Orice sondaj are marja sa de eroare și, atunci când este efectuat de o instituție profesionistă, aceasta nu poate să depășească 3%, într-o estimare care, oricum, nu poate fi verificată decât în situația în care evenimentul real survine elaborării prognozei. Există la nivelul formațiunilor politice, un tip de atitudine ce variază în funcție de faptul dacă rezultatul estimării avantajează sau nu respectivul partid.
Este și cazul recentului sondaj I.P.P. Data Research, institute despre care, trebuie să recunosc, n-am prea auzit. Deci nu face parte dintre instituțiile care și-au putut verifica în timp seriozitatea metodelor de lucru. Nu este, însă, un motiv ca să-i rejectăm din start rezultatele, chiar dacă momentul ales pentru a fi făcute publice pare să se fi potrivit, în mod suspect, cu un vârf de criză de încredere la adresa partidului de guvernământ. Căci PDL-ul iese cel mai șifonat din această evaluare. “Mare și tare” înaintea alegerilor din 2008, creditat cu peste 40% dintre intențiile de vot, partidul lui Boc pare să fie pe tobogan. Dacă numai cu două luni în urmă un alt sondaj, comandat de PDL și nedat publicității indica o scădere a încrederii până la 18%, iată că s-au mai pierdut încă 6 procente, ceea ce constituie un veritabil record negativ: PSD, în cele mai negre vremuri ale sale, de după “lovitura de partid” a lui Geoană, din 2005, atinsese un minim istoric de 13%!
Explicația pe care am auzit-o acum de la responsabilii democrați este că în acest fel se cuantifică două imponderabile: criza și măsurile de restructurare luate de PDL. Îndrăznesc să cred că explicația asta ține doar parțial și că e la originea a mai puțin de jumătate din procentele pierdute. Cauza reală o reprezintă irosirea timpului și incapacitatea echipei Boc de a avea o reacție inteligentă și hotărâtă în fața provocărilor cu care s-a confruntat în mod obiectiv. Amintiți-vă că vreo șase luni din timpul prețios care s-a scurs pe toboganul economiei în cădere, Boc și compania le-au irosit cu campania pentru modificarea Constituției în sensul dorit de referendumul lui Băsescu și cu felurite alte prostii de genul lustrației. În tot acest timp, în care se proiectau castele din cărți de joc, economia se prăbușea, în timp ce aparatul de stat și administrația se “îngrășau” invers proporțional cu resursele, cheltuielile bugetare continuând să crească pe tot parcursul guvernărilor lui Boc, timp în care liderul portocaliu a umblat după orice soluție – tăieri de pensii și de lefuri – doar-doar să nu se atingă de aparatul proaspăt instalat în funcțiile bine plătite, ca recompensă a sacrificiilor electorale. Aici rezidă advăratele costuri care se facturează acum în sondaje și care vor trebui achitate la viitoarele chemări la urne.
P.S. O veritabilă mostră de iresponsabilitate politică o reprezintă această declanșare prematură a campaniei pentru primăria Capitalei în care s-a angajat Elena Udrea – confirmându-și astfel, implicit, eșecul din cele două domenii ministeriale pe care le păstorește păgubos: Dezvoltarea și Turismul.