Marea crãpelniþãDacã ar fi sã ne luãm dupã reportajele cu care canalele de televiziune îÂsi umplu programele informative, s-ar pãrea cã nimic nu este mai important pentru români decât mâncarea. Se vorbeÂste despre hranã atunci când se deplânge soarta persoanelor defavorizate care “n-au ce pune pe masã”. Tot despre hranã se vorbeÂste, cu o voioÂsie descreieratã, când se filmeazã modul în care-Âsi petrec românii timpul liber, la munte sau la mare, cu grãtarul pe post de sanctuar. Tot cu merinde se umplu cu vârf cãrucioarele din supermarketuri, cu care naþia înfruntã criza - inclusiv cea alimentarã. Pentru ceva de-ale gurii - fie cã e vorba de fasolea ritualã, fie de perechea tradiþionalã de mititei sau de preparatele de post - aceeaÂsi români se calcã în picioare Âsi-i apucã leÂsinul pe la cozile care înfrumuseþeazã tradiþii culturale sau religioase al cãror numitor comun este mila creÂstineascã. Atacurile nocturne ale infractorilor se dau, mai nou, la cãmãrile cu provizii pentru iarnã decât la casele de bani (fãrã bani). Cel mai complet spectacol culinar îl oferã însã sãrbãtorile de Paste sau de Crãciun, în care tot omul vrea sã se rãzbune parcã pe privaþiunile de peste an Âsi încarcã masa cu tot ce-a lipsit. Din prea-plinul acestor festinuri se recruteazã, cu miile, pacienþii serviciilor de urgenþã. Numai în BucureÂsti, de acest Crãciun, au fost vreo 2000 cei care s-au plâns de crampele sau indigestia provocatã de înfulecarea fãrã noimã a tot ce le-a stat în faþã. Ba, culmea - unii au venit Âsi de douã ori la rând pentru a li se pune acelaÂsi diagnostic de neam-prostie.
|