Stâlpii noii PuteriIatã cã, in mai puþin de douã sãptãmâni de la turul doi al alegerilor, cunoaÂstem fizionomia noii Puteri de la BucureÂsti. Chiar dacã incertitudinile asupra configuraþiei exacte a Executivului vor mai dura, proÂbabil, câteva zile, locomotiva tranziþiei este gata sã se urneascã din loc Âsi sã se îndrepte spre o nouã staþie. Sâmbãtã seara, cu ocazia primei sindrofii oficiale organizate de noul preÂsedinte - recepþia în cinstea zilei naþionale - am putut asista la un original Âsi informal schimb de Âstafetã. S-au aflat, în Sala Unirii, faþã-n faþã, pentru mai puþine sau mai multe minute, domnii Constantinescu Âsi Iliescu, domnii Roman Âsi Gherman, domnii Nãstase Âsi Diaconescu, domnii Ciorbea Âsi Vãcãroiu. Alãturi de mulþi alþi “foÂsti' Âsi “actuali', prezenþa acestora a marcat - sper cã pentru multã vreme de acum încolo - o normalizare necesarã a relaþiilor din sociÂetatea româneascã, prea multã vreme marcatã de fronturi Âsi incompatibilitãþi. Seara de sâmbãtã a arãtat cã oameni cu idei diametral opuse, cu preferinþe diametral opuse, cu opþiuni diferite pot convieþui, Âsi dialoga civilizat Âsi normal Âsi cã schimbarea echipei aflate la puÂtere se poate produce fãrã vioÂlenþã. Adicã intr-un spirit cu adevãrai democratic. Cum spuneam, sâmbãtã, sub cupola Cotrocenilor, au ciocnit un pahar foÂstii Âsi noii stâlpi ai Puterii. Despre cei care au fost s-a scris Âsi s-a vorbit mult. Destul chiar. Haideþi sã aruncãm o scurtã privite asupra celor noi. PreÂsedintele Constantinescu. A fãcut un salt spectaculos. A învãþat în patru ani cât alþii intr-o viaþã. A profitat eficient de terenul prielnic mesajului sãu de schimÂbare întorcând în favoarea sa opþiunea majoritãþii. Are toate datele pentru a deveni un bun preÂsedinte, al tuturor românilor, chiar Âsi al acelora care l-au votat pe Iliescu, cu condiþia sã nu marÂseze la iniþiative revanÂsiste. Are privilegiul de a prezenta Occidentului o altã faþã a RoÂmâniei cea prea mult bãnuitã de nostalgii comuniste. Dar Âsi un mare hop de trecut: promisiunile electorale, unele dintre ele poate prea optimist evaluate. PreÂsedintele Senatului, Petre Roman: un politician de marcã, revenind surprinzãtor in prima scenã, dupã o eclipsã pe care mulþi o vedeau (sau sperau a fi) totalã. Aduce în noua Putere elemenÂtul de experienþã (fie Âsi partea negativã a acesteia) al unei guvernãri precedente. Este sinÂgurul dintre cei patru care a Âscolit Âsi la Putere Âsi în Opoziþie, Âsi acest lucru poate fi de bun augur. PreÂsedintele Camerei, Ion Diaconescu. Un om modest, fãrã veleitãþi scenice, pe care un desÂtin ciudat l-a purtat pânã în aceastã dregãtorie pe care sunt sigur cã nu Âsi-a dorit-o Âsi nici nu va dori sã þinã cu dinþii de ea. Este marea sa Âsansã, Âsi a celor pe care-i va pãstori, de a putea utiliza dreapta mãsurã a modesÂtiei Âsi a oportunitãþii intr-un for în care prea adesea au proliferat privilegiile Âsi oportunismul. Premierul Victor Ciorbea. O carierã politicã fulgerãtoare. De la sindicalistul ofensiv, la priÂmarul general pus pe fãcut curãþenie Âsi pânã la premierul unei guvernãri a cãrei singurã alternativã este schimbarea, noul locatar al Palatului Victoria a acumulat un capital de încredere excepþional. Depinde
cum îl va gestiona, în condiþiile în care va fi în fruntea unui Executiv compus
din persoane cu idei centrifuge Âsi cu un impresionant bagaj de veleitãþi.
|