
Dreptul de a avea un mormântMiercuri dimineaþã, ritmul destul de molcom al comentariilor pe marginea raportului pe Justiþie, al Comisiei Europene, a fost tulburat de veÂstile venite de la cimitirul Ghencea. Acolo începuse operaþiunea de deshumare a ocupanþilor mormintelor despre care se presupunea - încã din 1990 - cã ar fi fost Nicolae Âsi Elena CeauÂsescu, fãrã sã se poatã produce vreo dovadã oficialã în acest sens. Deshumarea a fost solicitatã de ginerele cuplului dictatorial, fostul soþ al rãposatei, Âsi ea, Zoe CeauÂsescu, iar instanþa cãreia i-a fost adresatã cererea a aprobat-o. AÂsa încât dupã 20 de ani de tergiversãri se va putea Âsti dacã rãmãÂsiþele pãmânteÂsti ale celor care s-au aflat în fruntea þãrii aproape un sfert de secol sunt cele din Ghencea sau, dacã nu, ar fi un bun prilej de a afla unde. N-am sã stãruiesc aici asupra procesului de la TârgoviÂste, în legãturã cu care am formatã o opinie greu de zdruncinat. Formal sau nu, acest proces corespunde condiþiilor excepþionale în care se afla þara în acel moment. Neexistând precedente, orice eveniment social de proporþii cataclismice îÂsi creeazã propriile reguli Âsi proceduri, care exced principiile de drept aflate în funcþiune la momentul producerii evenimentului. Desigur, privite cu ochii Âsi mintea de astãzi, ar fi fost de preferat ca lucrurile sã se înscrie în parametrii de civilizaþie a secolului xx, Âsi poate cã pedeapsa de a trãi pânã la sfârÂsitul zilelor în condiþii pe care le-au hãrãzit semenilor lor ar fi fost incomparabil mai exemplarã decât actul brutal Âsi ireparabil al uciderii lor. ÂSi despre asta s-ar putea duce o discuþie separatã, evocând o stranie aplecare de a ne lichida noi înÂsine conducãtorii vremelnici, cum am fãcut-o Âsi cu Antonescu Âsi în alte câteva situaþii istorice. Problema de fond este aici dreptul oricãrui român - unul dintre cele pe care chiar CeauÂsescu nu l-ar fi acordat - de a avea un mormânt decent, unde sã fie plâns sau comemorat de nostalgicii, care, la rândul lor, au dreptul sã se bucure de acest privilegiu. Secretomania care a înconjurat operaþiunile ulterioare execuþiei de la TârgoviÂste poartã amprenta vremii Âsi a climatului în care au trãit cei care au luat deciziile. Una dintre marotele comunismului a fost Âstergerea oricãrei urme a trecerii prin lume a duÂsmanilor de clasã sau a adversarilor politici, pentru a nu se crea premisele unor sentimente ce contraveneau politicii sale. Locul unde a fost înmormântatã familia regalã rusã a rãmas secret pânã de curând. Nesiguranþa reprezentanþilor noii puteri instalate la Revoluþie Âsi obsesia replicii unor eÂsaloane devotate dictatorului au condus cãtre o astfel de decizie. Mai bine mai târziu decât niciodatã. Nicolae CeauÂsescu Âsi Elena CeauÂsescu, ca cetãþeni ai acestei þãri, au dreptul la odihna de veci într-un loc accesibil celor care continuã sau încep sã creadã cã li s-a fãcut o nedreptate - deÂsi, din câte îmi amintesc, atunci când s-a difuzat celebra casetã a procesului Âsi execuþiei nu prea s-au fãcut auzite proteste, a fost mai degrabã o respiraþie de uÂsurare generalã. Este Âsi aceasta o formã de intrare într-o normalitate care, din multe puncte de vedere, se lasã încã aÂsteptatã. |