bat capul cu asta. Eu personal am avut
un regim special din cauza faptului cã fusesem catalogat cã nu am cap politic,
deci nu sunt bun sã scriu discursuri, materiale politice, iar asta imi dãdea
posibilitatea de a scrie ce-mi plãcea.
I.C. Astã era un noroc pânã la urmã. O.A. Un noroc, pentru cã altfel nu mai
scãpai de conferinþe ºi congrese ºi asta îmi dãdea posibilitatea sã scriu exact
ce-mi fãcea plãcere. Nu cred cã sunt multe lucruri pe care le-am scris de care
sã mã jenez.
I.C. Era un ziar de prânz?O.A. Da.
I.C. La cât apãrea?O.A. La ora 12, 12.30 trebuia sã fie pe piaþã. Þin minte,
el intrase într-un fel de reflex al cetãþeanului. Era, într-un fel, ºi revanºa
faþã de presa de dimineaþã. Toatã lumea citea un ziar de dimineaþã: Scânteia,
Scânteia tineretului, Munca sau România Liberã. Pe-astea le citea mai mult
printre rânduri. Venea Informaþia, la prânz, în care putea sã citeascã direct
niºte lucruri, ºi cred cã asta a fost principala explicaþie pentru care dupã
Revoluþie, Libertatea nu a mai putut sã aparã la prânz, foarte multã vreme.
Dealtfel, prin 94 sau 95 s-a mutat de dimineaþã. Era bãtãlia prea mare dimineaþa
pe evenimente ca sã mai poþi veni cu ceva la prânz. Aici am avut o discuþie
foarte aprinsã, prin 98, cu Sârbu, când am fãcut „Informaþia de prânz”.
I.C. De ce a eºuat ideea? De ce nu a mers?O.A. El a vrut sã facã un ziar de
prânz. N-a mers pentru cã nu mai putea sã meargã ideea de prânz. I-am adus ºi
exemple. În Hamburg era un ziar, „Ziarul de prânz”, care apãrea dimineaþa,
pentru cã nu mai exista nicãieri un ziar de prânz. Nici în Paris. I-am spus cã
pierdem, pierdem ºi bani, dacã ne încãpãþânãm sã apãrem la prânz – cu atât mai
mult cu cât difuzarea unui singur ziar necesitã cheltuieli pre mari. El nu a
avut tãria sã renunþe atunci la spaþiul tipografic, avea tipografie, la spaþiul
de dimineaþã, de o orã jumãtate, douã, ca sã scoatã Informaþia de prânz,
împingând mai devreme sau mai târziu Ziarul financiar, care a fost dragostea lui
totalã, ºi pentru ea a sacrificat aproape tot. A sacrificat practic ºi toþi
banii pe care i-a bãgat în Informaþia de prânz.
I.C. Când a apãrut?O.A. În 99.
I.C.Cât timp?O.A. A apãrut 6 luni.
I.C. De ce nu a mers? De ce nu merg la noi ziarele de prânz? În perioada
interbelicã erau ziarele de prânz. Era Le Monde în Franþa. O.A. Nu s-a vândut.
Tocmai pentru cã dimineaþa se dã bãtãlia, de dimineaþa pânã la prânz nu-þi mai
rãmân multe lucruri pe care sã le adaugi ºi costa prea mult difuzarea.
I.C. ªi Le Monde cum apare?O.A. Nu mai apare la prânz, nu mai apare niciun
ziar de prânz.
I.C. La un moment dat se discuta la Zig Zag, Octavian Mitu vroia sã facã un
ziar de searã – „Seara”. O.A. A fãcut o lunã ºi ceva, dar nu a mers. Oamenii
cumpãrã ziarele de dimineaþa, s-a întãrit acest reflex.
