Punctul pe Y / Wednesday 21 July 2010 Nr: 3084

Ascensiunea Elenei Udrea mai poate fi opritã?

Dar de ce sã fie opritã? Ce pericol reprezintã pentru þara româneascã fosta juristã de la Primãria Capitalei, care-l apãra cu propriul sãu trup pe primarul general de atunci, de atacurile mârÂsave ale paparazzilor, ce încercau sã-i tulbure clipele de meditaþie de la Golden Blitz? Pentru cã aceasta a fost, practic, prima notificare publicã a existenþei „blondei de la Primãrie” Âsi a devotamentului acesteia faþã de liderul democrat. DeÂsi ea intrase în politicã în calitate de liberalã, dupã ce fãcuse o escalã de tatonare prin anticamera lui Cozmin GuÂsã când acesta era mare Âsi tare pe la PSD-ul lui Nãstase. Nepãtrunse sunt, însã, cãile politicii.
Ascensiunea politicã a Elenei Udrea a început odatã cu numirea sa, de cãtre noul preÂsedinte, în calitate de consilier bun la toate Âsi, într-un fel, Âsefã peste ceilalþi consilieri Âsi consiliere ai preÂsedintelui. Ea a fost cea care-i dãdea indicaþii lui PleÂsu Âsi-l îndruma pe Stolojan, tot ea fiind cea care pregãtea vizitele externe ale lui Bãsescu, cu o competenþã datã în vileag într-o celebrã emisiune de televiziune, în care a aflat cã Norvegia nu este membrã UE Âsi nici cã nu e condusã de un preÂsedinte. S-a dovedit însã foarte utilã în bãgarea zâzaniei între Bãsescu Âsi Tãriceanu, tot ca fiind cea care a fluturat, triumfãtoare, în faþa camerelor (TV, nu ale Parlamentului!) bileþelul roz prin care Cãlin cerea clemenþã pentru amicul Dinu.
Zarva aproape permanentã iscatã de activitãþile sale l-a fãcut pânã la urmã pe Bãsescu sã renunþe la serviciile ei directe, eliberând-o de obligaþiile de consilier Âsi lansând-o într-o campanie de gherilã aproape permanentã cu inamicul liberal.

Pentru alegerile din 2008, Elena Udrea a utilizat cu curaj toate trucurile populiste: a dat cu mopul prin Âscoli, a tricotat în direct la T.V. Âsi chiar s-a dat drept o ascultãtoare de radio, mare fanã a doamnei Udrea. Oricât ar pãrea de straniu, pentru o naþiune de oameni care miros de la distanþã impostura, a avut succes: s-a ales deputatã! ÂSi odatã aleasã n-a fost decât un pas de fãcut pentru a deveni titulara unui minister nou-nouþ, creat special pentru ea. Ca ministru al Turismului, Elena Udrea s-a transformat pe sine însãÂsi într-un brand, neezitând a se pune în ale mai inedite poziþii (politice). A dus o luptã durã cu Comisia parlamentarã care a încercat sã o înfunde pe motiv de abuzuri Âsi a biruit-o prin contraatacuri iscusite Âsi prin insubordonãri flagrante, imposibil de sancþionat. A rezistat cu brio cãderii primului guvern Boc, fiind premiatã cu un portofoliu suplimentar. ÂSi, în fine, când lucrurile s-au lãmurit, graþie vechiului sãu prieten Oprea, cel care cu transfugii sãi a adus liniÂstea în tabãra democratã, a obþinut Âsi premiul cel mare: un minster cât douã, cu un purcoi de bani de cheltuialã pe tot felul de „proiecte”!

Demisia pe motive personale a fostului premier desemnat Negoiþã îi deschide drumul în ierarhia de partid, unde alþii erau mai mari ca ea în grad: de pe poziþia de Âsef interimar al organizaþiei PDL a Capitalei va face cu uÂsurinþã pasul spre Âsefia deplinã. Iar de aici pânã la Palatul Victoria, când uzatul Boc se va retrage la coasã Âsi la cioplit (sau la biroul de sesizãri al PDL, dupã modelul „Ciorbea”), nu mai este decât o aruncãturã de bãþ. Ascensiunea Elenei Udrea pare cã nu mai poate fi opritã. ÂSi de cine?