Pe masura ce fotbalul romanesc ramane fara suflu, infloresc constructiile megalomanice dedicate lui. Nu stadioane, nu baze de pregatire, ci palate. Palate in pur stil tiganesc - ca mentalitate, nu ca linie. Asemeni bulibasilor care toarna turnulete peste turnulete, coloane si scari monumentale, pentru a se inghesui cu puradeii si cu purceii prin vreo bucatarie sau in cortul care troneaza in batatura, responsabilii sportului romanesc se lafaie in sedii de milioane de dolari in timp ce mai e putin si jucatorii vor evolua prin curtile din spate desculti sau cu echipamentul carpit. Mircea Sandu a trantit un sediu federal de a stat matan-n coada, taman cand Nationala iesea din circuit, si se-mpotmolea in noroiul de pe paraginitul stadion 'Lia Manoliu'. Acum, Dumitru Dragomir lucreaza de zor la Palatul Ligii, incercand din rasputeri sa ramana la conducerea acesteia pana-l termina, sa nu se intample ce s-a intamplat cu constructiile lui Ceausescu de n-au mai apucat urmasii nici sa le varuiasca. Asta intr-un moment in care scandalul la Liga e-n floare si se cearta conducatorii de cluburi ca la usa cortului. Pentru ca aceasta este caracteristica dezbaterilor actuale din fotbal: schimburile de injuraturi! Constiincioasa, presa de specialitate stenografiaza cu scrupulozitate dialogul si comenteaza in ton. Aproape s-a uitat ca pentru toata aceasta harmalaie exista un pretext: campionatul. Tot mai firav, mai blatuit, mai lipsit de spectaculozitate si de spectatori. Pentru ca, atata timp cat de destinele lui se va ocupa aceasta satra de vanzatori de jucatori si de meciuri, nu se poate intrevedea nici o sansa de a reveni la epoca de aur de altadata. A fost si s-a dus. A ramas doar cocleala si gustul amar al unei realitati pe care bunul simt nu poate sa o accepte. Peste ani, cand fotbalul va fi, poate, o amintire, marturiile decadentei sale vor ramane, precum piramidele faraonilor, palatele tiganesti ale Federatiei si Ligii, in care vor fi, poate, expuse mumiile celor care l-au dus de rapa.