I.C. Va supravieþui presa la concurenþa cu televiziunea?O.A. Trebuie sã
supravieþuiascã, probabil nu la nivelul de acum, însã nu se exclud. Þin minte cã
a fost o disputã foarte mare în strãinãtate despre concurenþa dintre televiziune
ºi cinematograf. ªi cinematograful ºi televiziunea nu cred cã sunt genuri care
se vor exclude vreodatã total, sau cartea. Cartea, bineînþeles cã este în
suferinþã, pentru cã geneaþia noastrã cel puþin a citit enorm. Stau ºi mã
crucesc cât de puþin am citit dupã Revoluþie, mi-e ºi jenã de foarte multe ori.
Dar asta nu înseamnã cã nu existã cartea ºi nu rezistã. Mi-aº fi vândut ºi
sufletul atunci pentru o grãmadã de titluri pe care le vãd acum pe tarabe, ºi pe
care atunci nu le gãseam. Þin minte ce satisfacþie era atunci sã scotoceºti prin
librãrie ºi gãseºti o anumitã carte. Presa se va restrânge, îºi va restrânge
aria ºi va deveni mult mai specializatã. Revoluþia asta se va produce în
detrimentul ziarelor generaliste.
I.C. Spuneai ceva interesant mai înainte cã ziarele le fac echipele. Dar nu
ai impresia cã, cu excepþia lui Sorin Roºca Stãnescu, nu mai e nicio
vedetã-gazetar ºef? Hai sã-i luãm pe ziariºti: etapa asta nu mai existã, adicã
în fruntea gazetei nu mai e ãla, nu mai e ziarul lui Andronic, lui Cristoiu, a
dispãrut asta?O.A. Nu, a dispãrut asta, acum e ziarul proprietarului
I.C. Se scot bani din presã?O.A. Eu cred cã 5-6 ziare scot bani din vânzãri
ºi publicitate.
I.C. Dar dintre televiziuni?O.A. ªi dintre televiziuni, tot atâtea.
I.C. De ce a eºuat tele 7abc?O.A. Tele 7 a avut o istorie foarte interesantã,
nu a eºuat, s-a târât spre dispariþie. Tele7 a fost prima televiziune
alternativã, de reuºitã. E drept cã atunci, patronul, Marcel Avram, a bãgat bani
ºi a beneficiat de personal specializat din TVR, a fost primul loc unde s-a
deversat excesul de personalul specializat din televiziunea, numai cã acestã
chestiune nu a durat din cauza fricþiunilor interne, din cauz faptului cã
intervenise în management rãposatul Opriº, care nu era foarte talentat ºi care
avea o nevastã care-l cenzura foarte mult, ºi oamenii s-au împrãºtiat. Odatã cu
oamenii a cãzut ºi postul. Þin minte cã Tele 7 a fost al doilea post de
televiziune. Dupã el a explodat Pro Tv-ul, iar pe bãtãlia dintre ProTv ºi Tele 7
a apãrut Antena 1. Momentul de vârf al Antenei 1, când a sãrit în audienþã, a
fost alegerile din 96, când Antena a gãzduit „Turneul candidaþilor”. Atunci a
fost singura oarã când un post de televiziune a beneficiat de prezenþa tuturor
candidaþilor, a tuturor formaþiunilor, a reuºit sã adune toate forþele politice,
ba mai mult, toatã presa a cooperat, majoritatea ziarelor au contribuit la acest
turneu al candidaþilor. Aºa ceva nu s-a mai întâmplat de atunci. Atunci tu
fãceai introducerile zilnice, în care fãceai un comentariu. Era primul tãu
comentariu de televiziune.
I.C. Cum moare un post de televiziune? De ce nu ia nimeni Tele 7 abc?O.A.
Pentru cã este plin de datorii. Domnul Robinson a sperat, când l-a luat de la
Marcel Avram, cã va putea face ceva. A jucat totul pe Florin Cãlinescu. Mai þii
minte, cu mega emisiunea aceea, cu premiul de 1 milion care nu mai venea
niciodatã. Deci nu a reuºit decât sã mai piardã, tot vreun milion.
I.C. Ar fi un brand?O.A. Eu cred cã ar fi. Când l-am întrebat pe Tatulici de
ce l-au numit aºa, nu a ºtiut sã-mi dea o explicaþie. Aºa i-a venit la vremea
respectivã.
