Retragerea lui Liviu Negoiţă la treburile lui gospodăreşti de la Sector a deschis calea numirii unui nou candidat pentru funcţia de premier, care să permită Parlamentului o nouă formulă de guvern. Deşi la ora când scriu aceste rânduri, numele viitorului premier n-a fost anunţat. Ceva (ce oare?) mă face însă să cred că vom auzi din gura preşedintelui, după consultări, un nume care ne este familiar: Emil Boc, acest „Hopa Mitică” al politicii româneşti.

„Hopa Emil!” – s-ar putea numi jocul acesta în care persoana demisă de Parlament prin votul majorităţii este recuperată – după două tentative de înlocuire şi pusă la loc, în numele unei noi majorităţi recompuse din cioburile primeia. Întrebarea firească este: e dl Boc o persoană de neînlocuit? A cărui re-numire să justifice eventualul afront adus Parlamentului prin readucerea, la cârma Guvernului, a aceluiaşi personaj? Contribuie numirea lui Emil Boc la reconcilierea pe care şi-o doreşte Traian Băsescu în calitatea de preşedinte al tuturor românilor?

Refuzul de ultimă oră al liberalilor de a se alătura formulei politice de dreapta pe care consideră preşedintele PDL-ului că a realizat-o alăturându-şi UDMR-ul şi cele două „fantome” politice – Minorităţile şi Independenţii - ne arată limpede care este obiectivul: perpetuarea conducerii democrat liberale a ţării, într-o structură agreată de preşedinte. Traian Băsescu are, în sfârşit, ce şi-a dorit: o majoritate monocoloră, în care nu mai trebuie să ţină cont de nazurile unor aliaţi năbădăioşi de conjunctură, pe care să nu-i poată controla. „Democraţia internă” a PDL-ului se extinde la nivelul administrării ţării, înlăturând orice formă de opoziţie internă. Desigur, Băsescu şi Boc sunt conştienţi de riscurile pe care le reprezintă o opoziţie conjugată PSD – PDL şi de fragilitatea majorităţii realizate prin recrutări şi transferuri. Dar sunt dispuşi să rişte. Pe seama ţării.