Când, în 2000, Năstase îşi făcea deja guvernul în aşteptarea unor alegeri care permiteau să fie o simplă formalitate pentru PSD-ul refăcut în Opoziţie, a venit rândul să se discute portofoliul Finanţelor. ‘O să-l punem pe un băiat cu mustaţă, de pe la Banca Mondială’, a spus viitorul premier care nici el nu ştia prea bine despre cine e vorba în mesajul ‘top’ pe care-l primise cu această propunere. Apoi, lumea a început să-şi mai amintească traiectoria civilă şi profesională a viitorului ministru, care-şi făcuse ucenicia pe la un ICRAL şi se desăvârşise în structurile finanţelor de stat. După ’90, ajutat probabil şi de unele relaţii de familie, a luat drumul Americii unde s-a lipit pe lângă forurile mondiale financiare.
Ca ministru, Tănăsescu n-a avut aplombul lui Florin Georgescu. A avut însă o relativă constanţă pe care a exersat-o în relaţia cu premierul în al cărui prim cerc a intrat rapid, alături de cei doi ‘stâlpi’ – DIP şi Mitrea. Relaţia aceasta l-a pus într-o poziţie mai delicată faţă de preşedintele Iliescu care l-a şi atacat dur când s-a lansat ideea cotei minime de impozit, pe care ministrul a susţinut-o cu mare străduinţă, argumentele sale fiind preluate ulterior de liberali.
Cea mai mare decepţie din cariera sa a constituit-o pierderea, la ‘mustaţă’ a guvernării, prin artificiul utilizat de Băsescu pentru a-l impune pe Tăriceanu. Tănăsescu era deplin pregătit pentru un nou mandat la Finanţe, îşi redecorase şi cabinetul când a trebuit să-şi strângă lucrurile şi să ia calea bejeniei spre tribuna Opoziţiei din Parlament. Supărarea l-a făcut să fie şi primul pesedist care l-a atacat pe Iliescu, ameninţând că dacă acesta revine în funcţia de preşedinte al PSD, el îşi dă demisia din partid. N-a mai fost nevoie, alţii aranjând lucrurile de aşa natură încât preşedintele-fondator să fie aruncat peste bord şi în locul său echipajul să-l aleagă pe musul Geoană.
În Opoziţie, Tănăsescu s-a adaptat la regulile jocului, fiind printre cei care au atacat cu virulenţă cota unică a liberalilor şi efectele ei. A fost, mai ales în primul an, una dintre vocile de serviciu ale PSD în confruntările televizate. După care s-a retras uşor-uşor, pregătindu-şi pasul pe care-l face acum. Tănăsescu redescoperă America, în aşteptarea unui moment prielnic când un viitor premier social-democrat îşi va informa colegii că ‘la Finanţe vine un băiat cu mustaţă de pe la FMI’…