Este vreo asemanare frapanta intre Banca Nationala si Federatia Romana de Fotbal?La prima vedere, nu. La a doua, da. In fruntea ambelor institutii se afla romanii cu cele mai lungi mandate din istoria post-decembrista a tarii. Cum s-a instalat Mircea Sandu la carma unui fotbal pe care o generatie de exceptie l-a facut sa se bucure de o popularitate iesita din comun, se stie: un artificiu administrativ a avut darul de a-l face sa fie ales democratic, nu doar de fotbalisti sau conducatori de cluburi, dar mai ales de catre femeile de serviciu si soferii federatiei care au capatat, la fel de democratic, drept de vot.Cu Banca Nationala lucrurile au stat nitel altfel. Noul guvern condus de Petre Roman avea nevoie aici de o persoana mai destupata decat dinozaurii de finante anchilozati din ierarhia bancara fost comunista. Baiat frumusel si dezghetat, cercetatorul de la celebrul Institut de Economie Mondiala al lui Murgescu, Isarescu pe nume, a avut sansa sa se numere printre primii specialisti trimisi la perfectionare in tara finantelor - America. Nu i-au trebuit decat cateva luni ca sa devina suficient de competent pentru a fi promovat in functia de guvernator al unei institutii despre care inca nu se stia exact cata putere poate sa aiba. Lipsa de experienta bancara n-a constituit un impediment si, cu o tenacitate ce avea sa atinga culmile rafinamentului, olteanul de la Dragasani cu aer de lord englez s-a instalat cu autoritate la comenzile barcii ce avea sa infrunte agitatele ape ale inflatiei si convertibilitatii. Finalul primului mandat, incununat de victoria asupra cursului dublu, l-a prins la intersectia dintre cele doua puteri, si cum unele dintre masurile sale au fost interpretate ca un soi de rezistenta fata de guvernul Vacaroiu, schimbarea i-a of erit pe tava un nou mandat, in anul cel mai negru al leului romanesc. Isarescu a trecut si peste exercitiul politic de premier tehnocrat, reusind sa impiedice corabia guvernarii sa se scufunde lamentabil, dupa doua mandate incompetente consecutive, dar neputand sa evite participarea la o competitie prezidentiala in care n-avea nici o sansa. Alegerile din 2000 au constituit, practic, primul si ultimul esec al Guvernatorului care a revenit la instrumentele sale favorite fara sa suporte prea multe consecinte. La finele celui de-al doilea mandat, Isarescu candideaza cu succes la un titlu in cartea recordurilor, de detinator al celui mai lung mandat public intr-o democratie post-totalitara. Cu cei 5 ani care urmeaza el va strange un frumos pot de aproape doua decenii, care-l instaleaza autoritar intr-un fotoliu de supravietuitor de profesie la varf.