La fel ca și criza, campania electorală nu pare să fi avut un început distinct. Cu atât mai puțin sâmbătă, când ea a fost declanșată oficial. Ea seamănă mai mult cu o cursă în care competitorii nu se aliniază la un start, ci încep să fugă când vor ei și pe ce culoar vor. Așa încât nimeni nu se așteaptă ca seismograful electoral să înregistreze vreun semnal major, datat 1 Noiembrie. Spuneam într-un comentariu precedent că actuala campanie, prima uninominală din istoria electorală post-decembristă, va fi mai degrabă o prelungire a campaniei pentru locale, una axată pe persoane, și mai puțin pe partide.
Partidele se vor arăta mai ales în audio-vizual, în funcție de banii de care dispun sau pe care sunt dispuși să-i supună decontarilor. Acest tip de campanie îi avantajează, evident, pe candidații cu notorietate (indiferent dacă aceasta este preponderent negativă sau pozitivă) și partidele mari, capabile să înscrie candidați în toate colegiile. Deși este prematur de făcut pronosticuri, iar sondajele pre-electorale sunt mai totdeauna infirmate de rezultatele votului, câteva concluzii se pot trage deja. Prima este că bătălia pentru procente se va da între cele trei partide "mari", respectiv PD-L, PSD și PNL.
Pe lângă ele mai este posibil să "sară" pragul electoral (la limită) partidul etnic magiar, al cărui electorat se mobilizează cu conștinciozitate în momentele în care este în joc realizarea programului de autonomie. Aproape sigur, PRM-ul nu va mai rezista acestei încercări. Din păcate spun, pentru că prezența sa pe scena era necesară, pentru contracararea exceselor fundamentaliste ale UDMR-ului.
Pierderea de teren este, însă, atât de vizibilă, încât însuși liderul său pare resemnat. Iar neintrarea în parlament va însemna, neîndolielnic, dispariția acestui partid al cărui unic coagulant a fost și mai este personalitatea lui Vadim. Cu atât mai puține șanse de a păși peste prag are "noua generație" a lui Gigi Becali, compusă din rămășițe de la alte partide și din veleitari dornici de popularitatea pe care le-o poate oferi campania. Fără doctrină, fără o structură de organizare și permanent la discreția hachitelor "finanțatorului" partridul acesta se va topi și el în neantul anonimatului după alegeri.
Cel mai sigur lucru mi se pare a fi acela că pricipalul rezultat al Parlamentarelor 2008 va fi o structură politică tripolară, axată pe principalele curente europene ale momentului, în jurul cărora va mai gravita pe orbită, atâta timp cât procentul său va înclina balanța spre una dintre combinațiile posibile, UDMR-ul. Este un proces natural de clarificare și de distilare care nu mai poate să întârzie și dacă se va găsi vreun merit actualei formule electorale adoptată în pripă și sub presiune, fără o analiză atentă acela revine în mod clar uninominalului acesta.
Un sistem de vot despre care majoritatera electoratului nu știe și nu înțelege mare lucru. Și care va avea și meritul de a îngroșa rândurile absenteismului - în fond cel mai puternic partid din România in viitorul ciclu.