I.C. Deci el acum existã? Mai are licenþã?O.A. Nu mai emite. Nu cred cã mai
are nici licenþã. De un an ºi ceva. Dar are datoriile, un munte de datorii, în
special pe asigurãri sociale, oamenii de acolo plecau, nu li se închideau
cãrþile e muncã.
I.C. Ai fost ºi moderator la Senso? Mai existã?O.A. Senso existã, însã a avut
un mare ghinion. Doamna Anca Vlad s-a luat la trântã dreaptã cu Anderson,
patronul de la UPC. Avea un contract nu foarte clar, l-a ameninþat cã-l dã în
judecatã ºi îi cere despãgubiri enorme, iar atunci doamnul respectiv a scos-o
din grila de cablu.
I.C. De ce nu mai faci talk-show?O.A. În primul rând pentru cã agenþia mi-a
captat în foarte mare mãsurã atenþia ºi forþele. Are deja 5 ani. Am creat-o
plecând de la nimic. În momentul de faþã, deºi nu cred cã pot fi comparate, dar
Mediafax este o agenþie foarte bunã, dar are o vechime, nu pot sã uit cã am fost
primul abonat al lui Sârbu, NewsIn, s-au bãgat acolo o grãmadã de bani, gurile
rele spun cã ar fi vreo 2 milioane de euro pânã acum. Este foarte bine susþinutã.
I.C. Dar nu a spart avioane.O.A. N-a spart, probabil cã o agenþie nici nu
reuºeºte sã spargã.
I.C. E greu sã concurezi cu Mediafax. O.A. Este foarte greu ºi din punct de
vedere al structurii, al organizãrii. Dar, vreau sã spun cã AMOS News este prima
dintre agenþiile de presã în clasamentul pe care-l face Traffic, de pe Internet.
Avem în jur de 8000-9000 de cititori unici zilnic. Mai mulþi decât multe ziare
cu pretenþii.
I.C. Aveþi un contract cu Kappa?O.A. Nu. Ei monitorizeazã intrãrile pe site-uri.
I.C. Editorialul pe care-l publici în fiecare zi, în Azi, este pe site?O.A.
Nu este în site-ul agenþiei.
I.C. Îl dai doar la Azi sau ºi la alte gazete?O.A. Apare în 5 sau 6 gazete:
în Agenda la Timiºoara, la Braºov, la Vaslui, la Curtea de Argeº.
I.C. E bun, eu îl citesc. Nu pentru cã este la „Azi”, ziar care îmi place, ci
pentru cã este pe ultima paginã, pentru cã e scriiturã, chiar dacã spui cã
viitorul presei va fi al roboþilor, adicã îl citesc cu plãcere. Suntem amândoi
de acord cã nu suntem împotriva celor care laudã, dar ei nu laudã argumentat.
Dupã primele fraze ºtii despre ce e vorba.
I.C. Te surprind aceste laude aduse lui Traian Bãsescu sau în general
preºedinþilor?O.A. Mã surprinde faptul cã dupã 17 ani, de când am ieºit din
sistemul ãla, se mai poate practica o astfel de gazetãrie, devoþiunea asta de
tip stalinist, numai Stalin mai era iubit în halul ãsta, necondiþionat.
I.C. Dar chiar e iubit?O.A. Probabil cã da, n-am niciun motiv sã cred cã
Traian Ungureanu nu e sincer, cã face jocul cuiva. Cred cã e foarte sincer.
I.C. Am citit cã ai scris ieri un editorial despre Nãstase. Parcã la un
moment dat nu-l simpatizai?O.A. Nu, cred cã el nu mã simpatiza prea tare. Era
alimentat foarte des de Dorina Mihãilescu, ºtiu sigur, care reuºise sã-i bage în
cap cã eu sunt unul din inamicii lui, datoritã faptului cã aº fi un apropiat al
lui Iliescu. Eu îl stimez foarte mult pe Iliescu ºi cred cã e un politician
eminent, poate singurul „animal” politic din galeria care a defilat pânã acum.
