Punctul pe Y / luni 17 iulie 2000 Nr: 61

Mireasa (ne)vanduta

Baletul politic pe care-l face, in poante, dl Stolojan este numai bun sa smulga aplauzele naivilor. Domnia sa este un produs atipic al scolii romanesti de politica post-decembrista. Revolutia l-a prins economist pe la Banca Nationala, daca nu ma insel, unde se ocupa de operatiunile in valuta. Tehnocrat sadea, fara veleitati politice, baiat serios si asezat pe treaba, el a atras atentia echipei Roman care l-a recrutat pentru postul de ministru al Finantelor in primul guvern de dupa alegeri. Dand piept cu realitatile necontrolabile ale tranzitiei, n-a rezistat prea mult rigorilor autoritariste ale premierului si si-a dat demisia, impreuna cu Zissu, de la Industrie, si Vatasescu, care era prim viceprim-ministru. A stat el ce-a stat si, nu se stie exact cum, dupa lovitura de stat sau ce-o mai fi fost in septembrie '91, s-a trezit propus ca prim-ministru de rezerva, mandatat cu pregatirea viitoarelor alegeri, intr-un guvern mixt fesenisto-liberalo-agraro-ecologist. In cele vreo 11 luni cat a stat acolo a facut - sub presiunea situatiei in care se ajunsese - una dintre gafele care ar fi putut sa ne coste mai scump decat toate mineriadele: a 'nationalizat' valuta. Dar s-a si remarcat in ochii publicului larg, neafectat de 'nationalizare' prin hotararea cu care a rezistat presiunilor sindicale. Figura lui cu 'negocierea pana cad lat sub masa' a placut maselor largi de oameni ai muncii si multa vreme dupa ce el a plecat la FMI sa-i monitorizeze pe fratii nostri din Basarabia, a fost pomenit ca un baiat cinstit si hotarat. Aceasta iluzie s-a transformat in legenda, pe masura ce guvernarile ulterioare au esuat sau s-au compromis. Revenit acasa, din cuibul sau de la Tofan Grup, Teo a urmarit parada barbatilor politici de maritat, lasandu-se greu in a spune un 'da' hotarat la Ofiterul Starii Partinice. Stolojan - spun gurile rele - e o mireasa care se vinde scump. Or, intr-o tara in care barbatii de insurat sunt faliti, exista riscul de a ramane... nemaritat!