Haosul are un nume: Guvernul Boc!Suntem în plin teatru al absurdului. O reprezentaþie de galã, cu trei mari artiÂsti politici, laureaþi ai premiului de stat degeaba Âsi luat leafa de pomanã: Boc, Vlãdescu Âsi ÂSeitan! Primul nu crede nici ce vede: „Nu am aceastã informaþie” - zice premierul care dispune, dupã preÂsedinte, de cele mai multe surse de informare legale. „Atâta vreme cât situaþia asta nu existã, e doar o afirmaþie”. „Situaþie care nu existã” este nebunia declanÂsatã la casele de pensii Âsi la secþiile financiare de mãsura negânditã a „sancþionãrii” drepturilor de autor, care a condamnat jumãtate de milion de „români” sã stea cu zilele la trei cozi diferite pentru a-Âsi plãti dãrile. „Trebuie sã mi se aducã o analizã pentru asta!” - insitã premierul pozitivist - „Aceste informaþii trebuie sã aibã o acoperire, ministrul de Finanþe Âsi al Muncii mã vor informa în acest sens”. Care sens? Cãci nici Vlãdescu Âsi nici ÂSeitan nu vãd cozile nici sã-i pici cu cearã. Ba, culmea, ÂSeitan crede cã ce se vede pe laptop e trucat. „De unde Âstiu eu cã n-aþi montat aceste imagini? Bãi mogulilor ...” ÃŽn timp ce sutele de mii de oameni se calcã în picioare Âsi nu reuÂsesc sã obþinã informaþii elementare de la funcþionarii buimãciþi Âsi ei de dispoziþiile contradictorii primite, inteligentul Vlãdescu încearcã sã convingã asistenþa cã mãsurile luate cu drepturile de autor e o formã de luptã împotriva evaziunii fiscale. Dovedind cã aÂsa cum nu vede nici adevãrata evaziune, nici mãcar nu are proprietatea termenului. Nu se poate numi evaziune respectarea unor prevederi legale, care existã. Se poate numi, cel mult, utilizarea unor facilitãþi. ÂSi care patron de presã ar fi nebun sã nu utilizeze o formã care îi permite sã plãteascã mai puþine dãri? „ÃŽn acest moment încercãm sã facem ordine într-o zonã în care s-a fãcut evaziune fiscalã!” - insistã el cu seninãtate, de-ai crede cã a rezolvat deja problema evaziunii tutunului, petrolului Âsi cerealelor Âsi doar asta i-a mai rãmas ca sã închidã cercul veniturilor de buget. Tupeul acestor oameni atinge cote de neimaginat. România este o þarã atipicã, printre atipicitãþi numãrându-se Âsi faptul cã cetãþenii noÂstri dau buluc sã-Âsi plãteascã dãrile, fiind în stare de sacrificii ca sã fie în ordine. AÂsa ceva nu se întâmplã prin prea multe locuri. Pornind de la aceastã realitate, guvernanþii considerã cã este normal sã-i lase sã aÂstepte la cozi, sã se calce în picioare, sã sufere de cãldurã. E tributul plãtit lor, Statul! De aceea, nici o nouã reglementare nu ia în considerare ce implicã, prin punerea în funcþiune, din partea omului plãtitor de taxe. Cum a fost cu aceastã mãsurã stupidã, izvorâtã doar din raþiunea de a se rãzbuna pe ziariÂsti pentru atmosfera creatã în jurul lor de presã. Ca într-o veche fabulã, în loc sã se caute soluþia pentru a face ca plata drepturilor de autor (care exista Âsi pe vremea lui CeauÂsescu, Âsi se Âstie cã ãla n-ar fi acceptat nici o formã de evaziune) sã nu devinã un subterfugiu pentru evazioniÂsti, s-a preferat aruncarea apei din copae cu tot cu copilul aflat în ea! ÂSi pentru vreo câteva zeci de mii de jurnaliÂsti presupuÂsi evazioniÂsti, sunt pedepsiþi o jumãtate de milion de artiÂsti, profesioniÂsti liberali Âsi alte categorii nevinovate. Dacã haosul are nevoie de un nume, de data aceasta Âsi l-a gãsit. Este „guvernul Boc”, cel mai buimac, incompetent Âsi mai abuziv din câte s-au perindat pe la Victoria. Iar episodul „cozilor inexistente” este unul definitoriu pentru performanþa sa. |