Ca nimic nu e batut in cuie in politica romaneasca o dovedeste chiar evenimentul de luni - prezenta lui Traian Basescu in fata camerelor reunite ale Parlamentului, cu o analiza a activitatii Guvernului in cele 500 de zile de la preluarea puterii. Daca in decembrie anul trecut, presedintele afirma fara sa clipeasca: 'Avem cel mai bun guvern postdecembrist', acum nu se sfieste sa-si corecteze drastic aprecierea. Nu numai ca nu este cel mai bun, dar este unul plin de hibe, pe care presedintele le-a demontat meticulos, spre marea satisfactie a Opozitiei. Revazand la rece textul prezidential, nu poti sa-ti infrangi tentatia unei acolade istorice: in martie 2002, intr-o prestatie asemanatoare tot in fata camerelor reunite, fostul presedinte Iliescu denunta 'capitalismul de cumetrie' constituit de noua administratie si indepartarea de nobilele idealuri ale social-democratiei. A constituit, ca si acum, o surpriza violenta tonului abordat de fostul presedinte caracterizat, mai degraba prin propensiune impaciuitoare si printr-o relativa blandete fata de colaboratorii sai. Daca deterioarea relatiei presedinte-premier in cazul Iliescu-Nastase a fost una mai discreta, nu acelasi lucru e valabil si pentru cuplul Basescu-Tariceanu. La moment cand oferea generoasa caracterizare, Basescu avea deja indoieli serioase asupra corectitudinii optiunii prin care a facut din Tariceanu un premier. Avusesera deja loc cateva conflicte, in special cel pe tema alegerilor anticipate, dar nimeni nu banuia spre ce zona acuta va evolua aceasta relatie. Evenimentul de luni de la Parlament marcheaza o ruptura aproape definitiva intre cei doi centri de putere. Boicotarea de catre premier si de catre ministrii liberali a cuvantarii prezidentiale este fara precedent in istoria postdecembrista. Fara precedent este si ignorarea de catre premier a criticilor prezidentiale, caci Tariceanu n-a catadixit nici macar sa le conteste cu jumatate de gura, in stilul sau traditional. Desi ar fi putut sa o faca. Premierul a ratat sansa de a-i intoarce presedintelui criticile, intrebandu-l ce anume a facut el pentru ca optiunea europeana sa fie mai apropiata? Cum si-a indeplinit atributiile specifice functiei? Pentru ca Traian Basescu este mai mult decat vulnerabil la acest capitol. Prestatia sa in materie de politica externa a fost una constant dezastruoasa, incarcata de gafe si de optiuni eronate. Daca n-ar fi decat sa mentionam penibilul Forum al Marii Negre, sau erodarea relatiei cu marele puteri europene printr-un servilism extrem fata de americanii si este suficient sa se vada ca nu are nici un motiv sa se considere mai breaz decat premierul. Asta nu inseamna ca pomelnicul sau critic nu ramane valabil. Si ca prestatia guvernului este in mod evident sub cota care ar fi fost necesara pentru ca cel putin integrarea europeana sa nu stea in suspans prelungit.