Punctul pe Y / vineri 10 iunie 2011 Nr: 3304

Judete v/s Regiuni

Nu cred ca exista o formula de impartire administrativa a tarii perfecta, buna in sine. Exista insa variante mai convenabile unor anumite grupari si mai neconvenabile altora, in functie de raportul de forte de la un moment dat.

Dupa ce au venit la putere, comunistii au inlocuit vechea imparteala in judete (in linii mari, cam cele de astazi, plus cele din teritoriile care nu ne mai apartin) cu una de inspiratie sovietica, in regiuni, subimpartite si acestea in raioane, reusind practic sa dizolve dintr-un foc aparatul administrativ si sa controleze mai strict orice miscare din societate. Atunci cand a constatat ca primii secretari ai unor asemenea entitati capata o putere prea mare - in special cei ai disputatei Regiuni Autonome Maghiare - Ceausescu a apasat pe coarda nationalista si a reinfiintat judetele in 1968, ca o formula nu doar mai elastica ci si mai eficienta din punctul de vedere al controlului centralizat.

Ce se intampla acum? Dintr-un punct de vedere - acela al necesitatii reducerii cheltuielilor pe care le face statul cu propria sa intretinere - propunerea de reorganizare administrativ-teritoriala a presedintelui Basescu pare sa fie una judicioasa: mai putine entitati, mai putine administratii locale, mai putini functionari si - poate - o mai mare flexibilitate. Adversarii proiectului - recte Opozitia social-liberala - sar ca arsi si spun ca in spatele intentiei se afla, ca deobicei, intentii necurate, intre care cea principala este perpetuarea la putere a reprezentantilor PDL prin maiestrele lucraturi in confectionarea noii structuri. Si unii si altii stiu ca asa ceva au facut chiar ei cand s-au croit noile colegii uninominale din care au rezultat toate aiurelile din care s-a compus actualul parlament.

Eu sunt tentat sa-i dau credit presedintelui: nici dracul nu poate fi atat de negru si nici domnia sa atat de viclean si de rau intentionat incat in spatele fiecarei initiative sa stea exclusiv un interes partinic. Si cred ca o impartire pe criteriul euroregiunilor ar fi mai buna decat altele, evitandu-se si dublurile sau suprapunerile pe care le-ar determina aplicarea unor formule diferite. Cred insa ca si unii si altii - putere si opozitie - au uitat un lucru fundamental: sa-l intrebe pe beneficiar ce parere are. El, poporul care merge la vot, ce crede? Cum s-ar imbunatati viata lui? In forma actuala sau intr-una viitoare?

Abia dupa ce ii vor fi prezentate ceea ce cred fortele implicate in disputa ca constituie avantaje si dezavantaje, ar trebui sa aiba loc si operatiunea decisiva: un referendum! Pentru ca, uite, facem referendum pentru cati parlamentari sa alegem - lucru care, in linii mari, lasa poporul rece - si nu facem intr-o chestiune care ii va influenta direct si dur existenta?