Doamna Rodica Stănoiu este o persoană stimabilă şi nu am nici un motiv să cred că în cursul mandatului său nu a fost animată de cele mai bune intenţii. Că realizările sale nu se situează la nivelul aşteptărilor, ba chiar crează o situaţie de criză în negocierile de aderare, este o realitate de care nu doar doamna Stănoiu este responsabilă. În contraperformanţa din justiţie un cuvânt greu de spus a avut mediul însuşi, al cărui efort de debarasare de mentalităţi şi obişnuinţe a fost mult mai mic decât ar fi fost nevoie. Suspiciunile de incorectitudine şi obedienţă au fost alimentate copios de magistraţii înşişi, ale căror decizii s-au situat nu de puţine ori în direcţia preferinţelor Puterii - indiferent care a fost aceasta - fără a mai fi necesare presiuni sau "indicaţii", în sensul clasic al termenului. Corupţia, deasemenea, chiar dacă nu se situează la nivelul pe care discuţiile din jurul său ne-ar face să-l bănuim, este o realitate incontestabilă şi nu trebuie să fii specialist ca să evaluezi cât au cântărit - în dolari sau euro - sentinţe care au îmbogăţit anumite persoane a căror "recunoştinţă" a fost atent negociată.Tranziţia în Justiţie s-a dovedit a fi una dintre cele mai dificile şi cu consecinţe dintre cele mai grave asupra întregului mecanism politico-economico-social. Cu toate acestea, cei care s-au aflat la cârma sa, au fost creditaţi, de către factorii de decizie, peste puterile lor, adâncindu-se în acest fel decalajul între realitate şi cerinţele nu doar ale aderării, dar ale legalităţii democratice în general.Prin înlocuirea doamnei Stănoiu cu dl Diaconescu se procedează la o măsură "in extremis", luată practic în ultimul moment, de la care aşteptările vor fi în mod cert superioare posibilităţilor. Atât ale tânărului secretar de stat de la Externe, cât şi ale mecanismului pe care-l moşteneşte şi pe care este destul de greu de crezut că va reuşi să-l facă să funcţioneze la parametrii normali, în timpul scurt pe care-l are la dispoziţie.Dacă remanierea aceasta ar fi fost făcută mai devreme şi dacă ar fi cuprins mai mulţi reprezentanţi ai generaţiei dlui Diaconescu (care, alături de Brânzan intră în "grupa mică" a Executivului), poate că şi durerile de cap pe care perspectiva apropierii termenului de încheiere a negocierilor le generează ar fi fost azi mai mici pentru dl Năstase şi compania.Pentru astfel de situaţii avem o vorbă - "Mintea cea de pe urmă a românului..." - niciodată luată în serios.