Dar asta nu mi-a adus niciun beneficiu ºi nu am avut nicio obligaþie faþã de
domnia sa, cu atât mai puþin mã face sã am o rezervã nefireascã faþã de Nãstase.
Am scris ºi l-am criticat când am crezut cã face boacãne.
I.C. Dar spuneai cã acum ai încredere. Mi-a plãcut. Cred cã eºti al doilea om,
alãturi de mine, care pariezi pe el. De ce?O.A. Îi simt lipsa. A lãsat un gol.
Nimeni n-a reuºit sã-i ocupe locul. Dupã mine este cel mai bun produs politic de
dupã Revoluþie. Iliescu vine de dinainte. El a fost o emblemã ºi cred cã s-a
schimbat ºi percepþia publicã despre el, toate boacãnele astea cu termopane, cu
aiureli au reuºit sã întoarcã, pentru cã aroganþa lui ºi faptul cã pierduse la
un moment dat contactul cu realitatea, i-au creat o rezervã.
I.C. Ai fost la lansarea cãrþii lui?O.A. Da, am fost.
I.C. Nu te-a surprins cã erau mulþi politicieni? Te aºteptai sã vinã
atâþia?O.A. Ba da, m-a surprins. Mulþi au venit cred din curiozitate. Sã-l vadã,
sã simtã ce se mai întâmplã, alþii pentru cã þin la el în mod efectiv, alþii
cred în el. Cred în revenirea lui. ªi eu cred cã va reveni, este nevoie de el.
ªi cred cã a învãþat ceva, a devenit mai realist ºi poate mai uman.
I.C. Mai faci caricaturi? Unde apar?O.A. Da, sigur cã da. Apar tot în ziarele
de care am amintit. Am înþelegeri cu mai multe publicaþii din þarã ºi din
Bucureºti, ºi le public în fiecare zi.
I.C. Dacã aº face un cotidian þi-aº da caricatura în centrul paginii întîi,
pentru cã în perioada interbelicã acolo era. O.A. S-ar putea sã se revinã. Din
pãcate caricatura a suferit un declin datoritã faptului cã pânã în 89 caricatura
servea unui tip de comunicare, complice. Nimeni nu putea sã garanteze cã ceea ce
spui tu în desenul ãla e chiar aºa ºi nu ceea ce interpreteazã cineva. Aluzia
era gustatã sau miºcarea a doua, planul doi, unde putea sã ducã chestiunea asta.
Saloanele de umor, cele anuale, erau adevãrate evenimente. Lumea venea tocmai ca
sã vadã, sã mai guste ce mai „piºcã” ãºtia. Acum când poþi sã spui totul în gura
mare totul, nu mai e nevoie de aluzii, a pierdut din capacitatea de comunicare
pe care o avea.
I.C. Ai fãcut vreodatã vreo emisiune cu Traian Bãsescu? Când?O.A. Da, am
fãcut mai multe. Am fãcut la Antena 1 prima emisiune cu el dupã ce ºi-a dat
demisia din Parlament, în 95, ºi s-a pus la dispoziþia Parchetului. Atunci a
putut sã-ºi spunã pentru prima datã pãrerea, era boicotat de celelalte
televiziuni. Apoi am fãcut ºi la ProTv.
I.C. S-a perfecþionat?El a fost întotdeauna un excelent actor de televiziune.
Fãceai rating cu el, indiferent despre ce era vorba. Ultima emisiune am fãcut-o
la Tele 7 când se pregãtea sã-l dea jos pe Roman. ªtiu cã i-am spus înainte de
emisiune cã vreau sã-l întreb ºi chestia asta ºi m-a rugat sã nu spun cã nu se
ºtie încã ºi e foarte delicatã chestia asta.
I.C. Te-ai mai întâlnit cu el? O.A. Nu.
I.C. Ai face o emisiune acum cu el?O.A. Aº face.
I.C. Ai curaj?O.A. Da, deºi este redutabil, este interlocutor care te poate
cãlca în picioare, dacã nu eºti atent.
I.C. A fost Octavian Andronic, deja un maestru al presei româneºti.
|