Cu aproape 30 de luni de funcţionare în aceeaşi formulă 'la vârf', Guvernul Năstase se înscrie deja ca cel mai longeviv dintre cele care s-au aflat în funcţie din 27 decembrie 1989 încoace.  A bătut şi guvernul Văcăroiu, care a procedat la primele remanieri după aproape 20 de luni de funcţionare, guvern recunoscut ca fiind cel mai aşezat de până acum. Performanţa 'echipei Năstase' este cu atât  mai remarcabilă cu cât presa i-a cântat cele mai numeroase prohoduri, încă din primul an, iar unul dintre cele mai fierbinţi subiecte cu care aceasta s-a delectat a fost acela al remanierilor, parţiale sau totale.  Ideea a fost adusă în discuţie chiar de către premierul Năstase care, în disputele sale publice cu preşedintele Iliescu, din toamna-iarna lui 2002, a pendulat între remanierea parţială şi cea 'totală', taxată în final de la Cotroceni cu un 'n-are decât!' care a curmat discuţia. Până să transpire amănuntele sesiunii de duminică de la Snagov, chiar negate vehement de către reprezentanţii PSD, se instalase o perioadă de calm, în care miniştrii şi-au văzut de treabă, fără a mai avea deasupra capului 'sabia lui Damocles'.  Dar speculaţiile din interior au agitat din nou spiritele. Cu sau fără confirmări la vârf, remanierea este din nou de actualitate.  Fie în iunie, fie în septembrie, vom avea o nouă formulă de Executiv.  Sub semnul întrebării rămâne doar amploarea acesteia. O remaniere 'dură' l-ar ajuta pe premierul Năstase să scape de câţiva dintre oamenii din prima linie, asupra cărora planaseră suspiciuni de corupţie imposibil de dovedit, dar reclamate tot mai insistent de către oficialii europeni şi americani.  Una 'cosmetică' n-ar face decât să acorde formula executivului românesc cu cele din statele europene, comasând unele ministere şi redistribuind mulţimea de agenţii şi de autorităţi care a înflorit în jurul Guvernului.  Singura problemă ţine de hotărârea cu care premierul este dispus să se despartă de unii tovarăşi de drum care, vorba lui Ştireanu, formează 'treptele de combustie' ale navetei guvernamentale, aflată în situaţia de a constata, cu tot mai multă acurateţe că, vorba aceluiaşi comentator, regulile 'plutirii' sunt altele decât cele ale 'decolării'.