Punctul pe Y / luni 02 februarie 2004 Nr: 1168

'Precedentul Pacepa'

In multe sisteme juridice functioneaza, cu putere de lege, precedentul. Nu stiu daca si in al nostru. Stiu ca, la americani, de pilda, poate fi invocata o solutie data intr-o cauza la un anumit moment, pentru a solicita o incadrare asemanatoare. Mai exact spus: daca undeva, pe cuprinsul Statelor, un infractor a fost eliberat pentru ca avea o bunica schioapa, avocatii altui infractor care a comis o fapta penala asemanatoare pot cere eliberarea clientului lor. Evident, am simplificat pana la absurd. Pentru ca din aceeasi categorie imi pare a face parte cazul care a zguduit din temelii mass media romana in saptamana care a trecut.Dupa aproape cinci ani am constatat cu surprindere ca in 1999 a avut loc un episod care ar fi meritat o atentie sporita, ceea nu ce s-a intamplat la vremea aceea, din motive pe care nu pot sa mi le explic. Este vorba despre rejudecarea procesului generalului Pacepa, marele securist care, in 1977 a dezertat la americani. La scurt timp dupa aceea, un proces instrumentat in stilul vremii - adica la ordin - il condamna pe acesta la moarte pentru inalta tradare, cu confiscarea averii. Defectiunea lui Pacepa a fost perceputa cu un soi de satisfactie perversa la vremea respectiva; sluga preaplecata a cuplului de dictatori, acesta le daduse o lovitura pe care romanii au primit-o cu ascunsa bucurie. Nu ca le-ar fi fost simpatic Pacepa, dar Ceausescu o merita. Nu fugise un actor, sportiv, scriitor sau om de stiinta - ci tradase tocmai cel care avea rolul sa-i impiedice sau sa-i pedepseasca. Fuga nu l-a facut mai bun pe Pacepa si nici mai simpatic. Dezvaluirile din cartile sale au fost privite in acelasi mod: cu satisfactia tavalirii lui Ceausescu prin zoaie. Dar, de catre unul dintre producatorii acestor zoaie.Vine, dupa peste doua decenii, dl. Pacepa si zice: am fost un erou, am luptat impotriva lui Ceausescu, vreau inapoi averea si onoarea! Averea, sa zicem - desi oricine se intreaba cam prin ce mijloace putea sa faca o asemenea avere un securist intr-o economie care nu era de piata. Dar nu asta este problema, ci onoarea. Care onoare? Un spion e un spion - stie de ce o face, cu ce riscuri si cu ce urmari. Tradarea e si ea tradare. Nu poti sa spui: l-am tradat pe Ceausescu, nu poporul roman! Asa cum nu poti sa spui: am furat de la Ceausescu, nu de la poporul roman. Cererea de reabilitare a lui Pacepa constituie un precedent extrem de dubios: in baza acestei logici, orice persoana condamnata in timpul dictaturii poate cere sa fie reabilitata pe principiul ca n-a calcat legile tarii ci pe cele ale lui Ceausescu!Atunci, tribunalele n-ar mai avea odihna si toate s-ar umple de eroi ai luptei anticomuniste; dupa un model inca proaspat in mintea noastra.