Ultimul tabu din politica românească, pe care congresul PSD l-a spart, este acela al priorității 'aleșilor'. Cei 'aleși' au însemnat politicienii originari, cei care și-au început cariera în vâltoarea revoluției sau în zbuciumul de după aceasta. Accesul la vârful partidelor părea într-un fel, condiționat de o astfel de apartenență, dătătoare de legitimitate. Instituționalizarea și instrumentalizarea sistemului a redus treptat, posibilitatea ca persoane din afara acestui cerc să poată aspira la o astfel de poziție. Primii care au făcut o breșă în acest mecanism au fost liberalii, care în 1993 l-au debarcat, fără prea multe menajamente, pe Radu Câmpeanu de la cârma partidului, oferind 'lupilor tineri' prilejul de a-și manifesta aspirațiile nu direct, ci prin intermediul unor oameni din aceeași generație cu Câmpeanu, dar mult mai maleabili și mai lipsiți de orgolii.
O a doua debarcare istorică a fost cea a lui Petre Roman, intervenită într-o conjunctură nefavorabilă pentru el (scorul modest din campania electorală din 2000) și prin apariția unui politician de tip nou, mult mai dinamic și mai lipsit de menajamente în demersurile sale - calități care au făcut din el, în final, președinte de țară.Alegerea lui Mircea Geoană la congresul PSD sparge definitiv, acest tabu. Dacă până cu o zi înainte, la vârful partidului nu putea fi concepută vreo alternativă la tandemul clasic Iliescu-Năstase, odată cu acest vot calea este larg deschisă oricărei prezențe. A spus-o chiar noul președinte: de-acum înainte oricine poate aspira la o astfel de poziție. Cu o condiție: să aibă în spate mașinăria care a făcut posibilă această victorie. Stalin a rămas celebru pentru cugetare sa: 'Nu e important cine votează. Important e cine numără voturile'. PSD-ul adnotează această idee în mod creator: nu este important ci
ne numără voturile, important este cine are capacitatea să le manevreze
dinainte!Congresul PSD devine o lecție de democrație de tip nou, de o fază superioară celor practicate până în prezent: este vorba de capacitatea de a face lobby realist și convingător. De a avea ce să oferi ca să primești ce ai nevoie. Aici, echipa lui Năstase, care a învățat câte ceva din eșecurile electorale recente, a lucrat eficient și rapid, oferind și primind ceea ce era necesar pentru ca rezultatul să devină cel care a marcat intrarea partidului într-o nouă etapă: cea a pragmatismului, desprins de sechelele istorismului.
|