Personajul care a avut o popularitate comparabila - pastrand proportiile - cu cea a Nadirei de la Big Brother - este vorba despre ministrul Informatiilor al Guvernului lui Saddam Hussein - are o mare problema: vrea sa fie arestat! Dar, culmea, americanii nu-l vor. Stiu unde sta (in buricul Bagdadului, langa hotelul Palestina, unde au stat corespondentii de presa straini), stiu si la cine, dar nu au chef de el. Nici macar nu l-au trecut pe lista celor mai cautati acoliti ai lui Saddam. Pentru Al Sahaf este, desigur, o mare dezamagire. Cel care timp de cateva saptamani l-a pus zilnic la punct pe Bush, i-a vestejit pe americani si i-a facut cum i-a venit la gura, se vede in situatia de a nu prezenta nici un fel de interes pentru adversarii sai. Care, intr-un fel, au si dreptate sa nu-i (mai) dea atentie. Al Sahaf a fost un bun paratraznet pentru americani, de-a lungul campaniei. Pe fondul tacerii lui Saddam, el era cel care mai putea sa atraga - prin limbajul sau - resentimentele celor care vedeau in campania americana un lucru bun. In slabiciunea lui de spirit si in gongorismul formularilor sale era, totusi, ceva fascinant. O recunoaste chiar Bush care declara recent ca atunci cand aparea la televiziune Al Sahaf, lasa totul balta. De ce l-ar pedepsi acum pe cel care le-a facut cele mai mari servicii, reducand prestigiul adversarilor la o sceneta de teatru medieval? Intre 'Ali cel Comic' si 'Ali cel Chimic' - varul lui Saddam, care a ucis cu gaze toxice mii de kurzi la Halabja, e o diferenta majora. Diferenta dintre galagie si atrocitate. In timp ce unul a facut rau cat a putut, celalalt a 'imbunatatit' starea de spirit a ambelor tabere. De aceea, decizia americana e cat se poate de corecta: de ce sa faci erou dintr-un mascarici, cand ai mai mult de castigat lasandu-l asa cum este?