Aproape că uitaserăm că SIE n-are șef de când Elvis și-a luat copilul și s-a dus acasă ca să se apuce de scris. Am bănuit ceva abia când a explodat bomba „Mailat” în Italia, despre care autoritățile noastre ar fi trebuit să fie prevenite în vreun fel de către cei pe care-i plătim bine să tragă cu ochiul și urechea la ce se întâmplă pe acolo pe unde există si interese românești (nu spionaj – căci de așa ceva nu mai poate fi vorba în țări cu care ne aflăm în aceeași barcă NATO). Serviciul de Informații Externe a ieșit din colimatorul public încă de după criza ostaticilor din Irak, repărând temporar, odată cu perlele scoase pe gură de către necoptul director pus de Băsescu mai mare peste spioni. Pentru cei mai mulți dintre noi, SIE există doar pentru a primi bani de la buget - cu cât mai mulți, cu atât mai bine.
Instituția trebuie, însă, dotată regulamentar, cu un director. Era de datoria președintelui țării, care are în fișa postului această responsabilitate, să o facă, după ce scaunul de director a rămas vacant. N-a făcut-o, pentru că a preferat să nu se complice, mulțumindu-se să lucreze cu unul dintre adjuncții agreați de el. Acuma circulă zvonul că s-a hotărât să pună șef. Pe cine credeți? Pe Mihai-Liniuță-Răzvan Ungureanu. Băiatul acela care a fost ministru de Externe și nu știa cui să dea raportul mai întâi: șefului de partid sau șefului statului. Băiatul acela căruia i s-a promis primul loc pe lista la europarlamentare, drept compensație, ofertă la care nici nu s-a obosit să răspundă, prea ocupat fiind cu multele responsabilități care-i revin la un organism decorativ, rămas de pe timpul războiului din Iugoslavia, numai bun de sinecură într-un oraș frumos cum e Viena, unde soția sa are și ea o slujbă bună.
De ce s-a gândit Băsescu tocmai la Ungureanu? Pentru cel mai simplu motiv cu putință: i-a devenit, de când cu manevrele acestea, profund antipatic lui Tăriceanu. Și ce poate fi mai plăcut decât să-l împungă în coastă pe încrezutul ăsta de premier cu o „sulă” de calibrul lui Ungureanu? Căruia tu îi spui ce să facă și cum, ce rapoarte să dea și unde. Este aproape limpede că operațiunea asta se înscrie ca un nou episod al necontenitei campanii pe care Cotroceniul o duce împotriva Victoriei, considerată un fel de „imperiu al răului”, înțesat de grupuri de interese, mafioți tineri și obraznici și mafioți bătrâni și impertinenți.
Cât de competent este Ungureanu pentru o astfel de funcție? N-are nici o importanță! Cât era de calificat Săftoiu? El trebuie calificat la locul de muncă în direcția în care se așteaptă de la el - șicanarea părții de Putere care nu face parte din clubul cotrocean. Dacă reușește, bravo lui. Dacă nu, altul la rând!