Cresterea pretului gazelor naturale, de la inceputul acestei luni, risca sa se transforme intr-un veritabil genocid al romanilor. Nu al tuturor, ci al celor care si-au facut iluzii ca incalzirea pe baza de gaze ii va scapa de frigul mostenit in oase de pe vremea lui Ceausescu.
Dupa 1990, odata cu colapsul-economic - al termoficarii, a luat avant inlocuirea acesteia cu centrale de apartament. Gazele erau inca subventionate si nici piata mondiala nu reactionase violent la multiplele crize prin care treceam. Au fost vreo 10 ani de aur pentru negustorii de echipamente si pentru instalatori. Parea sa se fi instalat acea atmosfera calda, dupa care tanjisera atata vreme oamenii speriati de frigul, foamea si frica ce facusera ravagii in ultimii ani de comunism.
N-a fost insa nevoie sa treaca prea mult pentru ca aceiasi nemultumiti - multumiti sa constate ca nici capitalismul nu e raiul pe pamant.
Pretul gazelor a crescut continuu si, odata cu el, butonul caldurii s-a rasucit tot mai mult spre zero. Deja, in multe locuinte de oameni cu venituri mici, centrala de apartament s-a transformat intr-o mobila ornata cu dantele si bibelouri. In case este din nou frig si perspectiva pe care o aduce noul pret este una care le ingheata oamenilor si bruma de speranta cu care au mai ramas.
Cei care au putut s-au intors la termoficare. Ceilalti, ca pe vremuri, pun o haina in plus si urmaresc cu spaima buletinele meteorologice. Si-au facut-o cu mana lor! - ar putea sa spuna cel care sta comod in fata semineului, fara grija facturii. Dar se insala. Figura le-a facut-o un stat incapabil sa-si prevada o politica pe termen lung, sa-si stabileasca prioritatile si caile de atingere a lor. In locul unor dezbateri sau a unor proiecte realiste, reprezentantii autoritatilor au asistat pasivi la toata aceasta agitatie buimaca ce-i aduce acum pe cei mai defavorizati dintre semenii nostri in situatia de a aprecia lucrurile ca pe o amenintare mortala: veritabila camera de gazare!