A apărut recent cel de-al treilea volum, masiv, din opul intitulat "Cartea albă a Securității". Editorul - Serviciul Român de Informații - oferă cititorului un amplu material documentar ilustrând pertinenta analiză făcută perioadei avute în vedere: 1958-1968. Este perioada schimbărilor de tactică și strategie, în care principalul instrument de represiune al statului totalitar începe să-și nuanțeze și să-și perfecționeze metodele, trecând de la exercitarea exterminării fizice a celor pe care i-a considerat, de-a valma, adversari, la anihilarea lor civilă. Este epoca în care gulagurile au fost, treptat, înlocuite de o rețea densă de informatori care a avut menirea să creeze în mintea oamenilor sentimentele de nesiguranță și de teamă, capabile să anuleze din start tendințele contestatare. Nu întâmplător, în această perioadă atenția Securității s-a îndreptat, cu prioritate, asupr intelectualilor, clasă pe care liderii comuniști nu au considerat-o un partener loial pentru politica lor. Volumul în cauză ne prezintă o veritabilă istorie a culturii române în fișe de supraveghere, în care observațiile pertinente se împletesc cu cele mai absurde supoziții, elementul comun constituindu-l refuzul de a accepta ideea gândirii libere și teama de consecințele acesteia. Lectura este pasionantă, nu numai ca o mostră de istorie subterană, dar și pentru relevarea mecanismelor "dublei gândiri" orwelliene care a dus separația dintre convingeri și afirmații pe cele mai înalte culmi ale duplicității. O duplicitate care, probabil, ne-a salvat de la o asimilare de tip coreean, dar care prezintă și astăzi riscurile unei adaptări cel puțin parșive la un sistem democratic insuficient închegat. |