Nici n-a apucat bine sa fixeze pe harta locul unde-si va incepe mandatul de ambasador ca milionarul domn Taubman isi si manifesta ingrijorarea fata de coruptia din Romania. Si o face cu atata aplomb incat esti tentat sa crezi ca fata de rechinii de pe la Bucuresti, asii in inginerii financiare sau in manuirea de fonduri electorale de prin America sunt niste bieti pestisori.
Tot despre coruptia din Romania vorbesc, la orice ora i-ai scula din somn si oficialii europeni. Coruptia a devenit un brand care ni se aplica in orice situatie, fie ca e vorba de politica, fie ca e vorba de fotbal sau de literatura.
Este un reflex. Un reflex pe care l-am creat noi insine, exacerband sentimentul firesc de nemultumire fata de proasta functionare a mecanismelor sociale. Sub umbrela coruptiei s-au adunat si infractiunile de tot felul, si mitocania, si afacerile esuate.
Tratate in vrac, toate aceste chestiuni amplifica uneori artificial, coeficientul real de coruptie existent in tara, afectandu-ne credibilitatea si eforturile de iesire din acest impas. Coruptia exista, desigur, si ea se manifesta in special acolo unde relatia dintre stat si cetatean nu este clar reglementata, iar de acest lucru se fac vinovate toate guvernarile si 'puterile' care s-au perindat pana acum. Coruptia nu este apanajul unui partid politic, ci al oamenilor din toate partidele care nu inteleg sa-si respecte mandatele si indatoririle. Si care tergiverseaza, cu rea intentie, aplicarea oricaror masuri de corectie. Exista, desigur, pesti mari, dar nici acestia nu apartin unei singure specii ideologice. Pe langa rechinii care isi digera acum comisioanele si spagile in opozitie roiesc o puzderie de rechinasi actuali care musca cu pofta din orice prada le iese in cale. In spatele retoricii anticoruptie se simte pulsand cu vigoare noua generatie de corupti.