Președintele Camerei Deputaților, Valer Dorneanu, nu este un iubitor de publicitate personală. Lasă cu voioșie locul altora, preferând discreția lucrului bine făcut. În calitatea sa de conducător al principalei 'încăperi' a Parlamentului, vădește remarcabile calități de moderator, reușind nu odată să potolească ambiții sau orgolii care riscă să mineze sau să încetinească producția curentă de legi și reglementări de care funcționarea mecanismului complex pe care-l reprezintă țara, are nevoie ca de aer.Dl Dorneanu nu este nici un pasionat al drumețiilor - fie ele în interes de serviciu sau nu. Ba, aș zice, că dintre cei patru, primii oameni din stat, care călătoresc cu diferite treburi de-a lungul și de-a latul mapamondului, domnia sa este cel mai puțin umblat. Pornește la drum, de regulă, când nu mai are încotro și când regulile protocolului și ale schimburilor bilaterale nu-i mai permit să se 'fofileze' pentru a rămâne de strajă la Casa Poporului. Deplasările sale în străinătate din acest mandat pot fi numărate pe degetele de la o mână. Deși puține, ele nu s-au consumat după tipicul devenit prea adesea regulă. Recenta vizită în China, în fruntea unei delegații care a reunit reprezentanți ai tuturor partidelor parlamentare, dl Dorneanu a preferat turismului un program dens, cu vizite la autorități și pe la unități economice de la care a dorit să învețe câte ceva. Spre disperarea unora dintre membrii delagației, dl Dorneanu n-a slăbit ritmul nici un moment, punând în bilanțul acestei misiuni pe urmele Milescului, câteva idei de analizat, câteva invitații pentru reprezentanții unor afaceri de succes, pentru a-i pune față în față cu parteneri români, imaginând și un sistem prin care relațiile dintre cele două țări - nu doar pe plan parlamentar - să poată cunoaște o binefăcătoare intensificare, China fiind în acest moment unul dintre modelele de succes ale unui tip original de economie cu adevărat de piață.Dl Dorneanu a mai călătorit anul trecut în Kuweit și în Egipt. În preajma iminentului război din Golf, când alții ar fi ocolit cu grijă zona, el s-a dus la șeici și, cu o tenacitate care-i este deasemenea caracteristică, a deblocat un credit din care acum dl Mitrea face drumuri și săli de sport. În Egipt, cu același tact, a detensionat o situație care amenința să devină explozivă între cele două țări, pe fondul unor stereotipuri politice moștenite de la regimul trecut. În ambele cazuri, Dorneanu n-a făcut nici valuri, și nici nu și-a arogat cine știe ce merite. A considerat, pur și simplu, că a făcut ce trebuia să facă. Diplomație parlamentară. |