Modul in care a decurs primul an de colaborare intre presedinte si primul-ministru nu oferea nici un semn ca lucrurile vor lua intorsatura pe care au luat-o in 21 decembrie, cu prilejul manifestarilor dedicate Revolutiei. Retras in turnul sau de fildes de la Cotroceni, presedintele parea mai preocupat de reconcilierile sale - cu regele, cu Europa Libera, cu fostii opozanti - decat de evolutiile lasate in grija Palatului Victoria. La randul sau, Palatul Victoria considera ca, detinand drepturi depline asupra administrarii treburilor tarii, n-ar trebui sa imparta, nici raspunderile si nici succesele, cu altcineva. Practic, Adrian Nastase& Comp. au considerat ca separatia puterilor in stat trebuie sa devina o realitate palpabila dupa compromisurile care au caracterizat precedentele guvernari. Ideea decurgea, pe de o parte, din scorul convingator cu care au fost castigate alegerile, iar pe de alta, din coerenta superioara a programului si a echipei. Dupa impartirea prazii electorale (presedintia impunandu-si oamenii atat in guvern, dar mai ales in structurile informative) filosofia care a pus stapanire tot mai evident pe echipa de la Victoria, in stransa legatura cu cea de la partid, a fost urmatoarea: ia sa ne mai lase-n pace dl Iliescu si sa-si vada de treaba lui, acolo la Cotroceni si sa zica mersi ca noi am dus greul alegerilor! Asta si parea sa faca dl Iliescu: sa-si vada de treaba lui, ignorand tot mai des puseele de autoritate venite dinspre palatul Victoria (primiri oficiale cu garda militara - atribut exclusiv al presedintelui, reguli noi de protocol, initiative de politica externa intreprinse fara consultarea celui caruia ii revin prin Constitutie etc.) si parand a nu fi preocupat de altceva decat sa-si duca cu bine la capat un mandat care ii ofera o placuta revansa asupra a tot ceea ce a fost nevoit sa suporte in precedentele. Numai ca ziua de 21 decembrie 2001 a oferit o mare surpriza celor care incepusera sa creada in 'cumintirea' sa: in locul unui discurs omagial, asistenta a avut parte de o veritabila filipica ce a lovit exact unde doare mai tare: in establishmentul PSD-ist, in tendintele tot mai evidente de a acapara, odata cu puterea, si beneficiile ei ilicite. Atacand coruptia, dl Iliescu a facut-o la gramada, amestecandu-i pe fosti cu actuali si atentionand asupra diversiunii politice care insoteste orice demers de curatire a climatului politic. Discursul prezidential din 21 decembrie 2001 reprezinta o cotitura in politica romaneasca, dar si in atitudinea presedintelui fata de un Executiv caruia nu mai este dispus sa-i gireze integral actiunile. Si erorile. Iar faptul ca gestul a fost facut in aceeasi zi cu o motiune de cenzura care atingea aceleasi teme nu poate sa insemne decat ca 'anul de miere' a luat sfarsit si ca 'mielul turbat' de la Cotroceni considera ca nu si-a spus inca ultimele cuvinte.