Rezultatele celui de-al doilea tur nu modifică, semnificativ, raportul de forțe politice pe care l-a stabilit primul tur.
România oferă, după 18 ani de exercițiu democratic, tabloul tripolar al peisajului politic. S-au distilat și coagulat trei tendințe care, cel puțim pentru un deceniu de acum încolo, vor domina preferințele alegătorilor.
Este, mai întâi, polul social-democrat. În cădere liberă, după pierderea, la mustață, a alegerilor din 2004 (discuțiile vor mai continua, probabil, multă vreme, pe tema modului în care Băsescu a forțat, atunci, preluarea puterii de către Alianță) partidul lui Iliescu, condus temporar și circumstanțial de Geoană, pare să revină pe linia de plutire. El obține un scor care acum patru ani ar fi însemnat un dezastru, dar care se poate transforma într-o trambulină de lansare pentru parlamentare. Deși n-a găsit nici de data asta soluția potrivită pentru Capitală, din eșecul acesta poate rezulta un viitor președinte în persoana unui Diaconescu care a obținut cel puțin notorietate în plus.
Mulțumit poate fi și PNL-ul lui Tăriceanu: uzat de guvernare, mai puțin decât s-ar fi așteptat (având șansa să arunce o parte din eeșecuri în spinarea aliaților democrați) el devine factorul care poate înclina balanța într-o parte sau alta. Cine va dori să guverneze la anul, va avea nevoie de liberali. Cu sau fără Tăriceanu.
În fine, democrații, deveniți între timp și nițel liberali, se trezesc din șocul rece provocat de rezultatele sub așteptări. Îmbătați de sondajele ultraoptimiste, care îi creditau cu rezultate de peste 40%, ei își revin cu greu. Cu atât mai greu cu cât și candidatul lor a intrat cu a doua șansă în turul decisiv, și cu un punctaj sub cel al partidului. PDL-ul își regăsește cu dificultate busola, după schimbarea de ideologie – și nu atât de ideologie, cât de etichetă, pentru că partidul, încă de pe când era condus de Roman o virase spre dreapta. A și fost perceput ca atare, de pe urma coaliției făcute cu Convenția Democratică, așa încât re-brenduirea sa nu face decât să-l aduca la realitate. Un al handicap major al PDL-ului îl constituie tocmai susținerea de care se bucură din partea președintelui și care crează în jurul său un „cordon sanitar” care îl lipsește de aliați.
Celelalte partide vor dispare de pe scenă după viitoarele legislative. PRM-ul, aproape sigur. Ungurii vor mai rezista-dacă vor rezista- cu mare greutate. Conservatorii vor supraviețui și ei o vreme, după care se vor „topi” într-unl dintre curente. Ceilalți – intră direct în istorie.
Politica românească va fi, de acum înainte, tricoloră!