Cineva imi spunea ca, in istoria sa, Elvetia a avut un singur general, si acela maior. Desigur, nu este obligatoriu sa ne comparam cu o tara neutra, noi, care de-a lungul istoriei am fost, ca romanii impartiali, si cu unii si cu altii, dupa cum ne-au obligat vremurile si pozitia geostrateigca, dar ceea ce se intampla la noi din punctul de vedere al ierarhiilor militare parca este prea de tot. Recent, prin decret prezidential, au mai fost avansati vreo duzina de generali de interne (asta pentru ca tot se intentioneaza civilizarea institutiei) si sunt tare curios ce ne arata statistica: pe capetele cator ostasi 'prosti' sta un general? Inflatia s-a declansat imediat dupa revolutie cand, la inceputul lui ianuarie, ziarele nu mai pridideau sa publice listele de generali scosi de la naftalina pentru a fi 'exploatati', sau ale coloneilor generalizati peste noapte. Cei cinci ani de dupa '89 ne ofera exemple de cariere exceptionale, de capitani si maiori care au parcurs in goana toate treptele ierarhice, fericind natiunea cu vipustile lor si cu stelele mari de pe umeri. Toate acestea sunt manifestari specifice vremurilor de razboi. Noi cu cine ne razboim? Nu cumva cu arivismul, lipsa de criterii si lipsa de autoritate a celor care nu rezista ofensivelor de acest fel? Pierzand, dupa cum se vede, batalie dupa batalie?