Dacă până în '89 vânătoarea n-ar fi fost percepută ca o distracție supremă, rezervaă exclusiv ''vârfului'', pentru care se face totul ca trofeele să-i vină în bătaia puștii, poate că ex-premierul Năstase, n-ar fi tras atâtea belele de pe urma ei. Vânătoarea este și ea o pasiune ce vine din străfundurile omenirii , iar a o trata ca pe o plăcere sadică este la fel de nepotrivit precum considerarea boxului ca un sport inuman, ca să mă rezum doar la acest exemplu.După 1989, vânătoarea s-a mai democratizat, nu într-atât încât să devină un sport de masă. Și asta pentru că este costisitoare și sunt destul de puțini cei care-și pot permite să dețină inventarul necesar și să plătească taxele piperate ale asociațiilor vânătorești. Mai mult decât atât, vânătoarea devine un soi de organizație elitistă în cadrul căreia vânatul propriu-zis este mai degrabă un pretext pentru întâlniri informale și pentru tranzacții discrete între vârfuri ale politicii sau/și afacerilor. Ceva de genul acesta s-a întâmplat în ultimul week-end la Balc, iar Țiriac este un veritabil maestru al acestor aranjamente, nici un altul neavând trecerea pe care o are el pe la vârfurile politicii și afacerilor mondiale. Prezența fostului premier este, în mare, justificată, trecerea sa în opoziție nemaiînsemnând și o tăiere a canalelor de comunicare cu restul lumii și lăsarea acestora doar în seama puterii prezente.Cam același lucru s-a întâmplat în urmă cu un an la Bolovani, în Dâmbovița, numai că atunci cercul participanților a fost unul strict național. Vânătoarea a fost organizată pentru un plus de socializare între aripa executivă și cea prezidențială, aflate într-o situație aproape de conflict, pe parcursul unui an în care inițiativele lui Năstase, nenegociate în prealabil, au fost respinse de președinte. Organizatorul întâlnirii - ministrul Sârbu, cel care avea să plătească scump această inițiativă - reușise să adune consilierii de la Cotroceni, șefii de servicii secrete, miniștrii de încredere, într-un conclav care n-a mai avut loc din cauza inexplicabilului accident. Și, ca atare, acordul dintre părți nu s-a mai produs, lucrurile evoluând spre vârful de criză din vara lui 2004. Ce vreau să spun: că nu ce se petrece în spatele vânătorii a perturbat opinia publică, ci aspectele marginale, între care - îmi permit să cred - și numărul de trofee de la Balc ce ar ilustra ''setea de sânge'' a participanților. În realitate, îmi vine greu să cred că Țiriac, care a băgat bani în amenajarea acestui teren, își nimicește cu voie bună efectivele, fără a ține cont de niște reglementări elementare, care să facă afacerea sa profitabilă. Cert este că din cele două episoade, Adrian Năstase s-a ales cu o etichetă, poate nedreaptă, dar care riscă să rămână și să-i afecteze imaginea și pe viitor. |