Nu mai înțeleg nimic: având în fața ochilor o situație de excepție – valul de rețineri de către DNA a unor membri PDL aflați în funcții importante (primari, șefi de agenții, directori de deconcentrate) opoziția nu găsește altceva de făcut decât să se răfuiască cu propriii membri! Încremeniți în proiectul funcțiilor viitoare, împărțite frățește (nu fifty- fifty) la masa verde, Ponta și Antonescu țintesc spre copacul din fundul pădurii în loc să pună topoarele pe parcela din fața lor.
O ocazie ca cea de la Cluj e greu de crezut că se va mai putea prinde curând. În primul rând pentru că PDL nu se va mai lăsa surprins de evenimente cum s-a întâmplat acum, când procurorii, scăpați de sub control, au dat iama în lanul puterii. Cu siguranță că, având la îndemână instrumentele necesare, Puterea va încerca să evite astfel de confruntări în perioada următoare, temporizând zelul corupților proprii. Și că va încerca să îndrepte atenția autorităților de resort – așa cum prevedea, deunăzi, intuitivul ministru Igaș, spre oamenii Opoziției.
Situația de față este însă fierbinte. Apostu ar putea oferi cheia unor dezvăluiri explozive, legăturile sale oculte nevizându-l doar pe premier, ci și camarila din jurul acestuia. Deja organul de anchetă încearcă să pună o surdină pe efectele posibile, prin cenzurarea unor pasaje din convorbirile telefonice interceptate. Uimitor, însă, povestea asta nu reușește să-i scoată din letargia autocontemplării pe componenții USL.
Obiectivele lor imediate sunt altele: lichidarea lui Geoană și apoi, teoretic, suspendarea lui Băsescu. Juriștii-alpiniști ai partidului, care s-au împiedicat până acum penibil în escaladarea „Dealului Geoană” își propun o sarcină infinit mai complicată prin abordarea „piscului Băsescu”.
Nimeni nu învață, însă, nimic din lecțiile vieții. Nici PSD-ul plus PNL. Acolo, la vârf mai ales, domnește credința că valul vieții va mătura de unul singur Puterea după modelul „2000”. Nu contează că nici situația nu mai este aceeași și nici oamenii. Noul val din ambele partide nu are expertiza pe care au avut-o veteranii. Și nici echipele din spatele lor. Așa se și explică faptul că un obiectiv abordabil – cum este dinamitarea soclului fragil pe care stă Boc – este trecut cu vederea, dacă nu chiar ignorat.
Cu atât mai mult cu cât s-ar putea să se ivească și o surpriză: aceea – deja vehiculată - ca președintele Băsescu să renunțe de bună voie la o parte din mandatul prezidențial, pentru a salva partidul și guvernarea. Este o mișcare la care Opoziția ar trebui să se aștepte, dată fiind imprevizibilitatea cronică a acțiunilor prezidențiale. Există riscul ca o campanie masivă să rămână fără obiect și doar cu paguba unei muniții electorale risipită în van.
Cât despre Geoană, numai de bine. Acțiunea împotriva sa a fost extrem de neglijent preparată, ajungând în faza prezentă în care PSD-ul nu prea știe ce să mai facă cu el. Să-l lase sau să-l rejecteze – în ambele situații neavând nimic de câștigat. |