Maşinăria guvernamentală trosneşte din toate încheieturile şi se poticneşte la fiecare hop. Şoferul – şeful Executivului – se ia cu mâinile de cap şi nu mai ştie ce să facă mai întâi: să pună niscai combustibil, ca să nu rămână în pana prostului, sau să vulcanizeze pneurile cu de trei ori norma făcută? Să schimbe pompa de ulei cu una de la altă rablă, sau să-i taxeze pe „chiorii” pe care-i transportă în benă, că le-a rămas şi lor troaca în drum? Toate astea costă bani, iar el nu-i are. Başca, la căpătul drumului îl aşteaptă pensionarii, şomerii, handicapaţii şi copiii săraci, să le aducă de la Centru pâinea, pe care fabrica n-a mai copt-o că i-au intrat brutarii în grevă…

Situaţia nu e deloc roză. Ba chiar, s-ar putea spune că e cam violetă. Economia produce puţin, impozitele colectate scad de la o zi la alta – chiar dacă ministrul îi îmbărbătează pe fiscalişti să ia tot ce pot şi de unde pot – banii de la FMI vin cu ţârâita, iar din altă parte sunt prea scumpi, investiţiile stagnează pentru că toate costurile s-au dublat din motive de criză. Ce-i de făcut? Nu sunt bani şi pace!

Dar, cum se întâmplă de multe ori, dracul nu e chiar aşa de negru! Băieţii deştepţi ai Guvernului găsesc soluţii. Cel mai deştept dintre ei e dl. Videanu, care face rost, el ştie cum, de milioanele de euro necesare recompensării managerilor din industrie pentru rezultatele deosebite obţinute anul trecut.La lefurile consistente se adaugă prime de sute de milioane, pe care performerii unei economii în colaps ii încasează cu sentimentul tonic al datoriei împlinite.

Băieţi deştepţi sunt şi la CNAS, instituţia aia vlăguită de fonduri, care nu se mai descurcă cu acoperirea pensiilor de invaliditate sau a concediilor medicale, sau a tratamentelor din spitale. Deşi lovită de subfinanţare cronică, la filiala bucureşteană s-au găsit totuşi, vreo 600 de milioane pentru prime şi tichete de vacanţă în trimestrul I ala cestui an nefericit. E mai mult decât tot anul trecut, dar probabil că oamenii merită, pentru cât s-au ostenit să tot calculeze sumele mici împărţite la atât de mulţi nefericiţi…

Dacă peste majoritatea lucrărilor de infrastructură începute pe când „duduia” economia lui Tăriceanu s-a cam lăsat paragina din lipsă de fonduri, Executivul dlui Boc se dovedeşte extrem de grijuliu cu ceea ce este cu adevărat important pentru ţară. Cum ar fi noul sediu al SPP-ului, pentru care se găsesc sutele de milioane (de euro!) necesare continuării proiectului care face din această instituţie o veritabilă vedetă. Aici, specialiştii în paza demnitarilor vor avea cele mai bune condiţii de pregătire şi antrenament, pentru a-i feri pe cei mai importanţi oameni ai ţării de neplăcerile contactului cu persoane mai puţin recunocătoare faţă de sacrificiile pe care le fac aceştia. Fie viaţa cât de grea, aici, la noi, în toiul crizei, grija faţă de om rămâne o preocupare extremă: nefericiţii instalaţi de fostele guvernări în posturi importante şi daţi afară de actuala putere, nu vor trebui să-şi facă griji: clauzele contractuale le asigură compensaţii de sute de mii de euro, plătiţi generos de la bugetul secătuit! Şi care nu mai are bani de alocaţii pentru toţi copiii…