Lenes si indecis, 2007 se indreapta spre finalul lipsit de glorie al unui interval buimac si framantat fara rost. Este de inteles de ce principalele institutii ale statului se feresc - ca de dracu’ - de bilanturi. Ce le-ar putea arata acestea, altceva decat ca bifam un an pierdut.
Un an in care logica si bunul simt ar fi trebuit sa ne indemne sa onoram succesul in Uniunea Europeana printr-un efort pe masura, care sa demonstreze colocatarilor nostri ca suntem un partener avizat si civilizat, ca stim sa convietuim in liniste si pace, si ca dorim, alaturi de ei, prosperitatea casei comune.

Ca sa-ti dai seama, in linii mari, ce s-a intamplat in Romania in 2007, este suficient sa treci in revista ce a prezentat presa straina ca fiind evenimente notabile, demne de a fi consemnate. Or acestea sunt majoritar negative. Incepand cu conflictul aproape perpetuu dintre presedinte si premier, continuand cu cazurile de coruptie la nivelul Executivului si culminand cu starea emigratiei romanesti, tabloul care rezulta este acela al unei natii turbulente, aplecate mai mult spre scandaluri decat spre munca si neinstare sa-si urmareasca propriile interese.

Imaginea Romaniei - obsesie postdecembrista - este aceea pe care noi insine o propagam. Mediile externe nu fac altceva decat sa o preia si, eventual, sa o „cosmetizeze” potrivit intereselor particulare. Uniunea Europeana nu este, cum am putea noi sa credem, taramul armoniei supreme. Exista si acolo contradictii, competitie, interese divergente. Sunt tari cu indelungata experienta in tehnica acesarii de fonduri europene, carora nu le convine sa imparta acest trofeu cu noii veniti. Iata, insa, ca nici macar na nu sunt nevoite sa dea macar mai tare din coate, pentru ca noi le deschidem calea, prea ocupati fiind cu propriile noastre rafuieli si cu incapacitatea cronica de a opera corect demersurile necesare.

Anul 2007 este un an pierdut. Nu doar el, in sine, ci si urmatorii, a caror strategie ar fi trebuit pregatita inca de pe acum. Intrarea nostra in Uniune ramane un gest simbolic dar lipsit de efecte, atata timp cat aderarea nu este urmata de integrare. Adica exact de ceea ce este important pentru o tara care doreste sa-si faca un alt destin.