'În câțiva ani toți românii vor avea acces la curent electric' - spune o știre de mai zilele trecute, care mă cam lasă 'bouche bee': cum adică? Păi chestia asta fusese rezolvată de mult, de către regimul comunist, care punea semnul egalității între electricitate (plus 'puterea sovietelor') și faza cea mai de sus a dezvoltării societății omenești! Chestia asta cu electricitatea a fost una dintre legendele de bază ale sistemului. Electrificarea era văzută și valorizată nu atât prin capacitatea de a îmbunătăți viața oamenilor, ci prin posibilitatea de a controla, prin propaganda de partid, fiecare colțișor al țării. Numai că legenda, ca orice legendă, are procentul ei de relație cu societatea. Iar realitatea ne arată că, în anul de grație al treilea din cel de-al treilea mileniu, România are încă pete albe pe harta distribuției electrice. Dintr-o jenă ușor de înțeles, ministrul electricității, Dan Ioan Popescu nu a spus și cât sunt de mari aceste pete. Ne-a dat însă de înțeles că dacă se găsesc banii necesari, în doi ani ne-am putea prezenta în fața lumii cu obrazul curățat de pete. Această destăinuire - imprudentă, până la un punct - atesta o realitate care nu se potrivește deloc, dar deloc cu aspirația noastră legitimă de a deveni membri ai Uniunii Europene. O asemenea chestiune, care aduce a întoarcere în timp cu două veacuri este de neconceput pentru o societate modernă. Este de neconceput pentru politicienii unei astfel de țări, pe care i-aș fi văzut mai din timp îngrijorați măcar de faptul că discursul lor politic nu ajunge peste tot. Probabil că aportul electoral al unor asemenea localități este de neluat în seamă și că locuitorii lor, rupți de lume, votează din inerție pentru partidul unic, nefiind prea siguri că Ceaușescu nu mai este la putere. Mă întreb, în subtext, cum se aplică în asemenea locuri, proiectul guvernamental 'cornul și laptele', mai ales în condițiile în care se va introduce obligativitatea frigiderelor în școli și grădinițe? Din tot răul, să luăm partea bună: ca și integrarea noastră în UE, electrificarea țării reprezintă un proces ireversibil, care depinde doar de rezolvarea 'dosarului' finanțării. Și de interesul public. Sau electoral... |