Pe la mijlocul anului trecut, cu puțin timp înainte de alegerile locale, șansele - în sondaje - ale PNL și PD erau mici și nici unul dintre aceste două partide nu putea să emită pretenții în fața tăvălugului PSD pe care aceleași sondaje îl creditau cu peste 50% dintre opțiunile alegătorilor. Constituirea alianței ADA a fost, atunci, un gest disperat care a găsit în cei doi lideri - Stolojan și Băsescu - fărâma de luciditate care lipsea partidelor, interesate mai degrabă de puținul pe care l-ar fi putut smulge singure, decât de mai multul la care puteau spera împreună. Mișcarea a fost un succes și nu numai că scorul de la locale i-a surprins pe înșiși aliații, dar i-a făcut să emită cu totul alte pretenții pentru legislative. Alianța a funcționat pe principiul liber consimțit al poziției mai bune a liberalilor care urmau să ia și caimacul listelor comune. Compensația democraților a venit din schimbarea de ultimă oră care a făcut din primarul general Băsescu contracandidatul lui Năstase. Victoria în scrutinul prezidențial a cam întors situația, democrații instalându-se treptat la conducerea efectivă a Alianței, grație dinamismului și tupeului proaspătului președinte. Pe acest fond de declin liberal și de ascensiune democrată, discuțiile despre viitorul comun al celor două partide au început să se rărească, făcându-și tot mai mult loc, în ambele tabere, ideea că se pot descurca pe cont propriu. Fuziunea a rămas o temă pentru viitor, actualitatea scoțând în prim plan concurența dintre reprezentanții celor două formațiuni, atât în plan local, cât și central. Supremația liberală în algoritm a fost tot mai des contestată, iar viitorul unificat a fost băgat în ceață chiar de către președinte, care a subliniat necesitatea unei noi identități, populare, în locul celei social-democrate, lucru care s-a și confirmat la congresul partidului pe care continuă să-l conducă de la Cotroceni. Dorința expresă a democraților de a se lipi la cea mai puternică formațiune europeană a momentului intră în contradicție vădită cu consecvența liberală. Ce fel de fuziuni se mai pot produce cu un partid care își declară apartenența la alt curent - se întreabă premierul Tăriceanu, care nu vede posibil acest lucru decât sub drapelul liberal. Pe de altă parte, președintele Băsescu, tot mai preocupat de crearea unui nou partid prezidențial care să întărească rândurile democrate cu aspiranți din alte formațiuni (inclusiv liberali), ezită să dea un răspuns somațiilor venite din direcția PNL și chiar avertismentelor că dacă fuziunea nu se produce cât mai curând, ambele partide s-ar putea întoarce spre zona celor 7-10 procente cu care se consolau în urmă cu ceva mai mult de un an. Pe fondul preocupărilor actuale, fuziunea rămâne o temă de seminar sau de șicane reciproce, și nu un subiect fierbinte de supraviețuire politică. |